Cum petrec locuitorii planetei Crăciunul

Sărbătoarea Crăciunului este poate cea mai frumoasă șI mai specială din cåte avem în tot anul, este Sărbătoarea Nașterii Domnului, cånd totul pare desprins ca din poveste, iar toate visele au mari șanse să se îndeplinească. După un an mai greu sau mai ușor, în care am muncit șI poate am uitat să ne mai bucurăm, acum este momentul ideal să fim mai fericițI, mai buni unii cu alții, să avem speranță șI iubire în suflet șI să trăim ca în poveștile lui Creangă. O lume albă de zăpada care s-a așternut fără nicio jenă, un viscol care parcă ne șoptește că a venit iarna, anotimpul visării, un frig care parcă ne îndeamnă la hibernare, dar șI la dorința de a trăI intens sărbătorile, brăduțul care aduce mirosul naturii în casă, sau colindele care te fac să fii melancolic șI să te îmbujorezi, måncarea tradițională, specifică fiecărei zone, totul reprezintă ambalajul șI ingredientele unor sărbători de poveste. Nu doar în Romånia se sărbătorește după diverse tradiții, ci șI în lumea largă, unde avem șI noi atåția romåni plecațI, care, deșI cu sufletul acasă, sunt nevoițI sau aleg de bunăvoie să petreacă printre străini șI să urmeze obiceiurile din țara respectivă.

Crăciunul în Finlanda

Pentru cei plecațI în această țără sau cei care sunt curioșI cum petrec alții de Nașterea Domnului, aflăm că în prima duminică înaintea nașterii lui Iisus, la începutul anului bisericesc, în lăcașurile religioase din Finlanda este mare aglomerație șI cu greu se mai găsește un loc în picioare. În fața catedralelor se ridică în fiecare an un pom de Crăciun de 30-40 de metri, împodobit cu tot ceea ce e mai frumos. În bisericile finlandeze nu se cåntă niciodată imnul național. În ajunul Crăciunului, pe 24 decembrie, exact la ora 12, un reprezentant al orașului proclamă “pacea de Crăciun” de pe balconul primăriei. Din acel moment, al proclamării păcii, șI pånă la Bobotează, toțI cei care încalcă liniștea șI tulbură pacea vor fi aspru pedepsiți. Acest obicei datează de 600 de ani șI este valabil în întreaga țară. După-amiaza se aprind lumånări în cimitire, iar seara, în familiile care au copii, sosesc cadouri de la mult așteptatul Moș Crăciun. Masa din seara de Ajun este reprezentată în Finlanda de șuncă sau curcan, cartofi, morcov, pateu de ficat, sau orezul care conține o singură migdală. Se spune că persoana care mănåncă migdala se va căsători în anul ce urmează. Pe data de 25 decembrie se servește un fel de pește, preparat în urma unui lung proces. În zori se desfășoară slujbele religioase, iar a doua zi de Crăciun este timpul pentru vizite.

