Un guvern PSD repetent, care pozeaza in premiant

-PSD va declansa o campanie murdara impotriva senatorului Vadim!- –

i-a marturisit un general activ doamnei deputat PRM Daniela Buruiana, vicepresedinte al Comisiei parlamentare de control al activitatii SRI

Am fost avertizat, inca de acum doua saptamani, ca, datorita cresterii spectaculoase pe care o inregistrez in sondajele reale de opinie, partidul de guvernamant va declansa o campanie murdara impotriva mea. Acest avertisment mi-a fost transmis de catre un general activ de la SRI, prin intermediul doamnei deputat Daniela Buruiana, vicepresedinte al Comisiei parlamentare de control al activitatii SRI. Asa se explica atacul jenant care a aparut in fituica antiromaneasca -Ziua-, in nr. de luni, 3 noiembrie 2003, sub titlul -Vadim turnator-. Unde putea PSD sa-si plaseze diversiunea decat in foaia unui individ complexat si obsedat de propriul sau trecut de informator, cu plata, al Securitatii? Nu cred ca gresesc daca socotesc ca este a zecea oara cand -Ziua- incearca sa dovedeasca ceea cea nu poate fi, niciodata, dovedit, avand in vedere ca eu am fost, in realitate, urmarit, in permanenta, inca din studentie (1969) de catre Securitate. De altfel, asa cum mi-a comunicat, printr-o adresa oficiala, presedintele CNSAS, dl. Gh. Onisoru (adresa anexata acestui Comunicat de presa), dosarul de urmarire informativa pe care mi l-a intocmit Securitatea numara nu mai putin de 19 volume, si el va fi publicat, in cursul anului viitor, la Editura Fundatiei -Romania Mare-. Premiza de la care au pornit, si de data aceasta, santajistii de la -Ziua- este un fals ordinar: un asa-zis -Angajament-, pe care eu l-as fi dat la Securitate, sub numele de Vali (?!) – text fabricat in laboratorul de intoxicare al SRI, de catre un ofiter activ si unul in rezerva, pentru a castiga niste bani (4.000.000 de lei) de la publicatia respectiva. Toata lumea si-a dat seama, imediat, ca era vorba de o facatura ridicola, avand in vedere ca data nasterii mele era eronata: 8 noiembrie, in loc de 28 noiembrie, or, este la mintea cocosului ca un om nu poate gresi chiar ziua in care s-a nascut! In anul 2002, chiar -Ziua- a publicat un -Armaghedon-, care arata, limpede, ca acel text era o inventie. De data aceasta, -Ziua- combina un fals (asa-zisul -Angajament-) cu o fila care s-ar dori sa para extrasa din Arhiva Securitatii, dar care contine, si ea, numeroase falsuri si omisiuni: se afirma, de pilda, ca eu si pictorul Mihai Bandac am fi fost primiti in audienta la un general in ziua de 8 martie, dar fotocopia documentului este datata… 4 martie 1981 (?!), pe urma se scrie ca eu eram membru al Uniunii Scriitorilor, ceea ce este, iarasi, inexact, fiindca eu n-am facut parte, niciodata, din randurile acestei institutii etc. Care va sa zica, si aici i-a jucat cineva o festa fostului turnator al Securitatii, S.R. Stanescu: asadar, un general intocmeste, in ziua de 4 martie 1981, un raport despre o intalnire care a avut loc abia dupa patru zile, adica la 8 martie 1981! Fenomene paranormale, nu alta! Fituica -Ziua- vine, mereu, cu vechituri, pe care le prezinta, pompieristic, ca -dezvaluiri incendiare-: opiniile mele despre -Europa libera-, Andrei Plesu, Ion Caraion si altii ca ei au fost publicate in Documentul nr. 219 din Cartea Alba a Securitatii, tiparita in anul 1996; in Nota din 6 aprilie 1981 se scrie, negru pe alb, ca eu apreciam ca s-a ajuns la un -cancer politic, o metastaza la toate nivelurile, impanzita de homosexuali si tradatori de tara-. O fi si asta vreo -turnatorie- sau este expresia unui curaj deosebit, pe care l-am avut atat inainte de decembrie 1989 (cand mi-am depus carnetul de membru PCR pe adresa lui Nicolae Ceausescu), cat si dupa? Eu m-am intalnit, de multe ori, si cu generalul Aron Bordea, si cu seful lui, generalul Iulian Vlad, ba chiar si cu seful lor suprem, Tudor Postelnicu – dar, de fiecare data, dialogurile erau la lumina zilei, protocolare, si n-au avut nici un caracter secret, fiind publice – doar lucram la -Agerpres-! In ceea ce priveste -Europa libera-, noi, cei care scriam la -Saptamana-, eram, de fapt, cei persecutati de Securitate care ne elimina, sistematic, orice articol de raspuns, in vreme ce transfugii de acolo ne injurau seara de seara. Unde e turnatoria? Mister!

