Deținutul Claudiu ?ê?£utiu riscă să moară cu zile sub ochii indiferenți ai șefilor Penitenciarului Jilava

Aflat în cea de a 26 zi de greva foamei Produs în condiții încă neclare, decesul proxenetului Dinu Damaschin – cel  care, aflat de două luni de greva foamei, a murit de curând, într-o sală de judecată a Curții de Apel Bacău, este pe punctul de a se repeta, aproape identic, aici foarte aproape de Capitală, în Penitenciarul Jilava. Loc de detenție în care Claudiu Sutiu, un deținut care, suferind deja de o boală complicată, se află în cea de a 26 zi de greva foamei. Singura deosebire este că, în timp ce Dinu Damaschin, era arestat preventiv și a intrat în „refuz de hrană” în semn de protest împotriva acestei măsuri judiciare, deținutul Sutiu este deja  condamnat definitiv. Iar protestul său este îndreptat împotriva condițiilor de detenție de-a dreptul inumane pe care le are de îndurat acolo. Povestea lui ?ê?£utiu, consemnată chiar de el într-un soi  de „jurnal zilnic”, descrie un adevărat infern, aproape cu nimic mai uman decât cel cu care s-au confruntat deținuții politici în pușcăriile comuniste de la începutul anilor 50.
Acum, când  ne lăudăm că suntem o țară care funcționează în conformitate cu normele europene, marii șefi ai Penitenciarului Jilava, se com­por­tă ca niște mici Dumnezei care se cred cu mult deasupra legilor dar și ale celor mai elementare idei de omenie. Inclus în rețeaua penitenciarelor „de maximă siguranță”, Jilava a intrat adeseori în atenția publică datorită faptului că, odată ajunși acolo,  deținuții de calibru greu și-au putut desfășura „afacerile”, chiar și cele legate de traficul cu droguri, aproape la fel de ușor ca pe vremea când se aflau în libertate. Iar faptul că periodic, o serie ce șefi de acolo au ajuns pe mâna justiției, nu a îmbunătițit cu absolut nimic situația de la Jilava.

Un pușcăriaș ca oricare altul

Fost inspector în cadrul Direcției Antifraudă Fiscală a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Claudiu ?ê?£utiu a fost condamnat la patru ani și jumătate de închisoare. El a fost acuzat că, în februarie 2009, ar fi pretins și primit o șpagă de 1600 de lei, de la administratorii a două firme din București, cărora le-ar fi promis că-i va „scuti” de anumite controale de natură economică. Condamnat printr-o sentință definitivă, el și-a început executarea pedepsei pe 21 septembrie 2011, mai întâi în arestul Secției de Poliție nr. 10, de unde, ulterior, a fost transferat la Secția de Poliție nr.6. Pe 17 ianuarie 2012, a fost transferat la Penitenciarul de maximă siguranță Rahova. Iar de acolo,  a fost mutat, pe 10 februarie 2012, la  Penitenciarul Jilava, unde se afla și acum. Este necesar să  repetăm: spre deosebire de Dinu Damaschin, el nu a intrat în „refuz de hrană”, datorită condamnării ci doar pentru a i se respecta demnitatea de om, drepturile de care orice deținut trebuie să beneficieze pe timpul executării pedepsei privative de libertate. De câțiva ani buni, România pretinde că este o țară europeană care respectă legislația comunitară în absolut orice domeniu. Cam ce ar putea să însemne ceea ce se numim „standarde europene” în ceea ce privește condițiile de detenție? Teoretic, nu mare lucru: „ Hrană, care să asigure fiecărui deținut aportul necesar de calorii precum și o temperatură optimă în celule. În plus, mai înseamnă „un televizor în fiecare cameră, dreptul de a avea două convorbiri telefonice pe zi, dreptul de a face duș de trei ori pe săptămână, acces la capelă, plimbări zilnice în curtea penitenciarului, acces la bibliotecă, acces pe bază de programare la clubul penitenciarului, unde să-și poată  petrece timpul la calculator, dar și să poată face fitness sau să se relaxeze jucând tenis de masă”. De fapt cam astea sunt și condițiile pe care le vedem prin filmele documentare privitoare la penitenciarele din lumea civilizată. Dar și condițiile de care, aici la noi, beneficiază ”deținuții VIP”.

