Un fost deținut politic al regimului comunist, Nestor Popescu, cere acum să i se facă dreptate în justiție și vrea 50 milioane de euro despăgubiri pentru toate torturile și umilințele pe care le-a îndurat.
Confruntarea cu regimul comunist a început pentru Nestor Popescu în anul 1970, când era asistent de regie la Animafilm. Atunci a decis să denunțe presiunile făcute de directorul Ion Drughean, care le cerea angajaților să remonteze un film documentar despre un accident de muncă mortal, pentru a mușamaliza situația reală, se arată în acțiune. Pentru că a îndrăznit să se revolte, Popescu a început să fie hărțuit de către șefi, iar potrivit CNSAS, deținutul politic era filat permanent. După 10 ani, în 1980, când a început "să frecventeze cercurile bisericii baptiste", situația s-a agravat. În vara lui 1986 a făcut parte din echipa care a reconstruit biserica baptistă din București, fiind forțat de împrejurări să mănânce la cantină, conform declarației din dosar. "Acesta a fost momentul intoxicării mele cu substanțe necunoscute", a precizat Nestor Popescu, adăugând că faptul acesta a fost confirmat ulterior de medici. Substanțele cu pricina i-au creat "insomnii, tulburări de memorie, stări de anxietate, tahicardie, constipație permanentă, anurie, care au culminat cu un rău general permanent". După tot ceea ce i s-a întâmplat, în 1987, a formulat un "apel manifest anticomunist", la care a cerut să adere toți intelectualii, împrăștiind manifestul prin mai multe consulate din România. Numai că, la ieșirea din Consulatul Elveției, după ce lăsase manifestul pe hol, a fost arestat de către comuniști și supus la interogatorii interminabile, abuzive, fără apărător și bătut până la leșin.
Încarcerat la spitalul psihiatric din Poiana Mare
Ulterior a fost încarcerat la spitalul cu profil psihiatric Poiana Mare, unde a fost înconjurat numai de bolnavi psihic care îl maltratau, îl băteau și îl violau. După doi ani de închisoare la Poiana Mare, în noaptea de 21 spre 22 noiembrie 1989, Nestor Popescu a fost "ridicat" din Pavilionul zero al închisorii și escortat de un reprezentant al Ministerului de Externe până la Aeroportul Otopeni. A doua zi, el împreună cu soția și cei doi copii minori erau expulzați din țară. Nestor Popescu și cu familia sa au ajuns în Italia, iar de acolo au plecat spre Statele Unite ale Americii. Din cauza sănătății fizice și mentale precare pe care luptătorul anticomunist o avea, nu a putut să învețe limba engleză și nici nu s-a putut angaja, în ciuda faptului că era absolvent de Filologie.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
