Saptamana trecuta, presa romaneasca a fost zguduita de un adevarat cutremur, neasteptat pentru unii, previzibil pentru altii: Sorin Ovidiu Vintu a cumparat grupul de presa Catavencu. Pentru media romanesti, a fost un moment potrivit pentru a readuce in prim-plan o serie de mituri dragi: rolul mesianic al presei si moralitatea fara de prihana a jurnalistilor, pe de o parte, si -degradarea continua- a presei romanesti (-o presa balcanica- mult inferioara celei occidentale), pe de alta parte. Comentatorii au refuzat sa faca o analiza -la rece- si, astfel, s-a eludat din nou fondul problemei.
Ar trebui sa incepem prin a demonta miturile de care vorbeam mai sus:
1. Marimea. Presa romaneasca nu este singura dominata de moguli. Daca ne uitam in idealizatul Occident, vom vedea ca, de exemplu, Rupert Murdoch, Silvio Berlusconi, Conrad Black, Ted Turner detin imperii de presa, de multe ori intinse pe mai multe continente. In comparatie cu ei, -baronii- nostri sunt inca mici copii.
2. Interesele politice. Manevrele -oculte- ale unor personaje ca Sorin Ovidiu Vintu sau Dan Voiculescu nu sunt specifice doar presei noastre -balcanice-. Rupert Murdoch este unul din sustinatorii notorii ai dreptei din SUA. Prin trustul sau de presa, el a sprijinit intens campania presedintelui american George Bush Jr. Despre Silvio Berlusconi nu mai este cazul sa vorbim. Presa -impartiala din punct de vedere politic- este o poveste in care nimeni nu mai crede, nici macar in democraticul Occident.
In paranteza fie spus, unii ar fi mirati sa afle ca in democratia americana, pe unele probleme sensibile, liderii politici obisnuiesc sa refuze sa dea declaratii catre toata presa, preferand unul-doua canale de incredere. La noi, unii se indigneaza cand presedintele Traian Basescu alege Realitatea TV pentru a isi prezenta vizita din Franta… Exemplul este ilustrativ pentru modul emotional in care, de obicei, se discuta ceea ce se petrece in presa.
Practic, suntem inca intr-o etapa -romantica-, in care credem ca presa ar trebui sa fie un fel de arhanghel care se lupta impotriva celor -rai- si ii conduce pe romani spre un trai mai bun. Presa nu joaca si nici nu va juca niciodata acest rol, desi unii jurnalisti isi aroga rolul arhanghelului. Occidentalii au trecut in etapa pragmatica. Ei iau presa asa cum este: un instrument care trebuie permanent controlat, nu un spatiu al moralitatii, ci un spatiu guvernat si el de interese, care devine functional in momentul in care este reglementat corect. in acest spatiu, subiectele supuse dezbaterii sunt altele: in ce masura cetateanul este educat pentru a sesiza manipularea inerenta din presa (media literacy sau media awarness), metodele de a impiedica monopolul, astfel incat opiniile contrare pe un subiect sa fie auzite s.a.m.d.
Analizata pragmatic, dezbaterea privind achizitionarea grupului Catavencu de catre Sorin Ovidiu Vintu ridica doua probleme principale. Prima problema tine de eventualitatea schimbarii politicii editoriale a grupului si va putea fi dezbatuta abia peste cateva luni.
A doua problema priveste tendinta de concentrare a pietei de media romanesti. Ea are, la randul ei, doua aspecte. Primul aspect este strict economic. Motivele formarii acestor imperii mediatice tin de ratiuni economice – ele sunt constituite pe principiul retelei ceea ce permite o mai mare flexibilitate, un grad mai mare de adaptabilitate la schimbarile din piata si o mai mare capacitate de a controla miscarile concurentei. Apropiata integrare a Romaniei in UE va duce la o dinamizare a pietelor, inclusiv a celei mediatice. Jucatorii mici din mass-media, care nu isi permit sa treaca peste socul unor perioade nefaste si nu pot investi in nise de piata promitatoare, vor disparea. Un jucator mare isi va putea permite, de exemplu, sa investeasca puternic in zona presei pe internet, prin simpla realocare a jurnalistilor de la gazetele traditionale s.a.m.d. Din aceste considerente economice, asistam acum la miscari masive a marilor actori de pe piata care vor sa isi extinda si sa isi consolideze imperiile – sa ne gandim la faptul ca, tot in mai, Adrian Sarbu a devenit actionar majoritar la cotidianul -Gandul-. Iar aceste miscari se vor intensifica in urmatorii doi ani.
Al doilea aspect este unul de natura etica si, partial, juridica. La modul in care este configurata acum piata media, cel putin la nivel central, nu se poate vorbi inca despre monopol/oligopol. In conditiile in care tendinta de concentrare a presei va continua, foarte curand va trebui sa punem si aceasta problema, inclusiv la nivel juridic. Aspectele etice tin de educarea populatiei privind rolul, locul si metodele de manifestare a presei. Dar aceasta educare nu se poate face atat timp cat dezbaterea pragmatica asupra presei romanesti este acoperita de strigatele de lupta ale taberelor de jurnalisti care isi proclama o independenta oricum controversata.
In fine, sa mai remarcam un lucru: exista o corespondenta intre gradul de concentrare a capitalului din presa si numarul de partide real functionale de pe scena politica. De ce, oare, unii doresc reducerea numarului de partide (inclusiv fuziuni, absorbtii si alte nazbatii), dar se oripileaza in fata perspectivei concentrarii capitalului in zona media?
Bogdan Dospinescu
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
