Un gest cât o carieră politică: Ponta alege să rămână un politruc de duzină

Gestul președintelui PSD Victor Ponta de a rupe în văzul congresului USL scrisoarea președintelui Traian Băsescu , prin care aceasta își manifesta disponibilitatea de a renunța la restul de mandat în schimbul revizuirii Constituție conform referendumului din 2009, a arătat tuturor că liderul pesedist a rămas la stadiul de cârlan în politică și că ipocrizia și populismul ieftin sunt sunt singurele sale arme în confruntarea cu adversarii. Orice om politic adevărat, nu galonat la școala demagogică a lui Ion Iliescu, ar fi profitat cât mai mult de pe urma gestului lui Traian Băsescu. Ponta a pierdut prilejul de a dovedi că e pregătit pentru liga mare a politicii și s-a comportat exact cum s-a așteptat probabil și Băsescu: a rupt scrisoarea  teatral, precizând că nici măcar nu a avut curiozitatea să o citească. Curat Caragiale, chiar în anul dedicat lui nenea Iancu, cel care nici n-a bănuit ca personajele sale vor fi la fel de vii și peste 100 de ani . „Am crezut că era demisia. Când am văzut că începe cu stimate dl președinte … nu am nevoie de stima dl președinte“, a  declarat  Ponta, în aplauzele puternice ale pesediștilor și ceva mai anemice ale liberalilor, subliniind ulterior că nu a citit scrisoarea trimisă de la Cotroceni , deoarece „nu avea niciun rost”. Că Victor Ponta este superficial știam cu toții dar nu bănuiam că nu vibrează nici măcar la fiorul oportunismului. Dincolo de atitudinea sa de Farfuridi de conjunctură, Ponta a ratat momentul de a juca în aceeași ligă cu Băsescu și de a-l pune pe dușmanul său declarat dacă nu în dificultate, măcar într-o situație neplăcută. Tratând de sus propunerea președintelui  – „nu comentez diversiunile președintelui, avem un congres important“ (Antonescu) , sau irațional -“să-și dea demisia, spre binele poporului“(Ponta), cuplul de la vârful USL riscă în plin an electoral să fie sancționat de către români,   care,  la prima vedere văd doar lipsa dorinței de implicare politică a celor doi lideri ai Opoziției.
De ce a respins președintele PSD din start propunerea venită de la Cotroceni?  „Nu avem ce discuta și negocia cu Traian Băsescu, nu avem nevoie de minciunile și propunerile lui otrăvite. Suntem un partid care a rezistat în acești ani împotriva regimului Traian Băsescu. Suntem un partid care știm ce înseamnă să fim mințiți de Traian Băsescu“, a declamat Ponta, de la tribuna congresului USL. Aceeași ideea a fost rostită și de Antonescu care a precizat : „Nu pot să-mi imaginez cum cineva care deține o astfel de funcție se poate juca așa cu propriul mandat, cu propria imagine. Dacă dorește poate sa demisioneze oricând“. Dacă ar fi avut un strop de intuiție politică și de curaj în acțiune , USL trebuia să accepte revizuirea Constituției, deziderat a peste 80% din români, potrivit referendumului. Atunci, Băsescu ar fi avut doar două posibilități: să demisioneze sau să se facă de râs, ceea ce nu prea corespunde statutului de președinte care face istorie, statut pe care și l-a asumat public Traian Băsescu. Respingând din start propu­nerea lui Băsescu, Ponta și Antonescu au demonstrat că nu dispun de inteligența necesară pentru a intra în jocul politic practicat  de președinte și de a-i răspunde cu propriile arme.
În urma gestului caragielesc al lui Ponta românii înțeleg doar că USL, alianță care-i cere aproape zilnic demisia președintelui Traian Băsescu, atunci când acesta este dispus să recurgă la acest gest face un pas înapoi, refuzând practic demisia președintelui. Ce-i cu mascarada asta, se întreabă simplu orice om care vede că între declarațiile sforăitoare ale lui Ponta&co și acțiunile lor e o distanță la fel de mare ca cea dintre minciună și adevăr. Când a fost sincer Ponta, când a cerut demisia președintelui sau când a refuzat-o? La această întrebare trebuie  să răspundă președintele PSD dacă vrea ca în campaniile electorale din acest an să se mai poziționeze ca principal dușman al președintelui Băsescu. Lipsa de curaj manifestată de Antonescu și Ponta în fața propunerii lui Traian Băsescu nu face altceva decât să-i transforme în doi demagogi lipsiți de conținut politic. De acum înainte, Ponta și Antonescu nu vor mai fi credibili când vor vorbi de tirania din România pentru că tocmai ei au refuzat oferta de a scăpa de tiran.

Ruptura de popor

Atitudinea lui Ponta, acompaniat aproape la unison de Antonescu și de ăla micu de la PC, a demonstrat că între agenda politică a USL și agenda românilor nu există aproape niciun punct comun. Astfel, pe lângă răspunsurile obligatorii legate de refuzul de a negocia măcar revizuirea Constituției în schimbul demisiei președintelui, Ponta , Antonescu și ăla micu trebuie să explice public de ce refuză să pună în aplicare rezultatele referendumului din 2009, când peste opt milioane de români au cerut un Parlament unicameral , format din 300 de aleși. Niciunul dintre cei trei autointitulați mușchetari nu a fost capabil să explice până acum, cu subiect și predicat, de ce refuză să discute măcar cererile românilor rezultate în referendumul din 2009, legate de revizuirea Constituției. Dacă ignorând voința romanilor liderii USL speră să le câștige voturile, înseamnă că  n-au înțeles nici până acum că oamenii politici care nu-și respectă poporul sfârșesc nu în cartea de istorie, cum își doresc toți, ci chiar la groapa de gunoi a istoriei, acolo unde se pregătește deja să se ducă mentorul celor doi, Ion Iliescu.

Iulia Nueleanu