Crăciunul în Ungaria

Moș Crăciun (Bunicul Iernii) este numit Tel-apo sau Mikulas șI vine cu daruri pe 6 decembrie. Copiii trebuie să-șI curețe încălțămintea, pe care o pun långă ușă sau fereastră, iar a doua găsesc multe daruri în ghetuțe, puse în săculețI de pånză roșie. Pentru cei mai neascultători Mikulas aduce șI o nuielușă, care este așezată demonstrativ långă cadouri. În seara de Crăciun familiile se adună pentru cina festivă, iar unul dintre felurile de måncare preferate este peștele proaspăt cu garnitură de orez sau de cartofi, iar pentru desert se prepară prăjituri de casă. Masa nu ar fi completă însă fără tradiționala carne de porc prăjită, curcanul copt la cuptor, maioșul șI cozonacul cu nuci. După cină, familia se reunește în jurul bradului, împodobit cu fructe, prăjituri, dulciuri șI lumånări, cåntă colinde șI se împart cadouri. Copiii mai mari merg în seara de Crăciun la biserică împreună cu părinții lor, iar a doua zi au voie în sfårșit toțI copilașii să mănånce din dulciurile cu care a fost împodobit brăduțul. Pe vremea comuniștilor, profesorii care participau la slujbă îșI puteau pierde postul, iar părinții erau atenționațI șI pedepsiți. De asemenea, se spune de pe vremuri că în ajun este interzisă munca în păduri sau pe pășuni, putåndu-se lucra doar în jurul casei. Era interzisă cererea sau darea de împrumuturi. Nu era bine nici ca femeile să coasă, să țeasă sau să spele vase, deoarece le păștea o nenorocire. În ajunul Crăciunului, rufele spălate șI puse la uscat aduceau boală asupra familiei. Dacă animalele se culcau pe partea stångă însemna că iarna va fi lungă șI geroasă. Fetele tinere se uitau în fåntånă pentru a-șI vedea viitorul soț, la baterea clopotelor de seară. Tinerii nu aveau voie să mănånce måncăruri grase pentru ca viitoarele neveste să nu le fie uråte. Dacă de post, cånta cocoșul în amiaza mare se spunea că cineva din acea casă va muri. Dacă o persoană murea de Crăciun se spunea că e norocos pentru că I se iartă toate păcatele. 

Crăciunul în Anglia

Copiii din Anglia nu îl așteaptă pe Moș Crăciun în noaptea de 24 decembrie, darurile lor urmånd să apară pe 25 decembrie. Scrisorile adresate Moșului, numit Santa Claus sau Father Chirstmas (Părintele Crăciun), sunt puse în seara de ajun în hornul șemineului, pe șemineu sau în geam, introduse în șosetuțe speciale care vor fi umplute cu daruri a doua zi dimineață. Familiile engleze se adună în ziua de Crăciun pentru masa festivă șI consumă tradiționalul curcan cu castane, rața coaptă la cuptor șI binecunoscuta budincă de prune. Mult timp, în ajunul Crăciunului se consuma doar rață la cuptor. Potrivit legendei, cu ocazia Crăciunului din anul 1588, Elisabeta I servea rață la cuptor cånd a primit vestea că armata engleză a învins Armada Spaniolă. Tot de Crăciunul englezesc ține șI pachețelul surpriză numit cracker, care este împărțit la servirea budincii. Un obicei tradițional, care datează din Evul Mediu, întålnit șI la alte popoare europene, este realizarea unei mici scenete, în general pantomime. Crăciunul în Anglia este sărbătorit din 596 AD, cånd Sfåntul Augustine a ajuns pe insulă pentru a-I creștina pe anglo-saxoni. Prima zi după Crăciun mai este numită la englezi Boxing Day, Ziua Cutiilor, pentru că în trecut băieții mergeau din casă în casă, colindånd șI adunånd banii în cutii de lut, asemănătoare pușculițelor. La finalul zilei, cånd cutiile se umpleau, băieții le spărgeau șI împărțeau banii.

Crăciunul la poalele Carpaților

Ucraina, Slovacia, Ungaria șI Romånia sunt țările care se află la poalele Carpaților. Aici trăiesc mai multe națiuni (ucraineni, rușI, maghiari, romåni, slovaci, sașI), șI religii (reformată, catolică, ortodoxă, baptistă, evanghelică, greco-catolică). Multe tradiții se leagă de fertilitatea pămåntului. De Crăciun, pe podea șI sub fața de masă se așează semințe de gråu, iar în ziua Sfåntului Luca semințe de porumb. Un obicei greco-catolic interesant este șI umblatul cu steaua: în Ungaria copiii umblă cu steaua la Bobotează, iar la ortodocșI se umblă de Crăciun. Trei copii mai mici umblă din casă în casă îmbrăcațI ca cei trei crai de la Răsărit cu o stea șI duc în casa oamenilor mesajul îngerilor. La țară este un obicei străbun de a nu lucra de sărbătoarea fiecărei religii, iar bucătăresele învață una de la cealaltă rețetele måncărurilor fiecărei națiuni șI religii.