Un infern numit pușcărie

De la  început trebuie să menționăm că, deși este un bărbat în floarea vârstei, Claudiu ?ê?£utiu suferă de „talasemie minoră” o boală ereditară a sângelui din cauza căreia organismul său produce prea puțină hemoglobină, esența vitală a sângelui care ajută globulele roșii să distribuie oxigenul la toate organele corpului. Iar nivelul scăzut al hemoglobinei duce la anemie cronică, manifestată prin slăbiciune și oboseală care, în cazurile severe afectează grav organele interne și, în final poate duce chiar la deces. Menționăm acest aspect pentru ca, în cazul în care ?ê?£utiu ar înceta brusc din viață, medicii de la Penitenciarul Jilava să nu poată afirma că au aflat despre această boală abia după efectuarea autopsiei. Asta ca să nu mai spunem că anumiți condamnați, ce-i drept, din categoria ”VIP”, au beneficiat de întreruperea executării pedepsei „din motive medicale” doar pentru că aveau o unghie încarnată, erau claustrofobi ori aveau „obezitate de gradul trei”. Dar, ghinionul său, fostul inspector ?ê?£utiu nu s-a „calificat” în categoria ”deținuților VIP”. Așa că, ajuns în penitenciar el a intrat în contact direct cu iadul de care au parte deținuții de rând. Iar la Rahova și la Jilava, „iadul” însemnă, la fel ca în pușcăriile comuniste de altă dată, frig, mizerie în cameră, lipsă de apă caldă pentru igiena personală, hrană deosebit de proastă. La care se adaugă comportamentul abuziv al gardienilor care se comportă ca niște vătafi pe o plantație muncită de sclavi. Iar despre acces la informații de interes public oferit de ziare sau emisiuni radio sau Tv, nici nu poate fi vorba, chiar dacă aceste drepturi sunt menționate clar în art. 33, alin.4, art.35, art.41, art.44, art.45 din Legea 275/2006, privitoare la executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. În plus, într-o bună zi, când afară erau -15 grade Celsius, el a fost scos afară și a trebuit să alerge ca să se încălzească. ?ê?£i asta pentru că, gardienii au refuzat să-i deschidă ușa ca să poată intra în clădire, unde accesul i-a fost permis abia după ce s-a prăbușit la pământ aproape înghețat de frig. Tot acolo fiind, i s-a refuzat dreptul la vizită, la primirea unui pachet în care familia îi trimisese îmbrăcăminte adecvată iernii, dar și plicuri și timbre. În această privință refuzul a fost motivat prin faptul că pachetul nu conținea alimente, iar cererea lui pentru alte bunuri nu fusese aprobată de comandantul penitenciarului cu toate că o depusese, conform regulamentului de ordine interioară, cu o săptămână în urmă. Luate la un loc, toate acestea au fost motivul pentru care, pe 03 februarie 2012, la ora șapte dimineața, deținutul Claudiu ?ê?£utiu a anunțat conducerea penitenciarului, în scris, că a intrat în „greva foamei generală”. Sau altfel spus, în refuz total de hrană și de apă, protest pe care a anunțat că-l va duce „până la îmbunătățirea situației”. Ce ar fi trebuit să facă în acest caz directorul penitenciarului? Exact ceea ce spune legea. Concret, în acest caz este vorba despre Legea 275/2006 care prevede că: „Directorul penitenciarului ia măsuri pentru ca persoana condamnată care refuză să primească hrana să fie transferată în infirmeria penitenciarului, unde este ținută sub supravegherea atentă a personalului medical care asigură persoanei condamnate asistența medicală corespunzătoare astfel încât viața acesteia să nu fie pusă în pericol.”