Zyiati si-a descoperit o noua vocatie: dresor de caini

– Derby-ul Dinamo – Rapid (3-4) relanseaza lupta pentru titlu – Campioana, cel putin cu o clasa peste adversara ei – Atacurile – de vis, apararile – anchilozate – Bun arbitrajul lui Balaj – Rednic ramane -nasul- dinamovistilor

Mircea Rednic a fost deseori criticat, inclusiv in aceasta rubrica, pentru traseul ezitant, din acest sezon, al echipei sale, un traseu care parea sa-i scoata pe Iencsi si compania din lupta pentru titlu, desi n-am ajuns nici la jumatatea intrecerii. Sigur ca Rednic a gresit si el. Nu a fost insa singurul vinovat, de multe ori insisi fotbalistii giulesteni s-au intrecut in gafe, pierzand astfel puncte extrem de pretioase – exemplul Bistrita nici acum nu poate fi uitat… Rednic are insa o mare calitate: echilibrul. Datorita acestui echilibru, rar intalnit pe bancile tehnice ale Diviziei A, el n-a intrat in panica, n-a cedat cand toate pareau a se fi adunat impotriva lui, dimpotriva, s-a ambitionat sa arate ca poate conduce pe mai departe Rapidul, cu rezultate la fel de bune, asta si (sau mai ales) ca un raspuns la increderea acordata de George Copos, care l-a numit manager general. Poate ca tocmai asta ii lipsise -Puriului-, o dovada de incredere din partea patronului. Primind-o, Rednic s-a linistit, fiindca stabilitatea e intotdeauna o conditie de baza a succesului.

Rednic a fost, in ultimii ani, mai mereu -nasul- lui Dinamo, mai putin al fostului sau coleg Andone. Numai ca, de data asta, Rapid venea in Stefan cel Mare cu un tonus nu tocmai bun, nu putini fiind cei care ar fi pariat pe o victorie la scor a -cainilor-. Campioana s-a impus insa mai clar decat ar arata-o acest 4-3, un scor care subliniaza spectacolul din teren, iar Rednic si-a redemonstrat aptitudinile. A lucrat, aidoma croitorasului harazit cu talent, la o partitura ce s-a dovedit a fi cea ideala. Dandu-i aripi marocanului Zyiati, caruia i-a incredintat banderola de capitan, Rednic a mizat pe aceasta carte si a castigat. Zyiati s-a dezlantuit in -Groapa-, a reusit o veritabila dresura de -caini-, nimeni nu-i putea lua mingea din picior! Am vazut un Zyiati impecabil, care in sfarsit ne-a convins ca are stofa de conducator de joc, dupa ce la Constanta ne daduse de veste ca ar trebui sa-l luam in seama. Dar abia acum a explodat, incepand sa-l faca uitat pe omul dupa care Giulestiul suspina si acum, Schumacher! In jurul lui Zyiati, adeseori contestat pentru ca avea un profil prea defensiv, se poate construi o noua echipa, dar pentru asta e nevoie de constanta. Si de un efort comun de durata. Si de rabdare. Dar si de rezultate!…

Rapid a avut emotii in final, dar succesul sau nu poate fi pus in discutie, caci jocul de ansamblu prestat de giulesteni a fost net superior celui al lui Dinamo: coeziune, determinare, eficienta. Atuuri care au conturat un triumf pe care probabil nimeni nu l-ar fi anticipat. Exceptandu-l pe Rednic. Ceea ce scartaie la Rapid, paradoxal, e valabil si la Dinamo: apararea. Cea a -cainilor-, incluzand aici si portarul (fie Preda, fie Delwarte; nu-i mare diferenta), scartaie insa infiorator! Anuland astfel un joc ofensiv spectaculos, dirijat de inepuizabilul Florentin Petre, un mijlocas care stie fotbal cat tot lotul lui Andone la un loc si care, nesustinut, va sfarsi prin a regreta ca nu se transfera si el la un club din Europa.

Rapid a dat lovitura in -Groapa-! Ce vocatie si-a descoperit si acest Zyiati. Sa fii dresor de caini nu pare ceva important, insa in campionatul romanesc e un titlu de glorie. Macar pana la retur.