Comoara lui Vodă Brâncoveanu a îmbolnăvit popimea de „febra aurului”

Legenda comorii lui Constantin Vodă Brâncoveanu, pe care ziarul nostru a prezentat-o, pe larg, în numărul de ieri, are o continuare spectaculoasă, care se derulează chiar sub ochii noștri. Iar asta pentru că, de câțiva ani buni încoace, localitatea Baia de Aramă s-a preschimbat într-un soi de „Far West”, fascinat de posibila existență a unui imens tezaur ascuns într-un labirint subteran aflat sub biserica „Sfinții Voievozi”. În mod neașteptat, printre cei care par să se fi lăsat contaminați de „febra aurului” se numără și o serie de fețe bisericești care, în loc să-și vadă de cele sfinte, se comportă de parcă cineva i-ar fi investit cu rangul de „păzitori ai comorilor”. Iar în urmă cu câteva săptămâni, când un grup de arheologi au încercat să elucideze, cu mijloace științifice problema acelui ipotetic tezaur, purtătorii de sutană s-au comportat de parcă ar fi venit direct din negurile Evului Mediu, de unde i-au amenințat pe specialiști cu blestemele strămoșești ba, chiar și mai grav, cu o veritabilă răzmeriță a localnicilor.   

„Binecuvântații” braconieri

Cu o lună în urmă, Gheorghe Petrov, arheolog expert în cadrul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, specialist în arheologia bisericilor și cimitirelor medievale, a participat la o tentativă de se clarifica, cu rigurozitate și prin mijloace științifice, problema existenței sau a inexistenței imensului tezaur brâncovenesc. Înarmat cu toate aprobările oficiale necesare el, împreună cu alți câțiva specialiști, s-a dus „pe teren”, așadar la sfântul lăcaș. Scopul lui și al echipei sale era unul singur: să afle dacă sub biserică există acel labirint pomenit în tradițiile locale. Iar în cazul în care există, ce ar putea el să conțină. Atât și nimic mai mult. Din păcate, odată ajunși acolo, specialiștii au fost întâmpinați cu dușmănie de reprezentanții mediului ecleziastic și nu a lipsit mult ca ei să fie alungați de acolo cu pietre. Atunci oamenii bisericii au sărit în sus ca arși cu fierul înroșit și i-au acuzat pe arheologi de tot ceea ce le-a trecut lor prin minte. Inclusiv că ar fi provocat niște pagube irecuperabile lăcașului. Iar asta în condițiile în care, în urmă cu peste un deceniu și jumătate un fost preot de acolo a fost anchetat, exact pentru un presupus „braconaj” arheologic. Este vorba despre preotul Ionel Blaj, cel care, încă din anul 1997, ar fi descoperit vechiul document, ascuns în zidăria altarului. Conform părerii unor martori, chiar și acum, documentul original se află tot la popa Blaj. Tot cam în acea perioadă, prin 1997-1998 s-a declanșat și interesul, tot mai accentuat față de vechiul lăcaș de cult. Interes concretizat prin numeroase tentative de a se pătrunde în el și mai ales de a se efectua, pe ascuns, diverse săpături, atât în interiorul bisericii cât și în jurul ei. Săpături ilegale în care, la un moment dat, s-ar fi implicat și țiganii din Strehaia. Arheologul Petrov ne-a declarat că are informații precum că „Astfel de acțiuni ilegale, practicate prin felurite metode și cu mijloace diverse, au fost întreprinse mai ales până în 2008, în primul rând de către doi preoți care au slujit cândva la biserică, Ionel Blaj și Dumitru Munteanu, aceștia sprijiniți fiind și de alți membri ai clerului din zonă sau de persoane apropiate acestora. De asemenea, căutări clandestine s-au făcut și din inițiativa altor persoane din zonă, unele fiind la momentul respectiv chiar reprezentanți ai autorităților locale sau în legătură de interese cu acestea”. Iar efectul acelor săpături haotice a fost dramatic: „Ca urmare a acestor fapte, monumentul a fost pur și simplu devastat, fiind aduse atingeri grave și irecuperabile asupra unor structuri și componente. În interior s-au efectuat excavații masive care, uneori au depășit trei metri adâncime, coborând până la nivelul stâncii masive. Pentru a se pătrunde prin structura stâncii, s-a apelat chiar și la metoda fărâmițării pietrei prin explozii cu încărcături mici de dinamită”. Iar asta nu a fost tot: „Au fost profanate mormintele ctitorilor care fuseseră marcate prin lespezi funerare, astăzi dispărute. S-au produs distrugeri ireparabile și la podul bisericii, unde există o mică chilie, inițial rezervată stareților mânăstirii. Acolo, o serie de componente originale, confecționate din lemn au dispărut înlocuite fiind cu plăci de rigips și cadre din termopan. În anumite locuri, zidul a fost spart, în căutarea unei căi de acces spre subterane, printr-un culoar ascuns în grosimea zidului de nord al bisericii. Tot în acea vreme, vechea tencuială a fost îndepărtată până la cărămidă, tot în căutarea unor nișe ori tuneluri mascate în zidărie. Iar urmele tuturor acestor intervenții sunt perfect vizibile și pot fi remarcate de oricine”. La un moment dat, unul dintre preoții de acolo a și fost anchetat pentru distrugerile provocate în sfântul lăcaș. De fapt, aceea a și fost ocazia cu care o parte a vechiului document brâncovenesc a ieșit la lumina zilei, atunci când o avocată la care preotul a apelat a făcut o copie parțială a vechiului act. Adevărul este că, în 2008, reînființarea așezământului monahal s-a făcut tocmai pentru ca acolo să existe o prezență umană permanentă, care să descurajeze asemenea intervenții neautorizate, pornite în căutarea presupusei comori de sub biserică.

