Genocidul de la Rosia Montana

Rosia Montana este cea mai veche localitate din Romania, fiind atestata documentar de peste 1.870 ani. Considerata leaganul spiritualitatii romanesti (n.r. – in minele din zona au fost gasite tablite cerate, considerate -actul de nastere a poporului roman-), Rosia Montana este cunoscuta ca fiind locul de unde dacii isi extrageau aurul. Atestata documentar in februarie 131, sub numele de Alburnus Maior, Rosia este locul unde au existat primele mine din Europa (n.r. – inainte ca Roma sa existe). Cunoscuta mai ales ca fiind locul unde guvernatorul roman Cotilus Bruda a fost aruncat in prapastie de catre fiul lui Decebal sau zona unde au fost ingropate sicriele armatei lui Coshuth, Rosia Montana este acum in pericol de a disparea din cauza proiectului nebunesc propus de un aventurier. Considerat un adevarat genocid, proiectul de exploatare a aurului din Apuseni este amplu comentat de media romaneasca si de cea internationala, tinand cont de implicatiile grave pe care acesta le poate avea in cazul in care va fi implementat. Astazi, -Curentul- va incerca sa prezinte cateva dintre culisele si implicatiile afacerii Rosia Montana, in speranta ca in al doisprezecelea ceas autoritatile se vor trezi.

Culisele afacerii Rosia Montana

Controversata afacere Rosia Montana – nascuta si dezvoltata dupa o complicata si ciudata -tesatura- de firme off-shore, l-a avut ca initiator pe Frank Timis, roman nascut in 1964 in Borsa, fugit in 1981 in Australia dupa ce a absolvit o scoala profesionala de mecanici auto. Condamnat de doua ori peste Ocean pentru posesie de droguri, Timis a revenit in Romania in *94 ca reprezentant al unor investitori straini care pusesera ochii pe -Cadrilaterul de aur al Romaniei- (n.r. – 500 km patrati din Muntii Apuseni si Metaliferi). Extrem de abil si bucurandu-se de bunavointa unor directori, directorasi sau chiar ministeriabili, Timis a reusit sa incheie, dupa venirea in Romania, un acord de cooperare cu RA a Aurului si Cuprului Deva, in vederea valorificarii sterilului rezultat din exploatare. Ulterior, acel acord s-a transformat intr-unul ce i-a permis -australianului- sa exploreze si sa exploateze zacamintele aurifere din zona, prin intermediul a doua firme mixte (n.r. – in care statul roman detinea 20%, iar o firma off-shore a lui Timis – 80%). Asocierea, care i-a conferit lui Timis drept de peemptiune asupra zacamintelor aurifere, a fost un secret bine pazit de catre Timis & comp., pana cand acesta, dupa mai multe -inginerii-, a reusit sa preia concesiunile si licentele de exploatare din zonele Rosia Montana, Bucium, Zlatna, Certej, Bolcana (obtinute, initial, de firma de stat) catre firmele mixte si apoi sa le predea firmelor care, la randul lor, controlau aceste entitati. Asa a reusit Timis sa obtina de la guvern aprobarea de a concesiona, contra sumei de trei milioane de dolari, o imensa cantitate de aur (evaluata la peste trei miliarde de dolari), care asigura un profit de 3,5 miliarde de dolari. Suma din care statul roman se va alege cu doar 300 milioane de dolari si cu un scandal international generat de genocidul ecologico-social care este pe cale sa se produca la Rosia Montana – in cazul in care proiectul lui Frank Timis va fi pus in aplicare.

Una dintre semnele de intrebare intervenite pe parcursul derularii proiectului Rosia Montana – care vin sa intareasca aluziile vizand subrezimea financiara a initiatorilor sai – a fost schimbarea repetata a managementului Gabriel Resources. In februarie 2002 survine prima mutare controversata: Ovidiu Tender (actual presedinte UGIR 1903, afacerist cunoscut datorita sustinerii din partea unor oficiali ai institutiei prezindentiale) este numit in functia de director executiv al Gabriel Resources. Tot atunci, alaturi de el sunt adusi la sefia companiei alte doua persoane. La vremea respectiva, conform raportului anual pe 2002 al Gabriel Resources, cooptarea lui Tender in afacerea Rosia Montana a fost motivata ca va aduce -lui Gabriel relatii adanci suplimentare in Romania si expertiza in constructii-. La peste un an dupa cooptarea lui Tender, mai precis in mai a.c., dupa demisia in bloc, extrem de surprinzatoare, a intregii echipe de conducere a Gold Corp., Frank Timis – -creierul- afacerii – s-a retras de la sefia Gabriel Resources pe motiv ca este ocupat cu alte afaceri. La vremea respectiva, demisionarii au sustinut ca nu exista nici o legatura intre decizia lor si problemele financiare cu care s-ar confrunta compania, insa au existat voci care au contrazis informatia, subliniind ca bilantul Gabriel Resources arata ca are disponibilitati bancare de 26 milioane de dolari, desi bugetul necesar pe 2003 al proiectului Rosia Montana se ridica la circa 70 milioane de dolari. Mai mult, aceleasi voci au comenetat ca demisia lui Timis ar fi fost fortata de catre actionarii Gabriel Resources, care au dorit sa evite un dezastru financiar al afacerii Rosia Montana. Lucru posibil dupa arestarea olandezului Willem Matser – ofiter NATO acuzat ca ar face parte dintr-o retea de spalare de bani proveniti din droguri, scandal in care este vehiculat si numele lui Ovidiu Tender.