Fondul problemei e altul: a scoate acum, dupa 22 de ani (?!), un raport eronat si antedatat al Securitatii, pentru a lovi intr-un lider al opozitiei – asa ceva arata panica ingrozitoare care paralizeaza conducerea partidului de guvernamant. Trebuie ca presedintii celor trei partide parlamentare de opozitie sa fie atacati si tinuti in sah mereu: pe Basescu, PSD il haituieste cu Dosarul -Flota-, pe Stolojan il ameninta cu Dosarul -Megapower-, iar pe mine ma loveste prin talmacirea, pe dos, a Dosarului de Securitate. Cat de rau a coborat in mocirla partidul de guvernamant! Comanda politica se observa inca din explicatiile pe care le da -Ziua- pe pagina I: -Data fiind activitatea de politie politica, Vadim nu poate obtine certificat NATO de securitate privind accesul la informatii publice. Deci nu are dreptul, potrivit legii, sa candideze la presedintie-. Care va sa zica, aceasta era miza! Rusine, domnilor! In timp ce voi ati talharit si ati distrus o tara, incercati sa ma puneti pe mine la stalpul infamiei cu niste acuzatii infantile, care nici nu-i intereseaza pe romani, in speranta ca ma vor lasa nervii si ca voi abandona lupta. Inseamna ca nu ma cunoasteti: mai rau fac! In legatura cu oficina -Ziua-, anunt ca am dat-o, din nou, in judecata, pentru insulta si calomnie, solicitand daune morale in valoare de cinci miliarde de lei, bani pe care ii voi folosi pentru tiparirea, in tiraj de masa, a cartii mele, intitulata -Mersi, Securitate!- (fiindca mi-a scris biografia, desi, repet, cu numeroase erori). Inchei, cu scarba fata de campania furibunda si incorecta a PSD, dar cu amuzament fata de pacalelile pe care le inghite, mereu, foaia sinucigasa -Ziua-. Rog, pe viitor, sa nu mai fiu jignit: un om ca mine nu putea fi un simplu colaborator al Securitatii, ci seful Securitatii, cu gradul de Maresal!

Corneliu Vadim Tudor,

Senator de Bucuresti,

Presedintele Partidului Romania Mare

3 noiembrie 2003

Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii

Nr. P1920/03., 2.10.2003

Domnului Senator Corneliu Vadim Tudor,

Presedinte al Partidului Romania Mare

La solicitarea Dumneavoastra, inregistrata in evidentele C.N.S.A.S., la data 2 octombrie a.c., va comunicam ca, in urma unor verificari suplimentare, au fost identificate o serie de documente referitoare la persoana Dumneavoastra.

Acestea sunt cuprinse in cadrul operatiunilor de supraveghere si urmarire informativa, desfasurate de Securitate, ca politie politica in mediul literar (problema -Cultura-Literatura-Arta-).

Mentionam ca dosarul din Fondul Documentar care se refera la Dumneavoastra are 19 volume.

De asemenea, solicitarea pentru efectuarea unor copii xerox de pe aceste documente a fost aprobata.

Va rog sa primiti, stimate Domnule Presedinte, asigurarea intregii mele consideratii.

Presedinte,

Prof. univ. dr. Gheorghe Onisoru

Deturnarea fondurilor comunitare trebuie oprita!