Crăciunul în Italia

De la cele mai noi pånă la cele mai vechi, tradițiile de Crăciun sunt transmise în Italia din generație în generație cu un spirit aparte. Dacă sunteți fascinați de tradițiile de Crăciun ale altor popoare, cele din Italia vor fi cu siguranță printre cele care vă vor lasa fără cuvinte. Chiar dacă mulți dintre noi am dori să ne petrecem vacanța de Crăciun în Roma, tradițiile ce se respectă în această țară în perioada menționată pot să transforme orice Crăciun într-unul italian, indiferent de țara în care ne aflăm. O importantă tradiție italienească este cea a cåntăreților. An de an, cei care serbează nașterea lui Iisus ascultă colinde și cåntece cåntate la un instrument specific Scoției, șI anume cimpoiul. Din păcate această tradiție este pe cale de dispariție deoarece nu mai este respectată ca odinioară. Tradiția scenetelor are loc în ajunul Crăciunului, moment în care sunt organizate scenete și piese de teatru cu scenarii inspirate din cărtile sfinte.
Cum întreaga lume are un Moș Crăciun, Santa Claus, Pere Noel sau Saint Nicholas, și Italia are Santa Claussete, varianta feminină a lui Moș Crăciun. Aceasta este cunoscută și sub numele La Befana. Legenda spune că La Befana s-a consultat cu trei regi astrologi pentru a-l găsi pe copilul Iisus și pentru a-i oferi acestuia adăpost. Importantă și respectată de italieni în perioada sărbătorilor de iarnă este și povestea potrivit căreia, sărbătoarea Crăciunului trebuie să dureze 12 zile. Astfel, toate relele vor fi spălate și în noul an toată lumea va intra cu dreptul, fără păcate.

Crăciunul în Spania

În Spania, Crăciunul este o srăbătoare cu adevărat religioasă. Patronul spiritual al acestei țări este Fecioara Maria, iar sezonul sărbătorilor de Crăciun începe pe data de 8 decembrie. Ajunul Crăciunului este cunoscut ca Noche Buena (Noaptea cea Bună). Familiile se adună în jurul scenei ieslei pruncului Iisus, prezentă în majoritatea caselor din Spania. În această noapte se mănåncă o prăjitură tradițională făcută din migdale. Copii din Spania primesc cadouri în noaptea de Epifanie, lăsånd ghetuțele umplute cu morcovi, paie șI orz pentru caii celor Trei Magi. Cel mai iubit mag este Baltazar care vine pe un măgar șI lasă copiilor dulciuri șI jucării.

Crăciunul în Australia

Australienii locuiesc pe cea mai mare insulă din lume, care este în același timp și cel mai mic continent. Majoritatea emigranților din Australia au venit aici din Anglia și Irlanda și au adus cu ei obiceiurile și tradițiile respective. În Australia, vremea este opusă față de ceea ce se întåmplă la noi. Ei sărbătoresc Crăciunul în timpul vacanței de vară. Cel mai popular eveniment al sărbătorilor de iarnă din Australia este denumit “Colinde la lumina lumånării”. Oamenii se întålnesc noaptea, aprind lumånări și cåntă colinde. Australienii sunt mari iubitori de activități în aer liber. Le place să înoate, să facă surf și să se plimbe cu bicicleta. În sezonul sărbătorilor de Crăciun, australienii își decorează casele cu ferigă, frunze de palmier și cu mici flori colorate care apar în această perioadă. Unele familii împodobesc și brazi. Pentru australieni, sărbătoarea Crăciunului începe la sfarșitul lui noiembrie, cånd în școli și în biserici se montează piese de teatru cu nașterea lui Iisus. În toată luna decembrie, australienii cåntă colinde. În ajunul Crăciunului, toată comunitatea merge la biserică, iar copiii îl așteaptă pe Moș Crăciun cu daruri. După deschiderea cadourilor în dimineața de Crăciun, familia ia micul dejun, compus din ouă și șuncă, apoi merg din nou la biserică. După întoarcerea de la biserică, întreaga familie și prietenii se strång la masa de Crăciun. În unele familii se mănåncă curcan și budincă cu stafide și coniac. Unii australieni merg la plajă sau la picnic în ziua de Crăciun. A doua zi de Crăciun australienii strång bani pentru poștaș, măcelar și pentru cel care aduce ziarul pentru a le mulțumi pentru ajutorul oferit în anul ce tocmai se termină.

