In timp ce presedintele Mahmud Ahmadinejad jura ca Teheranul nu va pune capat programului sau de imbogatire a uraniului si indemna comunitatea mondiala sa recunoasca Iranul drept putere nucleara, directorul Agentiei Internationale pentru Energie A tomica (AIEA), Mohamed ElBaradei, sosea ieri la Teheran intr-o misiune imposibila si inutila. Aceea de a incerca sa-i convinga pe iranieni sa renunte la ambitiile lor. Pe acest fundal, expertii se straduiesc sa ghiceasca de cat timp are nevoie Republica islamica pentru a fabrica o bomba atomica.
Iranul nu poate dezvolta intr-un interval scurt de timp capacitatile de productie necesare obtinerii unei cantitati de uraniu suficiente fabricarii armamentului nuclear. Asa crede expertul rus Igor Linghe. -Materia prima, combustibilul altfel spus, nu inseamna totul. Accesul la tehnologia producerii unei bombe atomice cere timp. Mult timp-, sustine el, citat de presa moscovita. De cealalta parte a Oceanului, adjunctul secretarului de stat pe probleme de securitate internationala si neproliferare, Stiven Rademaker, este de parere ca, potrivit calculelor specialistilor americani, daca Iranul va reusi sa se doteze cu 3.000 de aparate de centrifugare, el va putea imbogati cantitatea de uraniu trebuincioasa unei arme strategice in 271 de zile. Dar, avertiza acelasi Rademaker, -in caz ca Iranul decide sa foloseasca la intreaga ei capacitate instalatia de la centrala Natanz si intreg spatiul de lucru de care dispune respectiva unitate, umpland toate cele 50.000 de echipamente de centrifugare, Teheranul va avea arma nucleara in 16 zile-. -3.000 sau 5.000 de asemenea instalatii nu se obtin batand din palme-, a venit replica lui Linghe. Un lucru este cert: nu exista un raspuns clar in aceasta chestiune.
Sisteme rusesti
De altfel, la fel de ambiguu stau lucrurile si in privinta unor demersuri concrete din partea comunitatii internationale. Secretarul de stat american, Condoleezza Rice, aprecia ieri ca este cazul de actiuni ferme. Adica o solutie de forta? Directorul Institutului moscovit pentru studii politice, Serghei Markov, relua ieri ipoteza unui atac lansat de Israel, varianta avansata deja de presa americana, cu referire la surse din interiorul administratiei de la Washington. -Loviturile vor fi efectuate nu de SUA, ci de Israel. Si nu pentru ca Iranul are un numar de aparate de imbogatire a uraniului, ci pentru ca Rusia i-ar putea livra sisteme antiracheta-.
Campanie aeriana
In alta ordine de idei, cotidianul -The Washington Post- atragea atentia ca, daca Iranul va dispune de proiectile nucleare cu raza medie de actiune, el va putea bloca un amestec al SUA si sa preia suprematia asupra Golfului Persic, izoland, astfel, si mai mult politica americana din regiune. Daca Rusia, nota mai departe sursa mentionata, nu ar fi dus un joc dublu, ar fi refuzat sa vanda Iranului anul trecut 29 de rachete -sol-aer- care sa-i apere obiectivele-cheie. Dar Rusia isi permite sa se poarte asa, pentru ca ea si China sunt tintele cel mai putin probabile. In plus, haosul din Orientul Mijlociu face din Rusia cel mai important furnizor de resurse energetice pentru europeni. In aceasta situatie, sublinia -The Washington Post-, cea mai logica varianta este o campanie aeriana cu scopul de a priva Iranul de potentialul lui nuclear: curatirea Golfului Persic de flota iraniana, indepartarea sistemelor de rachete de zona de coasta si amenajarea unui coridor eliberat de mijloace de aparare antiaeriana. Acestea sunt planurile teoretice. Este de presupus ca si inaintea interventiei din Irak au existat astfel de schite pe hartie. Numai ca lectia irakiana a demonstrat fara drept de tagada ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