„Ceata lui Pițigoi….”

În plin scandal, la începutul lunii trecute presa, cu rare excepții, a preluat punctul de vedere al  clericilor, fără a discuta și cu arheologii. Motiv pentru care noi am cerut și punctul de vedere al oamenilor de știință.  Arheologul Gheorghe Petrov, cel care a avut la îndemână copia parțială a unui vechi document semnat de însuși Constantin Vodă Brâncoveanu  ne-a descris, pe larg, neașteptata „aventură” în care s-a trezit implicat, după ce a ajuns la Mănăstirea „Sfinții Voievozi” din Baia de Aramă. „În cursul lunii septembrie 2013 am efectuat o deplasare cu caracter informativ la Baia de Aramă, unde am luat legătura cu preotul Ionel Blaj, cel care ar deține originalul documentului”. Este vorba despre un preot care, filmat cu camera ascunsă în cursul unei investigații de presă, a recunoscut că, într-adevăr, ar fi descoperit actul parafat de Brâncoveanu, act pe care l-ar avea și acum. Privitor la întâlnirea cu el, arheologul Petrov relatează că: „Deși mi-am declinat identitatea și calitatea profesională, persoana respectivă nu a recunoscut că deține actul, că ar fi întreprins căutări ilegale și ar fi provocat anumite distrugeri la biserică în timp ce slujea ca preot acolo. Totodată am intrat în relație și cu alte persoane, care mi-au furnizat informații despre intervențiile distructive asupra bisericii și despre unele încercări de pătrundere în subsol. Există și informații, confirmate de martori, după care preotul Dumitru Munteanu, în complicitate cu câteva persoane de încredere, au efectuat în vara anului 2005 săpături în altarul bisericii unde ar fi descoperit o parte din bunurile menționate în document, altele însă decât cele care s-ar afla depuse în cavitatea subterană. Un martor ocular dar și Marius Despa, primarul de atunci, au făcut chiar și sesizări la Poliția orașului, dar încă nu se cunosc rezultatele verificărilor efectuate ori eventualele consecințe pentru cei implicați”. Spusele arheologului sunt confirmate de imaginile filmate, tot cu camera ascunsă, în cursul unor interviuri luate unor oameni din partea locului care erau la curent cu așa-zisele „cercetări” pe care preotul le-a mascat în spatele unor lucrări de restaurare a bisericii. În acest context, arheologul mai relatează că: „În timpul deplasării mele la Baia de Aramă am făcut o vizită și la mănăstire, însă maica stareță, Mihaela Păiuș, m-a primit cu ostilitate și suspiciune, refuzând și interzicând orice încercare de a fotografia sau de a pătrunde în acele locuri unde aveam cunoștință că există urme ale distrugerilor provocate de săpăturile ilegale. Controversele legate de trecutul recent al lăcașului acestui lăcaș m-au făcut să cer din partea Ministerului Culturii o autorizație pentru efectuarea unui diagnostic arheologic. Scopul principal era verificarea din exterior a existenței unei presupuse cavități subterane precum și alte activități de cercetare a edificiului. Pentru legalitate, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei a solicitat Muzeului Regiunii Porților de Fier din Drobeta Turnu Severin încheierea unui protocol de