Conjunctivita, o boala complicata, tratata cu bani putini

Conjunctivita este o inflamatie a conjunctivei (membrana care acopera sclerotica si interiorul pleoapelor). Cauzele conjunctivitei sunt multiple: virale, bacteriene, prezenta unui corp strain, produsele chimice, o alergie sau un canal lacrimal astupat. La sugar si la copilul mic poate exista o asociatie otita/conjunctivita.

Boala atinge familii si colectivitati intregi

Facem precizarea ca numarul mare de imbolnaviri oculare, mai ales la copii, nu afecteaza doar organul vederii, boala – produsa de un grup de agenti virali, numit adenovirusuri – fiind cu mult mai extinsa. Adenovirusul se localizeaza concomitent pe conjunctiva, dar si in alte tesuturi, producand rinite, traheobronsite, pneumonii interstitiale, boli febrile asemanatoare gripei, accese abdominale acute prin localizarea in ganglionii limfatici din peritoneul intestinelor. Formulat corect, diagnosticul bolii trebuie sa arate asa: adeno-faringo-conjunctivita virala acuta epidemica, maladie la fel de molipsitoare ca gripa. Precizarea este necesara pentru ca tratamentul nu trebuie sa se adreseze numai ochilor, ci organismului in intregime. In aceasta adenoviroza, ochiul sufera mai mult, ca urmare a unei sensibilitati sporite, dar si din cauza prezentei virusului in leziune, ceea ce explica si caracterul contagios acut. Boala atinge intregi familii ori colectivitati. Modul de declansare a bolii, mecanismul desfasurarii ei, modul de contaminare – toate acestea nu sunt pe deplin lamurite.

Agenti epidemici – mustele si tantarii

Referitor la agentii epidemici posibili – tantarii, mustele etc., o comunicare recenta afirma ca in intestinele mustelor a fost identificata o componenta-martor a agentului infectios al gastritei, duodenitei, esofagitei, ulcerului: heliobacter pilor. Se considera ca virusul initial penetreaza prin mucoasa nazala ori faringiana, ajungand la ochi ca urmare a suflarii puternice si repetate a nasului, astfel incat secretia nazala este refulata la ochi. Un alt intermediar il reprezinta batista infectata, dar si caile anatomice directe care exista in organism. Conjunctivita virala acuta atinge mai ales organismele sensibile, fiind favorizata si de factori de risc: scaldatul in ape poluate, expunerea excesiva la lumina, caldura si vant, aerul conditionat, fumul, vaporii, gazele, mediul cu substante volatile.

Semnele bolii

Adeno-faringo-conjunctivita virala acuta poate debuta brusc, ca un guturai sau ca o gripa, cu frisoane, febra mare de 39-40 de grade C, cu localizari la ochi, nas, faringe ori abdomen (sunt prinsi ganglionii din vecinatatea intestinelor). In stadiul initial, sunt prezente durerile si uscaciunea in gat, jena la deglutitie, o usoara raguseala, precum si -rosu in gat-. Nu rare sunt si durerile musculare, de cap si abdominale, ca la orice alta adenoviroza. Bolnavul acuza senzatia de -nisip- in ochi, mancarimi, arsuri la marginea pleoapelor, durere la miscarea ochilor si a pleoapelor, usoara fotofobie, aparitia de -scantei rosii-. In mod obiectiv, se constata insa doar inrosirea vizibila a ochilor. Aceasta congestie oculara poate fi insotita de edem si mici firisoare de sange in conjunctive, de secretie conjunctivala si o lacrimare abundenta care irita, dand o senzatie de rana, de lacrimi, la inceput clare, si de pleoape lipite. Initial, vederea nu este afectata. La copii, aceste semne de conjunctivita pot sa fie insotite si de o congestie a fetei, iar leziunea conjunctivei se poate extinde si la cornee (cheratita), aceasta devenind eritematoasa, pierzandu-si luciul pe o mica suprafata (cherato-conjunctivita). Simptomele localizate la nas sunt: obstructie, usturimi, roseata si edem al narilor, din care se scurge o secretie, un lichid clar, care la copii produce o iritatie rosie a buzei superioare. Lezarea marginii libere a pleoapei (blefarita) poate antrena si pielea din jur, glandele sebacee, radacinile genelor, pleoapele devenind tumefiate, congestive, asociate cu usturimi, mancarimi, roseata si clipire repetata noaptea.

Evolutie – complicatii

Aceasta boala virala poate evolua atat spre o vindecare spontana, fara sechele ori complicatii, cat si spre forme grave, soldate cu pierderea vederii. In producerea leziunii oculare poate interveni, pe langa prezenta virusurilor, si un proces de sensibilizare, ce duce la o evolutie prelungita a bolii (saptamani, luni) si genereaza suprainfectii. Astfel, boala se poate extinde in intreg ochiul, dar si mai departe, la orbita, nas, sinusuri, faringe, ba poate atinge si pielea, nervii, rinichii sau ganglionii limfatici. In urma lezarii sacului lacrimal, lacrimile nu se mai pot scurge in cavitatile nazale si curg pe fata continuu, producand ulcerarea si retractia ireversibila a pleoapelor inferioare. Important de retinut: in aceasta perioada epidemica speciala pe care o strabatem, orice inrosire a ochilor, prezenta febrei, insotita de dureri de cap si dureri ale muschilor coloanei vertebrale, trebuie sa conduca urgent la solicitarea unui consult medical, mai ales cand in cauza sunt copii.

Oftalmologul hotaraste tratamentul

Dupa stabilirea diagnosticului, medicul oftalmolog hotaraste daca tratamentul urmeaza sa fie efectuat in spital sau la domiciliu. (Afectiunea este foarte contagioasa, dar in general are o evolutie favorabila.) In lipsa unor medicamente care sa neutralizeze virusul, tratamentul acestor adeno-conjunctivite virale (neinfectate bacterian) este urmatorul: repaus la pat si regim alimentar de crutare (sunt foarte importante!). Comprese reci pe frunte, pe ochi si pe fata (daca febra este mare), antitermice si vitamine (vitamina A, C si E). Se poate apela la comprese cu suc de gulii si decoct de seminte de gutui. In evolutia imediata a bolii, este importanta depistarea momentului cand se suprapune adenovirozei o infectie microbiana (streptococ, stafilococ, escherichia coli) si cand trebuie instituit un tratament corespunzator. In virozele necomplicate, antibioticele nu au nici un efect.

Tratamentul profilactic are scopul limitarii raspandirii acestor infectii. In prezent, nu exista un vaccin sau un medicament care sa impiedice patrunderea ori neutralizarea agentului viral cauzal al acestei boli, singura posibilitate fiind intarirea rezistentei generale nespecifice si cresterea pe aceasta cale a imunitatii organismului. Se au in vedere mai ales copiii rahitici, distrofici, convalescentii altor maladii, la care conjunctivita aceasta si meningita acuta virala cu lichid clar survin mai frecvent. Trebuie sa se intervina mai putin cu medicamente – gamaglobuline, interferoni, produse pretins antivirale, excesiv de scumpe si cu rezultate de multe ori sub asteptari – si sa se apeleze mult mai insistent la un regim pe baza de fructe si legume cat mai proaspete, sucuri diluate cu apa. Ca importanta, nu in ultimul rand, se impune respectarea foarte stricta a regulilor de igiena personala, interzicerea alcoolului si fumatului. Trebuie adaugate si masuri antiepidemice in colectivitatile scolare, locuinte, rampe de deseuri, mijloace publice de transport.