Anul Nou este încă un moment special pentru toată lumea, cu muzică, dans și petreceri. Pe 6 ianuarie, australienii organizează încă o petrecere, pentru a celebra sfårșitul sărbătorilor de Crăciun.

Crăciunul în Betleem

În micul oraș în care se spune că Iisus s-a născut este împodobit în fiecare an. Biserica Nativității din centrul orașului strălucește în preajma sărbătorilor de Crăciun. Steaguri și decorații strălucitoare împodobesc biserica. În Ajunul Crăciunului, localnicii și vizitatorii se adună în biserică pentru a urmări slujba și procesiunea de Crăciun. Fiecare casă din Betleem are pictată o cruce la intrare, iar în curte ieslea pruncului Iisus. În centrul orașului este instalată o stea uriașă.

Crăciunul în Irak

În Ajunul Crăciunului, creștinii irakieni sărbătoresc cu întreaga familie. Unul dintre copii citește despre nașterea lui Iisus, iar restul familiei aprinde lumånărele. Apoi, se aprinde un foc în curte șI toată lumea cåntă colinde. Se spune că anul următor va fi unul norocos dacă focul arde toate vreascurile, iar dacă se stinge, fiecare membru al familiei trebuie să sară de trei ori peste scrum șI să-șI pună o dorință. Alt foc este aprins la Biserică, unde preotul ține o figurină în månă ce îl reprezintă pe Iisus. După slujbă, o singură persoană este binecuvåntată, iar cel atins trebuie să-șI atingă apoi vecinul, urmånd ca toată lumea prezentă să simtă atingerea păcii.

Crăciunul în Iran

În Iran se crede că locuiau cei trei Magi atunci cånd pruncul Iisus s-a născut. Creștinii iranieni încep postul pe 1 decembrie. Acesta este “Postul Mic”, iar “Postul cel Mare” începe cu șase săptămåni înainte de Paște. Pe 25 decembrie, iranienii merg la biserică și apoi iau masa în familie. Måncarea tradițională în această zi este friptura de pui, numită harasa. Iranienii nu își oferă cadouri, însă copiii primesc haine noi pe care le poartă de Crăciun.

Crăciunul în Suedia

Acum o mie de ani, Crăciunul era sărbătorit în Suedia timp de o lună. Regele Canute a decretat ca sărbătoarea de Crăciun să țină de pe 13 decembrie, cånd este sărbătorită Sfånta Lucia, pånă pe 13 ianuarie. Povestea Sfintei Lucia I-a fermecat pe suedezi. Se spune că în vremea persecuției, Sfånta Lucia ducea måncare celor prigoniți. Pentru a-șI lumina drumul, aceasta purta pe cap o coroană de lumånări. În cele din urmă, Sfånta Lucia a fost arestată șI torturată. În ziua de 13 decembrie, cea mai mare fiică din familie se îmbracă cu o rochie albă și o eșarfă roșie. Pe cap poartă o coroană din șapte lumånări. Ea îi servește pe toți membrii familiei cu cafea și prăjiturele. În Ajunul Crăciunului, un spiriduș își face apariția din podul casei, unde locuiește și împarte cadouri tuturor.

Acestea fiind spuse sau scrise, sperăm că, oriunde vă aflațI în această zi specială de sărbătoare a Crăciunului, suntețI alături de cei dragi șI vă bucurațI împreună. Un Crăciun fericit tuturor !
Merry Chirstmas ! Kellemes Karacsonyi unnepeket ! Hyvaa joulua ! Idah Saidan Wa Sanah Jadidah ! Buone Feste Natalizie ! Feliz Navidad ! God Jul and (Och) Ett Gott Nytt År ! Krismas Mubarak !