Carol Dina: incapacitatea guvernului de a gestiona onest

Prin motiunea -Deturnarea fondurilor comunitare trebuie oprita-, Partidul Romania Mare avertizeaza guvernul ca folosirea incorecta a fondurilor primite de la Uniunea Europeana si incapacitatea de a le atrage pot compromite integrarea Romaniei in termenul, si asa optimist, stabilit pentru anul 2007.

Seria ametitoare de scandaluri cu fonduri europene, consemnate cu precizie in prezenta motiune si oglindite din ce in ce mai pregnant in media, a beneficiat de suportul complice al autoritatilor.

Guvernul se afla la momentul actual intr-o situatie jenanta, de a oferi explicatii privind deturnarea unor importante sume de bani si de acordarea preferentiala a fondurilor comunitare. De fapt, aceasta este tema fundamentala a motiunii depuse de noi.

Lipsa informatiilor despre zonele mai putin placute a ceea ce inseamna cu adevarat integrarea in Uniunea Europeana a indus perceptia ca fondurile primite de la Bruxelles sunt un fel de pusculita magica, un corn al abundentei, din care o data ce ti-ai tras partea, iti vezi linistit de propriile interese, fara sa mai dai socoteala cuiva.

Banii acordati Romaniei si celorlalte tari candidate nu pica de undeva din cer, ci sunt colectati din taxele platite de contribuabilii din Franta, Italia, Germania, Olanda, tari in care exista, de asemenea, serioase probleme economice, unde somajul sau lipsa de resurse financiare la buget devine cu mult mai importanta din contextul in care costurile integrarii au depasit cu mult estimarile initiale.

Din aceasta perspectiva, problema fondurilor europene este cu mult mai profunda si mai serioasa decat lasa sa se inteleaga declaratiile contradictorii ale guvernului si expunerea nefericita facuta de domnul ministru al integrarii, aici in sala.

In pofida sumelor mari puse la dispozitie de Uniunea Europeana in perioada 2000-2006 – numai prin Programul PHARE se aloca anual Romaniei 250.000.000 euro, in timp ce prin Programul ISPA intra 260.000.000 euro, iar prin SAPARD 150.000.000 euro – aceste sume nu sunt cheltuite in totalitate sau intr-un mod eficient, cu respectarea prevederilor legale.

Un exemplu semnificativ il aflam in Programul ISPA. Romania a accesat doar 15% din fondurile de finantare nerambursabile, in valoare de 1,17 miliarde euro, puse la dispozitia tarilor candidate de Comisia Europeana prin Programul ISPA, demarat in anul 2000. Autoritatile noastre centrale si locale, de la care se asteapta proiecte de infrastructura, stau si se uita in mod inexplicabil si nu par a fi impresionate de sumele de milioane de euro puse la dispozitie de Comisia Europeana.

Intr-un limbaj mai mult sau mai putin diplomatic, autoritatile romane sunt atentionate, tot mai des, de oficialii europeni ca de ele depinde, adica de noi toti, atragerea masiva de fonduri de finantare, atat de necesare pentru indeplinirea criteriilor de aderare. Altfel spus, atragerea redusa de finantare externa poate duce la cresterea perioadei de tranzitie si la compromiterea intrarii Romaniei in Uniunea Europeana. Poate despre aceste aspecte ar fi fost mai bine sa vorbeasca si domnul ministru.

Programul ISPA finanteaza, in proportie de 75%, proiecte pentru dezvoltarea cailor ferate, drumurilor, porturilor si aeroporturilor, cu scopul de a aduce infrastructura de transport a tarilor candidate la standardele Uniunii Europene. Autoritatile romane au fost solicitate sa pregateasca strategii pentru Programul ISPA, beneficiarii putand fi autoritatile centrale si locale capabile sa dezvolte proiecte de infrastructura.

Cu toate acestea, Romania a semnat pana acum, deci in aproape trei ani, contracte pentru finantarea de proiecte de transport si de mediu in valoare de doar 240.000.000 euro. Care sa fie oare explicatia pentru care autoritatile romane nu se trezesc din imobilism? Dezinteresul, lipsa de profesionalism sau coruptia?