colaborare pe termen limitat, care făcea referire doar la intervenția preconizată. După semnarea protocolului, documentația s-a trimis la minister, iar în data de 30 octombrie s-a eliberat Autorizația pentru Diagnostic Arheologic nr. 266/2013, valabilă până la sfârșitul anului. Prin aceasta, Direcția Patrimoniu Cultural autorizează MNIT Cluj să efectueze un diagnostic arheologic în perimetrul curții bisericii Sfinții Voievozi din Baia de Aramă, mie fiindu-mi conferită calitatea de responsabil științific de șantier. În plus, au fost emise și expediate adrese oficiale către Episcopia Severinului și Strehaiei, Inspectoratului de Poliție al județului, Muzeului județean precum și Mănăstirii din Baia de Aramă, aceasta fiind deținătoarea titlului de proprietate asupra bisericii și a terenului înconjurător. Din acel moment s-a declanșat o veritabilă „reacție în lanț”, propagată conform principiului „ceata lui Pițigoi, dai în unul strigă doi”. Concret, „Ceata” a fost compusă din reprezentanții lumii ecleziastice. Petrov a luat legătura cu reprezentanții episcopiei pentru a informa despre lucrările care se vor efectua. Mai întâi a avut o discuție telefonică cu preotul Iulian Nedelcu, consilierul pe probleme de cultură al Episcopiei, care l-a asigurat că îl va informa pe episcop despre acțiunea preconizată. După câteva zile, arheologul a fost sunat de părintele Mihai Zorilă, consilierul economic al episcopiei, care i-a transmis că nu se acceptă o asemenea intervenție. Anterior discuției, Petrov avusese o convorbire telefonică și cu Mihaela Păiuș, maica stareță de la Baia de Aramă, care i-a transmis că nu va deschide nimănui porțile mănăstirii. Dar și că Biserica va provoca un scandal național, iar ea nu face decât ceea ce-i va spune episcopul său. Arheologul susține că „suplimentar, am fost amenințat cu blesteme și cu faptul că viitorul meu profesional o să aibă de suferit dacă mă încăpățânez să-i deranjez și să le tulbur liniștea”. Începută în ziua de luni 11 noiembrie, tentativa de cercetare arheologică s-a încheiat rapid, „înecată” de acuzațiile aduse de forurile bisericești. Scandalul de atunci este deja binecunoscut. În perioada următoare, Petrov a fost convocat la București, pentru a răspunde în fața unei comisii de specialitate. De fapt, acolo s-a petrecut un soi de „execuție sumară”, în care nimeni nu l-a ascultat cu adevărat. În schimb i s-a reproșat că nu a îndeplinit anumite proceduri arheologice care, dat fiind solul deja răvășit, n-ar fi avut nici o relevanță științifică. Timorați parcă de anumite „presiuni” oculte, despre care se crede că au venit chiar de la vârful ierarhiei ecleziastice, cei care aprobaseră, anterior, efectuarea investigației  arheologice au „dat-o la întors” și aproape că nu și-au mai recunoscut semnăturile. Astfel se face că, acum, nimeni nu mai știe dacă problema existenței sau inexistenței acelui tezaur fabulos va mai fi abordată vreodată prin mijloace științifice. Ei, asta este: „Domnul a dat, Domnul a luat!” S-o mai găsi el vreun popă care să caute, pe ascuns, comoara lui Constantin Vodă Brâncoveanu.

Vasile Surcel