Societe Generale, in centrul unui scandal de spalare de bani

Daniel Bouton, presedinte al bancii franceze Societe Generale, a fost retinut de politie si audiat la sediul Ministerului Justitiei din Paris. Judecatorii parizieni au actionat rapid: au retinut mai intai sase functionari din cadrul bancii, apoi trei directori si, in sfarsit, luni seara, chiar pe presedinte. Subiectul investigatiilor – spalare de bani prin intermediul unui numar imens de cecuri care tranzitau Israelul si alte tari din zona, pentru a se reintoarce si a fi incasate in Franta.

Daniel Bouton, directorul general delegat, Phillipe Citerne si directorul general adjunct, Didier Alix, au fost retinuti – perioada maxima prevazuta pentru acest tip de audiere este de 48 de ore – si au raspuns intrebarilor judecatorului de instructie Isabelle Prevost-Desprez. Cei trei nu sunt acuzati ca au actionat in scopuri personale, ci ca nu au dispus controale inainte de a opera cecuri prezentate de bancile straine. In urma cu cateva zile, cand Politia a retinut primi sase functionari ai bancii, presedintele Bouton a reactionat cu calm: -Nici Societe Generale si nici colaboratorii sai nu au participat, constient sau intentionat, la operatiuni de spalare de bani-. Conform presedintelui, bancii sale i se imputa lipsa unor controale care nu sunt obligatorii si, din punct de vedere tehnic, sunt imposibile. Unul dintre argumente – Societe Generale opereaza, in fiecare an, mai mult de trei milioane de cecuri emise in strainatate. Banca Nationala a Frantei a refuzat, pana acum, sa comenteze evenimentul.

Totul a inceput in 1998

Presa franceza comenteaza ca dezvaluirile privind neregularitatile de la Societe Generale abia acum vor incepe sa curga si ca ele vor viza si alte parti ale sistemului bancar din republica. Ancheta in legatura cu spalare de bani la scara larga, prin intermediul bancilor franceze, a fost demarata in 1998, ca urmare a unui denunt facut de Credit Lyonnais. Aceasta observase comportamentul suspect al unui dintre clientii sai, patronul unei firme de textile cu sediul la Sentier, un mic cartier din centrul Parisului. Aici se gasesc numeroase firme cu acelasi profil, detinute de patroni evrei. Justitia franceza a descoperit ca Sentier este centrul unui sistem de spalare a unor mari sume de bani, de provenienta incerta. S-a descoperit o retea de persoane care primeau cecurile acestor firme si, in schimbul unei sume de bani, le depozitau si le incasau in bancile la care lucrau.

Acum, justitia franceza este pe urmele unei sistem de spalare de bani mult mai important decat cel de la Sentier, pus la punct de doi experti contabili (actulamente disparuti si dati in urmarire internationala), cu ajutorul catorva zeci de banci din Israel, Iordania si Pakistan. printre acestea se numara Israeli Discount Bank si Leumi. Mecanismul intregului sistem era, in linii generale, acesta – cecurile, furate sau inregistrate pe numele unor companii fictive, porneau din bancile franceze catre Israel. Aceasta tara are particularitatea de a permite modificarea destinatarului unui cec printr-o simpla mentiune scrisa de mana si insotita de o stampila. In cazul concret pe care il avem in discutie, stampila era furnizata fie de Israeli Discount Bank, fie de First International Bank of Israel. In acest fel, cecurile se reintorceau in Franta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, si erau incasate de noul lor destinatar, la bancile de unde au pornit. In aceste conditii, nu este de mirare ca cele mai multe dintre statele lumii au interzis acest tip de operatiune, prin care se modifica destinatarul unui cec.

Decretul din 1935

Responsabilitatea bancilor franceze implicate in acest sistem – nu este vorba doar de Societe Generale, ci si de American Express Bank France, BRED (Grupul de banci populare) si chiar de Posta franceza – este imensa. Mai multe zeci de mii de cecuri tranziteaza in fiecare zi sistemul bancar francez. Conform unui decret din 1935, bancile din republica trebuie sa-si asume regularitatea si conformitatea platilor, insa nu sunt obligate sa verifice cecurile, unul cate unul. Bancile pledeaza, si nu fara acoperire, ca ar fi vorba despre o munca titanica. Insa cauza lor poate fi cu greu aparata in momentul in care accepta sa deblocheze, in profitul unei terte persoane, un cec cu marca Trezoreriei Nationale franceze. Sau, mai mult, sa crediteze un cont al unui obscur cetatean din cine stie ce parte a lumii. In aceste cazuri, bancile participa, in ciuda comentariilor lor indignate, la operatiuni de spalare a banilor – comenteaza presa franceza.

Justitia aduce argumente solide

Judecatorul de instructie Isabelle Prevost-Desprez, cea care instrumenteaza cazul Societe Generale, a dorit sa evite orice polemici si s-a mentinut pe o linie neutra. Argumentele sale sunt clare: Societe Generale a fost corespondentul, in Franta, al bancilor israeliene care au procedat la modificarea destinatarilor unor cecuri. Responsabilii sai in chestiuni legate de spalari de bani (anchetati si ei, de asemenea) nu au dat nici un semnal de alarma. Cel care nu sufla un cuvant, isi da consimtamantul, chiar daca indirect, la tranzactii dubiose, a concluzionat judecatorul Prevost-Desprez.