Recent, domnul Jonathan Scheele, seful delegatiei Comisiei Europene din Romania, avertiza autoritatile de la Bucuresti ca este posibil ca programele de finantare ale Uniunii Europene sa fie blocate, pentru ca Romania nu este capabila sa promoveze suficiente proiecte care sa obtina aprobarea organismelor europene. Uniunea Europeana sprijina Romania in eforturile de a incheia negocierile de aderare in anul 2004 si de a atinge obiectivul de integrare in 2007, Consiliul Europei confirmand in documentul final adoptat la Portocaras, in Grecia, in iunie 2003, faptul ca -ritmul negocierilor va fi continuat si va fi mentinut pe aceeasi baza si aceleasi principii care au fost aplicate si celorlalte 10 state invitate-. Comisarul european pentru extinderea Uniunii Europene, Gunter Verheugen, a asigurat ca Romania va fi sustinuta cu finantari consistente, de trei miliarde euro, pana in anul 2007. Iata de ce incapacitatea guvernului de a gestiona cu onestitate fondurile comunitare devine o problema esentiala, care vizeaza insusi viitorul integrarii Romaniei in Uniunea Europeana.

Scandalul de coruptie, sa dam si un exemplu concret, in care este implicat fostul director al CFR Infrastructura, Mihai Necolaiciuc, capata proportii pe zi ce trece. Pe langa acuzatia de fapte de coruptie in legatura cu alocarea unor fonduri europene pentru reabilitarea sistemului de infrastructura, dosarul acestui fost director mai cuprinde, potrivit unor surse din Parchetul National Anticoruptie, si suspiciuni de trafic de influenta in favoarea a doua firme candidate la castigarea unei licitatii. Este vorba despre compania italiana -Italfer- si cea franceza -Spie-, care erau preferatele fostului director al CFR pentru a reabilita sistemul de infrastructura din Romania, calea ferata Bucuresti-Baneasa-Fetesti. Procurorul general al Parchetului National Anticoruptie, domnul Ioan Amarie, a declarat ca o echipa a Organizatiei de Lupta Antifrauda – OLAF – s-a intalnit cu procurorii PNA pentru a discuta cazurile privind fraudarea fondurilor europene, printre care Puwak, Busteni, Necolaiciuc. De ce or fi venit? Echipa investigatorilor europeni, condusa chiar de directorul OLAF, domnul Grantz Herman Brauder, a inaintat procurorilor romani mai multe documente privind aprobarea si derularea fondurilor europene.

-Toleranta fata de infractiunile care lezeaza interesele financiare europene este zero. Am dispus infiintarea unui serviciu special in cadrul PNA format din procurori, politisti si specialisti care sa se ocupe de dosarele care vizeaza fraudarea fondurilor europene. Nu se va da nici o solutie in nici unul dintre aceste dosare penale pana cand OLAF nu va face o ancheta de asistenta pentru PNA. Va asigur ca se vor lua masurile legale, mergandu-se pana la arestarea preventiva-, spune ritos domnul Ioan Amarie. De ce o fi trebuind sa fie asa de ferm?

Noi asteptam de la domnul Amarie ca de aceasta data promisiunile sa fie acoperite cu fapte.

In urmatorii trei ani, premergatori integrarii, utilizarea corecta si integrala a fondurilor comunitare este o autentica provocare pentru autoritatile romane, pentru intreaga clasa politica. Guvernul are de ameliorat variabile si parametri de functionare ai economiei romanesti. Trebuie definita o suita de proiecte pentru programele PHARE, ISPA, SAPARD, care pot aduce beneficii cat mai mari atat la nivel de afacere, cat si societar.

Este bine ca fondurile Uniunii Europene, care pot ajunge, atentie, la 3% din PIB, sa fie incluse in programarea bugetara multianuala si puse in corelatie cu resurse atrase de la organismele financiare specializate – Banca Mondiala, Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare, Banca Europeana de Investitii. Este bine sa invatam si de la altii – Spania, Portugalia – pentru a preveni greseli si sa cerem sfatul expertilor Uniunii Europene in aceasta privinta.

Nu ar fi rau ca guvernul sa formeze o echipa speciala in cadrul Ministerului Finantelor Publice si un grup interministerial, care sa monitorizeze cu responsabilitate utilizarea fondurilor comunitare, in special a celor nerambursabile.

