Cele doua studii lansate ieri de catre reprezentantii Institutului de Stiinte ale Educatiei (ISE) – -Impactul resurselor materiale asupra reusitei scolare- si -Managementul si cultura calitatii la nivelul unitatii scolare- – arata situatia deplorabila in care inca se afla invatamantul romanesc din punctul de vedere al calitatii procesului de educatie si al increderii pe care societatea o acorda acestui domeniu.
In perspectiva integrarii europene, alinierea procesului educational din Romania la parametrii pe care ii impune Uniunea Europeana este o problema tot mai acuta cu care se confrunta societatea romaneasca. In acest context, prin concluziile pe care le aduc – respectiv ca la noi in tara, in cadrul componentelor sistemului de invatamant nu exista conceptul de calitate a procesului educational si ca atitudinea generala fata de educatie sunt in directa dependenta de nivelul veniturilor si al educatiei parintilor, studiile amintite apropie Romania din acest punct de vedere de tarile din America Latina, si nu de Europa catre care tindem noi.
Calitatea educatiei – dependenta de resursele materiale
Profesori, elevi si parinti privesc scoala -si educatia, in genere – in directa conexiune cu aspectele materiale. Astfel, se constata in societatea romaneasca o renuntare la valoarea intrinseca a procesului educational si o apreciere crescanda a materialismului pus in legatura cu acest domeniu.
Profesorii nu au notiunea de calitate educationala asa cum ar trebui sa apara ea in conceptia unui cadru didactic, al unei persoane care participa direct si activ la formarea unor oameni. Un director de scoala este evaluat si se autoevalueaza din perspectiva standardelor materiale la care se situeaza unitatea de invatamant pe care o conduce: daca scoala este dotata cu computere si geamuri termopan, este apreciata ca o institutie dezirabila. Din acest punct de vedere, condamnabil este statul care, neasigurand conditiile materiale necesare copiilor in exercitarea dreptului lor la educatie, face ca accentul sa nu fie pus pe dezvoltarea scolii, ci numai pe functionarea ei.
De asemenea, procesul efectiv de invatare nu este conceput de o atare maniera incat sa puna accentul pe calitate. Profesorul este cel care initiaza 99% din actiunile desfasurate la clasa, fara a i se oferi elevului posibilitatea de afirmare intr-o problema care il priveste direct.
O alta problema semnalata este aceea a valorilor promovate. Pe de o parte, profesorii, care sufera de autosuficienta, pun accentul pe aspectele metodice si pedagogice, si nu pe cele profesionale. Pe de alta, conditia ca actul educational sa fie unul bun este data de disciplina, fiind blocata latura imaginativa si creativa a elevului.
Reprezentantii ISE au mai tras un semnal de alarma asupra sistemului educational: la ora actuala, in Romania se formeaza doua tipuri de oameni: -capsunarul-, adica cel pe care sistemul il impinge catre cele mai josnice munci pe care e dispus sa le practice in tarile occidentale, si -baiatul lui tata-, care nu are deziderate si perspective, din cauza parintilor care il asigura ca scoala nu ii va aduce niciodata un trai mai bun.
Toate acestea fac ca o treime din oameni sa nu aiba incredere in institutia scolii si sa o priveasca cel mult drept o sursa de diplome si calificari care ar putea fi la un moment dat utile.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
