S-a întors roata justiției: Parchetul General executat silit de Mircea Oprean, ginerele lui Ceaușescu

Mircea Oprean, ginerele lui Nicolae Ceaușescu a obținut în justiție dreptul de a executa silit bunurile Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Acest lucru a devenit posibil după ce Judecătoria Sectorului 5 a încuviințat executarea silită a Parchetului General, în baza unei hotărâri definitive și irevocabile pronunțate anterior de către magistrații Tribunalul București. Decizia a fost luată la capătul unui lanț lung de procese, declanșate cu mulți ani în urmă, prin care atât Zoe Ceaușescu cât și soțul ei Mircea Oprean au cerut să le se restituie bunurile personale care le-au fost confiscate la sfârșitul lunii decembrie 1989, la scurt timp după prăbușirea regimului comunist.

Averea „juniorilor” Ceaușescu

La sfârșitul lunii decembrie 1989, pe vremea când noi toți ne închipuiam că suntem martorii unei „Revoluții”, Valentin, Zoe și Nicu Ceaușescu, „juniorii” celor pe care, cu un soi de mânie proletară întoarsă pe dos, îi numeam deja „Odiosul și  Sinistra”, au fost arestați sub niște acuzații care mai de care mai ciudate și neverosimile, dintre care, cea mai blândă a fost cea de „subminare a economiei naționale”. Atunci, toți trei, plus Mircea Oprean, soțul Zoei au fost arestați preventiv și, la fel ca și membrii „lotului CPEx” compus din foștii demnitari de rang înalt ai fostului regim comunist, au trecut și ei prin pușcăriile noii Românii democratice. ?ê?£i tot atunci, procurorii care i-au tot anchetat au dispus punerea sechestrului asigurator pe averea lor personală. Războiul lor cu justiția părea să fi luat sfârșit, pe 12 ianuarie 1996, când Parchetul General a dispus atât scoaterea de sub urmărirea penală cât și ridicarea sechestrului asigurator pus pe averea lor. Nicu Ceaușescu nu a apucat să se bucure prea mult timp de această victorie întrucât a murit în toamna aceluiași an. Tot cam în acea perioadă Parchetul General a emis Ordonanța 25/P/SP, în care se menționa că patrimoniul fostului PCR dat în folosința activiștilor de rang înalt (așadar și membrilor familiei prezidențiale) putea fi considerată o proprietate privată de care soții Ceaușescu puteau dispune nestingheriți, în virtutea înaltelor funcții politice pe care le deținuseră. Ceva mai târziu s-a aflat că, alături de haine, bijuterii și tot soiul de alte obiecte personale,  din averea “juniorilor” Ceaușescu mai făceau parte și o serie întreagă de tablouri semnate de mari maeștri atât din școlile clasice cât cât și din cele contemporane: Grigorescu, Pallady, C. Baba, D. Ghiață, N. Dărăscu si altii.

Obiecte personale

Într-unul dintre documentele aflate la dosarul cererii de restituire, Mircea Oprean a declarat sub semnătură proprie: „În urma evenimentelor din luna decembrie 1989, atât eu, cât și soția mea, Zoia Elena Ceaușescu, am fost arestați iar asupra bunurilor proprietatea noastră s-a dispus măsura asiguratorie. Pe 2 martie 1990, procurorii Ivan Virgil, Nicolae Vasilescu și Ilie Picioruș, de la Parchetul General, s-au deplasat la locuința noastră din strada Cosmonauților, numărul 2-4, de unde au confiscat mai multe obiecte de uz personal. Printre aceste bunuri s-au aflat și obiecte de îmbrăcăminte indispensabile traiului nostru (al subsemnatului și al soției mele), care sunt considerate umanitare și, datorită caracterului lor personal, sunt exceptate de la indisponibilizarea prin măsuri asigurătorii". Conform unui inventar care a fost inclus în dosarul cauzei, printre bunurile confiscate în primăvara anului 1990 din casa Zoiei, s-au aflat și o haină din blană de leopard, cojoace bărbătești, scurte de blană, costume de haine, 60 de tricouri de diverse culori, 8 perechi de pantofi de piele, 6 genți de damă de piele, 15 perechi de pantofi bărbătești, 10 cutii cu ciorapi bărbătești, 4 cutii cu batiste și 20 de pulovere bărbătești. În plus Oprean a mai depus la dosar și un proces-verbal de predare-primire, încheiat de procurorii Mihai Ghemeș și Violeta Sechely, privitor la ceasul Eterna-Matic, „din metal galben", pe care anchetatorii i l-au ridicat din casă atunci când a fost arestat preventiv, pe 26 ianuarie 1990. Privitor la toate acestea Mircea Opran a declarat: "Este vorba despre bunurile care ne-au fost sechestrate atunci când am fost arestați, în 1990. Nu le-au restituit niciodată". Spusele lui par a fi însă contrazise de Parchetul General. Printr-un comunicat de presă dedicat acestui subiect ni se comunică: „Referitor la deschiderea procedurii de executare silită a sentinței civile nr. 4061/2009 de către dl. Oprean Ioan Mircea, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție  a  executat  de bună voie, parțial, acest titlu în anul 2011. Astfel, prin sentința civilă nr. 4061/05.06.2009 pronunțată la Judecătoria Sectorului 4 în dosarul nr. 41/4/2000, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr.1539/2010 a Tribunalului București s-a dispus restituirea următoarelor bunuri. Obiecte de artă, respectiv tablouri și o sculptură, după  cum urmează: N. Tonitza – Studiu pentru un portret/ Gh. Petrașcu – Natură statică cu fructe și cană/ Gh. Petrașcu – Natură statică ulcior cu mere verzi/ Th. Pallady – Nud în șezlong / N. Dărăscu – Portul Chicago / Fr. ?ê?£irato – Peisaj cu casă din Balcic / Fr. ?ê?£irato – Maci în vas albastru / N. Ciucurencu – Natură statică cu urcior / Mirea – Peisaj cu 2 copaci/ Th. Pallady – Nud șezând / Th. Pallady – Portret de femeie / H. Flămându – Portretul Zoiei (bronz) / ?ê?£t. Luchian – Țărănci strângând recolta. În plus s-au mai restituit o serie de cărți și albume de artă, aflate în custodia Muzeului Național de Artă. Plus sumele de 16.098 lei, respectiv 14.783, individualizate în recipise de consemnare CEC dar și sumele de 130.020 lei, 8.900 lei și 4.800 lei, ridicate în numerar de la Zoia Ceaușescu și Oprean Ioan Mircea”. În plus Parchetul General mai anunță că „În urma cererii d-lui Oprean, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a început executarea benevolă a hotărârilor judecătorești mai sus menționate. Tablourile, cărțile și albumele de artă existente la Muzeul Național de Artă au fost restituite d-lui Oprean.Sunt în curs, demersurile pe lângă instituțiile financiare depozitare ale sumelor de bani pentru indentificarea și restituirea acestora, în condițiile hotărârilor judecătorești.  (….) Rezultă din cele prezentate mai sus că cererea de încuviințare a executării silite formulată de dl. Oprean, care a făcut obiectul dosarului nr. 4481/302/2012 al Judecătoriei Sectorului 5 București, privește o executare care se află în curs, mai mult,  titlul executoriu invocat fiind, în cea mai mare parte, executat de bună voie de instituția noastră”.   

Vasile Surcel