Berevoești, râpa în care presa a bătut palma cu serviciile secrete

Anul acersta se împlinesc 21 de ani de la declanșarea ,,Operațiunii  Berevoiești",  o afacere ciudată, care nu a fost elucidată complet nici până în ziua de azi. Pe 18 mai 1991, ziariștii unui cotidian central, considerat

pe atunci un bastion al luptei pentru democrație, au anunțat public descoperirea unor documente provenite din arhivele fostei securități dar și a unora emise de recent înființatul SRI. La o primă vedere, acel scandal chiar a lăsat impresia unei rușinoase înfrângeri a unuia dintre cele mai importante servicii de informații post-decembriste. Privit și analizat prin prisma evenimentelor care s-au petrecut de atunci încoace, ,,scandalul Berevoiești" își dezvăluie însă o altă față, probabil cea adevărată, cea pe care nimeni nu va fi, vreodată, de acord să o recunoască: o operațiune specială care a justificat, ulterior, majoritatea șantajelor care s-au exercitat prin intermediul unor documente provenite, chipurile, din arhivele fostei Securități.  "Cazul Berevoiești ne-a umplut de rușine pe toți", declara spăsit, în primăvara anului 2006, Virgil Măgureanu, primul director al SRI. Ei, hai să fim serioși! Dracu a mai auzit de rușine în lumea serviciilor secrete. Mai curând putem fi convinși că, după ce ,,diversiunea Berevoiești" a prins aripi și a fost crezută de naivii dar poate că nu total inocenții ,,luptători pentru democrație", specialiștii în dezinformare și-au frecat mâinile, mulțumiți de succesul unei perverse ,,operațiuni speciale" de pe urma căreia, în anii care au urmat, s-au cules din plin  roade otrăvite.

Arhiva din râpă

,,În toamna lui 1990, un cetățean rom din Berevoiești ne-a comunicat că se află în posesia unor dosare ale Securității. Așa am aflat de povestea camionului plin ochi cu dosare ale Direcției I care la sfârsitul lunii iunie 1990 a pătruns pe Valea Brătiei (Arges). Sub ochiul atent al colonelului Nicolae Bordeianu, militarii însoțitori au aruncat prețioasa încărcătură într-o viroagă și i-au dat foc. Apoi au acoperit totul cu pământ. Sătenii au scormonit însă printre hârtiile nearse. Când am ajuns noi la groapă, pământul înghețase, așa că am amânat săpăturile până în primavară. În iarna 1990-1991, am publicat o sumedenie de documente achiziționate și de la alți cetățeni din Berevoiești în suplimentul "Rl" – "Strict secret". În acea iarnă am fost interpelat direct de Ion Iliescu: "De unde ai dumneata documentele cu Securitatea?". Ne-am dat seama ca n-au facut nici o legatura cu Berevoiești. În 18 mai 1991 am întreprins primele săpături. În stratul de steril adus de Bordeianu de la Mina Câmpulung (zece basculante) am săpat o zi la un fel de puț, dând la cațiva metri de primul "filon" al "zăcământului" Securității. Surpriză: am găsit alături de documente de dinainte de 1989 și altele din 1990, de la PNL si PNȚ-CDăă. Relatarea acestei aventuri, apărută în cotidianul ,,România liberăăă sub titlul ,, Fals tratat de geologie. Cazul Berevoiești -15 ani de tăcereăă se referea, concret, la preliminariile descoperirii ,,arhivei îngropateăă în râpele de la Berevoiești. Sună frumos, sună convingător. Dar nu total credibil. În toamna anului 1990, toată țara era devotată necondiționat lui Ion Iliescu, iar ,,România liberă" făcea parte din categoria gazetelor  ,,ciumateăă pe care poporul FSN-ist, le-ar fi dorit închise definitiv. Împrejurare în care devine greu de înțeles ce l-ar fi putut convinge pe un țigan din Berevoiești să se adreseze exact acestui ziar. Dar asta este! Probabil că în lumea noastră se mai petrec și minuni greu de explicat. Detaliile, ,,scandalului Berevoiești" sunt deja cunoscute. Transformați într-un soi aparte de geologi care s-au lăudat că prospectează un ,,zăcământăă de documente secrete, ziariștii, unii dintre ei cu siguranță de bună credință, au vorbit atunci despre SRI-ul care se ocupă, în continuare, cu acțiuni  similare ,,poliției politiceăă efectuate de fosta securitate. Un fapt care, în bună parte, era adevărat, căci după cum se știe, ,,lupul își schimbă părul, dar năravul ba." Dar, desfășurarea ulterioară a evenimentelor a arătat, peste doar câțiva ani, că în cadrul SRI existau mai multe facțiuni care se luptau între ele pentru putere executivă dar și pentru cîștigarea unor ,,zone de influențăăă cât mai avantajoase, care să demonstreze că sunt indispensabile noii puteri post-comuniste. Dar asta a fost doar un banal ,,joc de glezneăă. de fapt, miza reală a fost cu mult mai importantă.