Trebuie respectate cu strictete procedurile impuse de Comisia Europeana in utilizarea fondurilor.

Pentru cetatenii romani, dar si pentru oficialii de la Bruxelles, este important ca utilizarea fondurilor sa se materializeze in obiective vizibile de succes, care sa jaloneze mersul economic al Romaniei.

In ultima instanta, o capacitate de absorbtie mai mare, corect aplicata, fara ingerinte politice, supusa permanent controlului financiar, inseamna o asimilare mai adanca, mai buna a acquis-ului comunitar.

Din aceasta argumentatie sumara rezulta fara nici un echivoc ca actiunea politica a Partidului Romania Mare, prin motiunea prezentata, exprima ingrijorarea fireasca fata de utilizarea fondurilor comunitare cu amestecul grosolan al factorului politic.

Nu intamplator, domnul Jonathan Scheele, seful delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti, a remarcat chiar ieri ca prima problema a Romaniei e coruptia, nu economia. Si domnul Scheele nu este activist al Partidului Romania Mare.

Domnilor senatori, nivelul meu de educatie si respectul ce-l port acestui Senat nu mi-au permis sa cobor discursul meu la nivelul suburban folosit de cei doi domni nerespectabili care au vorbit inaintea mea.

Va multumesc.

Avem Constitutie, Holocaust si Regulament!

