Razboaiele mileniului trei

In planul politicii internationale, saptamana trecuta s-a incheiat cu discutii pe tema reizbucnirii -razboiului rece-, cu reaparitia altei -cortine de fier- ridicata intre Rusia euroasiatica si Europa occidentala si civilizata. Tot la sfarsitul saptamanii trecute, liderul de la Casa Alba, George W. Bush, prezenta revolta pasagerilor unuia din avioanele deturnate la 11 septembrie 2001 ca primul pas in cadrul celui -de-al treilea razboi mondial-. In timp ce criza iraniana este considerata de numerosi analisti ca prima etapa a unui razboi al civilizatiilor.

Cam multe razboaie pentru o singura omenire! Una din menirile politicienilor este sa traga semnale de alarma, sa puna in miscare mecanisme diplomatice chemate sa apere pacea si linistea locuitorilor planetei albastre. Si, pana la un punct, aceste dezbateri despre amenintari cumplite ce planeaza asupra noastra raman in categoria avertismentelor. Se pare insa ca punctul a fost atins. Ce e dincolo, greu de spus. Posibil, un plus de tensiune, de incordare si neincredere. Posibil, altceva. Se va ajunge, totusi, la conflagratii? Calmul mondial devine tot mai precar, mai fragil. In Orientul Mijlociu, unde situatia pare cu adevarat un butoi de pulbere gata oricand sa sara in aer, nisipurile se misca ametitor. Iranul tine in sah toata lumea. Ieri, parlamentul de la Teheran a amenintat, intr-o scrisoare adresata secretarului general al ONU, Kofi Annan, ca va obliga guvernul sa decida retragerea tarii din Tratatul de neproliferare nucleara (TNP), daca SUA isi mentin presiunile. Anuntul a survenit dupa o reuniune a membrilor nepermanenti ai Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite si in ajunul discutiilor de astazi dintre cei cinci membri permanenti ai inaltei instante onusiene. Negocierile de sambata nu au condus nicaieri si, estima presa internationala, este posibil ca nici cele de azi sa nu permita identificarea unui consens.

Temerile Washingtonului

Consens? Dupa recentul atac lansat de vicepresedintele american, Dick Cheney, la adresa Rusiei? Imposibil. Cel putin deocamdata. Lasand la o parte faptul ca discursul – cel mai dur din ultimii doua decenii – a fost pronuntat in ajunul summitului G8 din iulie, de la Sankt-Petersburg, unde Rusia ar urma sa prezideze, pentru prima data in istorie, lucrarile acestui club al celor mai industrializate state ale lumii, el a venit cu cateva zile inaintea unei sarbatori importante pentru poporul rus – 9 Mai. Ziua Victoriei impotriva nazismului. In urma cu un an, presedintele Vladimir Putin a facut din aceasta data – in 2005 s-au implinit 60 de ani de la respectivul eveniment – o adevarata adunare a mai-marilor planetei. Au fost toti, inclusiv presedintele Bush. Acum, si de o parte, si de alta a Oceanului se vorbeste despre noul -razboi rece-. Fara ironie, fara exagerare. La modul cel mai serios posibil. Cum s-a ajuns aici? Politologul, Aleksander Rarh, membru al Consiliului german de politica externa, estima ca elita politica americana priveste cu suspiciune planurile Moscovei de transformare a Rusiei intr-o superputere energetica. Washingtonul, spunea el, -intelege ca in aceasta calitate Rusia este capabila sa modifice radical campul geopolitic pe continentele european si asiatic. In plus, SUA sunt geloase ca Rusia ar putea deveni lider in rezolvarea diplomatica a conflictelor regionale, vizand cu precadere Iranul si Orientul Mijlociu-. Iar peste toate astea se ridica perspectiva unei confruntari intre Rusia si SUA pentru suprematie in spatiul postsovietic. Prea multe subiecte de galceava pentru ca linistea noastra sa ramana nealterata.