Baronii informațiilor secrete

Se spune că puterea reală aparține celor care stăpânesc informația. Iar arhivele Securității dețineau un imens tezaur de informație, concretizat, mai ales, în celebrele ,,dosare" care atestau legăturile ascunse pe care majoritatea românilor le-au avut cu vechiul regim și mai ales cu ,,prea-cuvioasa mănăstire Secu". Imediat după Decembrie 1989, ni s-a tot spus ba că o parte a arhivelor Securității au fost distruse, din ordinul șefilor, chiar de către securiști, ba că altă parte a lor au dispărut în cursul cumplitei Mineriade din 13-15 iunie 1990, ba că au fost distruse în Dumnezeu mai știe ce alte împrejurări dramatice. De fapt situația a fost cu mult mai complicată. La scurt timp după încheierea Revoluției am fost anunțați de puterea nou instalată la cârma țării că securitatea a fost desființată iar structurile și competențele ei au fost trecute în subordinea Armatei. Apoi, în lunile care au urmat, toți cei care erau conștienți de puterea pe care ți-o oferă accesul la anumite  informații ,,discreteăă s-au dat peste cap ca să intre în posesia câtor mai multe dosare ale fostei Securități. Cei care i-au fost aproape lui Gelu Voican Voiculescu au relatat ulterior că, pe vrmea când a ocupat funcția de vice-premier, cea mai imortantă preocupare a sa a fost să facă rost, sau măcar să copieze, cât mai multe dosare. Asta ca să nu mai spunem că, nou înființatele ,, Doi ș-un sfert" și SRI, s-au bazat tot pe informații provenite de la fosta Securitate.

Vectorul ,,Presa"

Atunci, în 1991, cazul Berevoiești a intrat chiar și în atenția Parchetului Militar, care a efectuat o anchetă, instrumentată de procurorul militar Mircea Levanovici. La cercetarea la fața locului a participat și Dan Fătuloiu, viitorul genaral, de fapt chestor al Poliției Române care, pe atunci avea doar gradul de maior. Ulterior, cazul s-a aflat și pe masa procurorului Mircea Aron, cel care este acum mare șef pe la Înalta Curte de Casație și Justiție. Acheta a fost o întreagă aventură, în cursul căreia s-au luat inclusiv probe de sol de la fața locului. O anchetă în care marii noștri procurori militari s-au văicărit că n-au fost în stare să-l convingă pe ziaristul Petre Mihai Băcanu să le pună la dispozitie resturile de documente găsite acolo. Apoi, cazul a fost preluat de o comisie parlamentară, care și-a dat și ea cu părerea. Dar până la capăt nimeni nu a dat un verdict cu adevărat serios. Iar misterul Berevioești a rămas, și acum,  la fel de adânc precum era în anul 1991. 

   Spuneam la început că ,, Scandalul Berevoieștiăă ar putea fi, în realitate,  o subtilă ,,operațiune specialăăă, pusă la cale chiar de serviciile secrete. Odată cu acest caz ciudat s-a acreditat oficial ideea că la Berevoiești au dispărut documente importante ale fostei securități. Motiv pentru care, nimeni nu se mai mira prea tare atunci când în presă apăreau informații compromițătoare despre vreun personaj incomod. Faptul că presa a fost, și probabil că este și în ziua de azi, un ,,vector de persuasiuneăă infiltrat cu ,,ageți de influență", conectați, ca să zicem așa, la serviciile secrete, este un adevăr care, nedemonstrat niciodată până la capăt, este acceptat aproape fără comentarii. La fel ca și faptul că, ani la rând după 1991, ziarele noastre au tot publicat mari dezvăluiri privitoare la anumite personaje momentan indezirabile. Iar atunci cînd cineva se întreba de unde ar putea proveni acele informații compromițătoare răsunsul venea oarecum de la sine: ,,ei, bineânțeles că de la Berevoiești." De fapt, multe dintre ele proveneau direct din ,,laboratoarele", actualelor servicii secrete. Dar asta nu mai interesa pe nimeni: multe dintre adevărurile incomode, ori dubioase, lansate mai ales prin intermediul presei, preveneau ,,de la Berevoiești".

Vasile Surcel