Greenpeace: asocierea de la Rosia, -exploatarea neocolonialista-

Desi initiatorii proiectului Rosia Montana au incercat pe toate caile minimalizarea scandalului produs de oponentii implementarii proiectului care va distruge inima Romaniei, acesta s-a internationalizat dupa ce mai multe ONG-uri autohtone si straine au protestat pe langa importante institutii europene si nord-americane, cerand stoparea proiectului. Insa incercarile initiatorilor proiectului de a musamaliza scandalul s-au dovedit a fi in zadar. Primul pas care a dovedit ca proiectul nu este viabil a fost anuntul Bancii Mondiale de a nu se implica in finantarea sa. Apoi a venit anuntul Greenpeace, care la scurta vreme dupa retragerea Bancii Mondiale din afacerea demarata de Timis a remis celor mai importante banci europene si nord-americane o solicitare de a refuza cererile de finantare a investitiei de la Rosia. Apelul Greenpeace se pare ca a avut efect, deoarece doua banci de renume, Raiffeisen Bank si HVB, au raspuns pozitiv, iar altele si-au exprimat intentia de a boicota finantarea ravnita de catre initiatorii genocidului de la Rosia, fara de care nu vor putea finaliza distrugatorul proiect. Consecventa ideii de a apara ecosistemul, Greenpeace a inaintat Consiliului Europei un raport realizat de doi specialisti austrieci (prof. univ. dr. Peter Fisher si asist. univ. dr. Alina Lengauer, ambii de la Universitatea din Viena) in materie de legislatie europeana, cerand forului european semnarea unei rezolutii care sa impiedice investitia. In raportul realizat de specialistii austrieci se atrage atentia ca -metoda de extractie a aurului prin cianurare incalca Directiva europeana referitoare la protectia panzei freatice, iar stramutarea obligatorie a locuitorilor din Rosia Montana contravine art. 8 din Conventia Europeana asupra Protectiei Drepturilor si Libertatilor Fundamentale ale Omului. Interesant este si faptul ca in acelasi document se atrage atentia ca impartirea actiunilor din RMGC SA (80% Gabriel Resources, 20% statul roman) -aminteste de exploatarea neocolonialista-, atata vreme cat asocierea ar fi trebuit sa se incadreze in propunerile Comisiei ONU referitoare la corporatiile transnationale (n.r. – formula de repartizare a drepturilor rezultate din exploatarea resurselor naturale este 15% – societatea straina si 85% – statul care poseda zacamintele).

