Multe zambete si prea putine rezultate concrete: aceasta poate fi concluzia convorbirilor de doua zile dintre presedintii american si rus, George W. Bush si Vladimir Putin. Altfel spus, atmosfera de prietenie in care s-au derulat discutiile de la Camp David nu i-a ajutat pe cei doi demnitari sa-si rezolve divergentele legate in special de dosarul irakian. Totusi, nu se poate spune ca intrevederea a fost inutila.
Trecand in revista intreg spectrul problematic cuibarit intre Washington si Moscova, Bush si Putin au stabilit ca, dincolo de orice, colaborarea celor doua puteri nucleare este mai valoroasa decat starea conflictuala. Intrebat ce anume a facut ca SUA si Rusia sa ramana in relatii bune, in pofida tuturor disensiunilor generate de gestionarea problemelor de politica mondiala, Bush a indicat -increderea-.
Nici o promisiune
-Putin a acceptat in principiu, si nimic mai mult-, titra ieri, pe prima pagina, cotidianul -Washington Post-. -Rusia nu renunta la acordul cu Iranul privind construirea unui reactor-, adauga, la randul lui, -New York Times-. -Putin nu a promis nimic in privinta Irakului si Iranului-, constata si CNN. Intr-adevar, in timp ce Pentagonul mobiliza inca 10.000 de oameni pentru Irak, Moscova conditiona, prin vocea lui Putin, participarea sa la procesul de stabilizare si de reconstructie a tarii de rezolutia ONU. -Gradul si amploarea participarii ruse vor fi determinate dupa ce vom cunoaste parametrii noii rezolutii privind Irakul-, declara liderul de la Kremlin la conferinta de presa care a marcat incheierea convorbirilor de sambata. Fara indoiala, nimeni nu astepta decizii epocale de la aceasta ultima intalnire, dar pozitia ferma a lui Putin a socat, totusi, mediile americane.
Bani, bani si iar bani
Evitand sa-si plaseze comentariile sub semnul dramatismului, analistii moscoviti au decretat: din moment ce targul propus de Putin nu s-a incheiat in termenii doriti de el, a risca un angajament capabil sa dea peste cap raporturile Rusiei cu europenii ar fi fost un gest lipsit de sens. Ce-ar fi dorit Kremlinul? Bani, sub forma unei sporiri considerabile a investitiilor americane in economia rusa. Cu precadere in sectorul energetic – petrol si gaze naturale. Cu efecte pozitive pentru ambele parti. La acest capitol, deosebit de important in peisajul viitoarelor relatii bilaterale, s-a decis cooptarea guvernelor, insarcinate cu elaborarea unor planuri detaliate de conlucrare. E ceva, dupa cum dadea de inteles insusi Putin, ca parea insa destul de multumit de rezultat.
Abordare pur pragmatica
Nici in chestiunea Iranului, Bush nu a reusit sa obtina de la Putin o promisiune ferma. Rusia, explica seful statului in fata ziaristilor, nu va permite vreunui stat sa-si dezvolte programe de inarmare nucleara, dar nici nu este dispusa sa rupa contractul cu Teheranul pentru construirea unui reactor atomic. La mijloc, fireste, sunt tot bani, multi, miliarde, pe care Moscova poate conta intr-un timp relativ scurt. Oricum, mult mai repede decat ar veni beneficiile din investitiile americane. Dar nu intamplator, Putin preciza ca legaturile dintre Washington si Moscova sunt -pragmatice-. Si inca ceva la Iran – coincidenta a facut ca, imediat dupa finalizarea convorbirilor de la Camp David, regimul de la Teheran isi anunta disponibilitatea de a primi vizite inopinate ale expertilor Agentiei Internationale pentru Energie Atomica. Cum dupa o veste buna vine intotdeauna si una rea, MAE iranian s-a grabit, ieri, sa adauge ca Teheranul -nu este inca pregatit de compromis, renuntand la programul nostru nuclear si de imbogatire a uraniului-.
Nu razboiului
Cel mai usor au discutat Putin si Bush despre Coreea de Nord. La unison, cei doi presedinti au somat Phenianul sa-si bage mintile in cap si sa inceteze sa mai ameninte o lume intreaga cu ambitiile lui nucleare. Dupa care, cu fetele luminate de zambete aparent sincere, Bush si Putin si-au strans mainile, s-au batut reciproc pe spate, ca doi prieteni buni. Lasandu-i pe ziaristi, politicieni si analisti sa despice firul in patru, incercand sa ghiceasca ce se ascunde dincolo de vorbele spuse la Camp David. Abositi de atatea vorbe, speriati de ineficienta dialogului politic, mii de oameni au coborat pe strazile capitalelor lumii pentru a cere sa se puna capat razboiului din Irak. La Londra, manifestantii au reclamat demisia premierului Tony Blair.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