. Ce au făcut marii boși de la Rahova? În primele zile absolut nimic. După cum am spus, el a intrat în greva foamei pe 03 februarie 2012. Conducerea penitenciarului Rahova a consemnat anunțul său, în mod oficial abia pe 08 Februarie. Dată la care a fost audiat și de judecătorul delegat. Iar asta, în condițiile în care legea impune obligativitatea audierii imediat după intrarea în refuz de hrană și de apă. Membrii ai familiei lui ?ê?£utiu ne-au relatat că în locul acestor demersuri prevăzute de lege, comandantul adjunct al închisorii Rahova, domnul Sorescu, i-a ordonat amenințător: ”Învață să-ți faci pedeapsa, avem pedepse graduale”. Iar pentru ca lucrurile să-i fie și mai clare, l-a asigurat pe deținut că judecătorul delegat vine "când vrea mușchii lui". Ajuns în a opta zi de grevă generală a foamei, ?ê?£utiu a fost transferat la Penitenciarul Jilava unde a fost „cazat” într-o celulă minusculă, fără pic de căldura, apă caldă, plină de mucegai, cu wc-ul lângă cele 3 paturi suspendate. De când este în greva foamei, Claudiu ?ê?£utiu a început să țină un soi de jurnal personal, în care consemnează patimile prin care este nevoit să treacă zilnic. Acolo, el a consemnat că, la mutarea în celălalt penitenciar, a fost „pus pe cursă” fără un consult medical. Adică exact la fel cum a pățit și Dinu Damaschin care, aflat în cea de a 60-a zi de grevă a foamei, în loc să fie ținut sub control medical, a fost urcat în dubă și trimis în sala de judecată unde, după doar câteva ore a și murit.
Privitor la situația de la Jilava, ?ê?£utiu menționează în jurnalul său: ”Ajuns la Jilava am fost dus în camera 406, un soi de carceră de doi metri pe patru, cu trei paturi suprapuse. Acolo am găsit mizerie maximă: saltele putrede, WC turcesc împuțit, iar pe jos ciment ud, mizerie umedă, ba chiar și fecale. Ulterior, el i-a cerut unui gardian pe care-l numește „Nea Nicu” să-l ducă la infirmerie. ”M-a dus la cabinetul medical, pe Secția a II-a Jilava.  Acolo am dat de o doctoriță care s-a rățoit la mine spunând că nu înțelege de ce sunt supărat, că doar nu ea m-a pus să nu mănânc. Eu am întreabt-o dacă a văzut cum arată celula 406, dr ea mi-a răspuns: nu e treaba mea, aici  nu avem condiții de lux și nici hotel; nu trebuia să veniți aici. Când ați făcut ce ați făcut, nu v-ați gândit?” . Probabil că madama doctoreasă habar nu ave că singura ei datorie este să-i monitorizeze starea de sănătate a deținutului. De ce a ajuns el acolo este treaba lui și a judecătorilor. După aproape o lună de greva foamei, Claudiu ?ê?£utiu a slăbit , potrivit familiei , circa 20 de kilograme. Disperată, mama lui Claudiu a trimis memorii peste memorii, inclusiv ministrului Justiției Cătălin Predoiu. În timp ce medicii de la ANP au tratat cu indiferență situația lui Claudiu ?ê?£utiu, cineva , acolo sus, la ministerul Justiției , s-a gândit că un nou caz Damaschin nu este de bun augur pentru România,așa că după trei zile de la memoriu trimis de mama deținutului, în numele acestuia, un reprezentant al ministerului s-a deplasat la penitenciarul Jilava și a dispus trimiterea lui ?ê?£utiu la spitalul penitenciar Rahova , unde a fost trecut pe perfuzii. Conform declarațiilor mamei lui Claudiu, acesta nu este dispus însă să renunțe la greva foamei până când nu-i sunt respectate drepturile legale și umane, iar atitudinea sa ar trebui să dea de gândit angajaților  ANP care au uitat că deținuții sunt , înainte de toate, oameni.

Vasile Surcel