A devenit un obicei ca, in lipsa de argumente sau de probe, ori -prins cu ocaua mica-, cum se spune la romani, sa te afli permanent in ofensiva. Este adevarat ca, din mosi-stramosi, atacul a ramas cea mai buna… aparare, dar asta la razboi, nu in societatea civila. Am auzit aici, nu in alta parte, despre… incapacitatea unora (a se citi: a celor din opozitie) de-a patrunde sensul unor documente, iar asta in raport cu disponibilitatile fara limite ale celor care… ne conduc! Tot aici am auzit despre virtutile europenesti ale celor care, recent, s-au prezentat la Referendum pentru a vota Constitutia revizuita, spre deosebire de cei care au ramas acasa. Si tot de aici stau sa porneasca semnale luminoase, care vor strabate mari si oceane, cum ca, acum, ei da, Avem Constitutie! si Avem Holocaust! Toate astea, vedeti dv., pana acum, ne-au lipsit si, parca, navigam de unii singuri in Univers! Insa lumea s-a schimbat, evident, si, ca pe vremurile Anei Pauker, schimband ce-i de schimbat, vedem tot mai mult ca, de vreme ce ploua la Washington ori la Londra, unii isi deschid umbrelele la Bucuresti ori la Jegalia… Nu spune nimeni ce, cat si cand vom plati, dar, Dumnezeule, ce mai conteaza, cata vreme pulsul planetei este altul?! Ne place/nu ne place, tranzitia este permanenta, iar costul, sensul si durata ei sunt lipsite de insemnatate… Intrarea in Mileniul III am amanat-o pentru Mileniul IV, fiind convinsi ca nu ne va juca o festa, determinandu-ne sa asteptam chiar 1.000 de ani pe muche! Dar, se vorbea de capacitati… Unde, ma intreb si va intreb, stralucesc ele in situatia celor care, controland Televiziunea Nationala, inteleg sa abuzeze pana la limita extrema, eliminandu-i fara explicatii si ratiuni pe adversari? De asemenea, unde aflam prea-plinul capacitatii in cazul celor care-si aroga exclusivitatea raporturilor pe plan extern si, nu mai putin, secretomania unor documente care – atunci cand vor deveni cunoscute – vor zgudui constiintele? In cazul nostru, al senatorilor, unde putem distinge calitatile, cata vreme, de aproape trei ani, beneficiem de un Regulament menit sa puna in practica principiul ceasul si toptanul (de legi, se intelege!). Nu va solicit sa dati crezare spuselor mele. Dar, acum, cand tocmai corectam Regulamentul in functie pentru a-l pune de acord cu Constitutia revizuita, se impune sa mai privim si-n alte parti. Nu peste granita, ci in ograda noastra, la Regulamentele de altadata. Pur si simplu pentru ca este extrem de instructiv. Dintre Regulamentele cunoscute ale Senatului Romaniei (1867, 1895, 1925), ma voi opri asupra celui din urma, elaborat si aplicat in cursul marii guvernari liberale de la 1922-1926. De regula, prin regulamentele lor, cele doua corpuri legiuitoare de la Bucuresti nu si-au asigurat doar buna functionare, dar, totodata, ele si-au definit distanta si suprematia fata de executiv. Nu mai putin, asa cum au relevat specialistii (cf. Ion Mamina, Monarhia constitutionala in Romania. Enciclopedie politica, 1866-1938, Bucuresti, 2000, p. 73), Regulamentele determina modul cum fiecare Camera isi exercita atributiile, asigurand independenta fiecareia si evita imixtiunile uneia in drepturile si prerogativele celeilalte. Sunt chestiuni de principiu fundamentale, care, cu trimitere la Regulamentul din 29 ianuarie 1925 al Senatului Romaniei, isi afla reflexul in principalele sale prevederi, ce ne indeamna, incontestabil, sa devenim nostalgici. Iata numai cateva dintre ele: 1) Art. 15 definea atributiile presedintelui/vicepresedintilor Senatului, unele consacrate si prin Regulamentul actual, din care insa lipseste urmatoarea regula: -Presedintele sau vicepresedintele (de sedinta), care ia cuvantul intr-o discutiune, nu mai poate (subliniez: NU MAI POATE) ocupa fotoliul prezidential pana la terminarea ei (a discutiei – n. ns.)-. 2) Mergem mai departe, retinand din art. 22: -Prezenta senatorilor la sedinta se constata prin apelul nominal- – aceasta, desigur, pe cand nu apelam la tabelele electronice nefunctionale din epoca noastra. Dar, se insista in continuare, -presedintele, din oficiu, sau la cererea scrisa a sapte senatori, are dreptul sa dispuna, oricand in timpul sedintei, verificarea numarului senatorilor prezenti-. 3) Art. 25 si 95 stabileau ca, o data pe saptamana, senatorii interveneau cu comunicari, intrebari ori interpelari adresate ministrilor, dar – in mod semnificativ – la inceputul sedintelor in plen, iar nu la sfarsitul lor, precum in prezent. Un senator putea schimba cu altul randul la interventii (art. 27), dar, la fiecare sedinta, era obligatorie prezenta cel putin a unui ministru titular (art. 28, al. 3). Regulamentul actual, spre deosebire de cel din 1925, prevede ca -membrii guvernului sau reprezentantii acestora (?!) au acces la lucrarile Senatului- (art. 106). Sa nu credeti cumva ca prezenta ministrilor n-ar fi obligatorie si azi, dar – indica tot art. 106 – numai -daca li se solicita participarea-. Ma gandesc ca, dupa atatea absente cumulate vreme de aproape trei ani, de ce n-am solicita ministrilor, cu incepere chiar de azi, sa ne onoreze de fiecare data cu prezenta domniilor lor? 4) Ajung la punctul crucial al Regulamentului din 1925 in comparatie cu care Regulamentul actual s-a distantat tot… crucial. Astfel, art. 85, al. 1 de la 1925 prevedea ca, in plen, -in cursul discutiunii orice senator poate propune amendamente, sub-amendamente sau articole aditionale la proiectul de lege sau la propunerile ce se discuta-. Amendamentele erau luate in consideratie cu trei conditii: a) sa fi fost redactate in scris si semnate; b) sa fi fost citite si dezvoltate de autor in plen; c) sa fi fost sustinute de cel putin cinci senatori. Nimic mai lesne, veti zice, si asa era! Ma voi opri aici. Va cer iertare pentru ca, pornind de la capacitati, am ajuns la… regulamente. In care, mai mult ca sigur, ele se conjuga. Las in seama dv. sa apreciati cum si in ce grad. Ori in ce masura recursul la istorie nu este, intotdeauna, inutil! Oricum, sa ne bucuram: Avem Constitutie, avem Holocaust si avem Regulament! Va multumesc pentru atentie!

Gh. Buzatu

(Declaratie politica sustinuta in plenul Senatului Romaniei, in 3 noiembrie 2003)