UNESCO sta cu ochii pe guvern

Proiectul propus de Frank Timis a strarnit si reactia parlamentarilor din Comisia Comuna Speciala privind efectuarea unei analize asupra proiectului de dezvoltare miniera Rosia Montana. Tinand cont de faptul ca majoritatea motilor nu agreeaza proiectul (n.r. – se va decoperta total zona Rosia Montana, se vor stramuta circa 2.000 de persoane, adica 740 case individuale si 138 de apartamente, opt biserici, noua cimitire, scoli, se vor distruge importante vestigii dacice etc.), luand in calcul pozitia exprimata de premierul Adrian Nastase (-proiectul Rosia Montana nu constituie o prioritate-), parlamentarii au cerut SRI si SIE -puncte de vedere in legatura cu investitia-. Insa pana acum nici SRI, nici SIE nu au reactionat, desi erau abilitate sa o faca (daca tinem cont de culisele afacerii demarate de Timis la Rosia Montana). In schimb, sensibilizata de asociatia Alburnus Maior (n.r. – fondata in septembrie 2000, care cuprinde 300 de familii din zona, reprezentand aproximativ 1.200 de persoane, fiind sprijinita de alte peste 5.000 de persoane care se opun proiectului), a reactionat Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura, care in iunie a.c. a comunicat, prin vocea subdirectorului general pentru cultura, Mounir Bouchenaki, ca -UNESCO impartaseste pe deplin ingrijorarea privind acest sit care este intr-adevar de o importanta speciala, dat fiind faptul ca este un complex arheologic unic de galerii miniere romane-, subliniind totodata faptul ca UNESCO a comunicat aceste aspecte autoritatilor romane inca din februarie 2003. Chiar si bisericile istorice maghiare din Ardeal (Romano-Catolica, Reformata si Unitariana) au protestat fata de proiect, in iulie a.c.: -Declaram cu fermitate ca proiectul prezinta un grav pericol, realizarea lui urmand sa aiba consecinte catastrofale. (…) Nu exista garantii in privinta conservarii si pastrarii celor enumerate si nici in privinta realizarii acelor masuri pretentioase si deosebit de costisitoare pe care proiectul le formuleaza in privinta protectiei, respectiv reabilitarii finale a mediului-, declara oficialii celor trei biserici, care spun ca nu vor parasi Rosia Montana -pana in momentul disparitiei ultimului suflet din comunitatile noastre-.

Academia Romana spune -nu- proiectului

Proiectul demarat de RMGC a starnit reactia vehementa a Academiei Romane, care, prin vocea celor mai ilustre voci ale culturii si stiintei autohtone, a atras atentia ca realizarea afacerii propuse de aventurierul Frank Timis & comp. reprezinta un adevarat genocid. Fara a insista pe luarile de pozitie a mai unor academicieni vizavi de realizarea efectiva a proiectului RMGC, iata cateva dintre considerentele pentru care Academia Romana este impotriva realizarii efective a proiectului RMGC. In primul rand, academicienii au aratat ca in cazul in care proiectul va fi pus in aplicare, -padurile pe o suprafata extinsa vor fi inlaturate, prin taieri rase, ceea ce va imprima zonei un pronuntat caracter de desertificare. (…) Vor fi influentate profund ciclurile biogeochimice locale, ceea ce va marca inceputul unor modificari ale regimului precipitatiilor, regimului termic, circuitului maselor de aer, precum si aparitia si intensificarea proceselor de eroziune a solurilor (…), vor disparea cele mai multe specii de plante si animale din zona, unele rare, vulnerabile sau periclitate-. Mai mult, documentul elaborat de Academia Romana sustine ca -in conditiile de relief accidentat, depozitarea cantitatilor mari de roca dislocata creeaza pericolul alunecarii acestor halde – adevarate avalanse de steril – care distrug totul in calea lor-, astfel ca -va exista un permanent pericol al poluarii apelor din rauri si a celor freatice cu cianuri provenite fie din infiltratii in sol – infiltratii care contamineaza apa potabila -, fie prin fisurare sau ruperea digurilor (…). Aratand ca -exploatarea, prin explozii provocate cu un amestec de nitrat de amoniu si motorina, va avea consecinte negative nu numai asupra stabilitatii versantilor si a holdelor de steril, ci si asupra locuintelor pastrate in acea parte a localitatii neafectata de activitate-, academicienii au insistat pe faptul ca -Muntii Apuseni vor suferi influente puternic distructive-, deoarece -tehnologiile preconizate de RMGC, care au la baza utilizarea cianurilor pentru solubilizarea minereului si extragerea aurului, nu se aplica nicaieri in lume in zonele cu densitate apreciabila a populatiei (…), degradarea cadrului natural si toate consecintele negative mentionate, in cazul demararii proiectului de la Rosia Montana, sunt confirmate si de alte situatii asemanatoare din Europa (…). Exista un curent puternic european impotriva acestui tip de exploatari-. Insistand si pe componenta istorica a zonei, raportul Academiei Romane cere autoritatilor revizuirea -cu exactitate a descarcarilor de sarcina arhelogica care au fost emise in anii anteriori-, deoarece -in 2001 a fost acordata o descarcare de sarcina arheologica pentru cateva sute de hectare, desi zona efectiv cercetata n-a depasit patru hectare-. Interesant este ca academicienii au aratat autoritatilor ca -amenintarea distrugerii vestigiilor arheologice prin proiectul RMGC a atras atentia peste hotare, dand ocazia unor campanii de presa care (…) sunt departe de a fi benefice Romaniei. Actiunea de contestare externa va continua, chiar se va intensifica, cand se va trece la distrugerea zonei-.

(O.Z., B.S.)