Pif, câinele erou al românilor în timpul lui Ceaușescu, este din nou la București

La București, la Sala Dalles, s-a deschis recent o expoziție consacrată unui îndrăgit personaj de benzi desenate, câinele Pif „erou al epocii de aur“, manifestarea retrasând istoria și evoluția celebrei reviste, relatează AFP.
Expoziția, care va fi deschisă până la 22 iulie, prezintă „povestea de dragoste“ dintre români și acest personaj în epoca comunistă, atunci când revistele franceze de benzi desenate erau considerate ca o „fereastră spre libertate“.
„În timpul acelor ani lungi și grei când țara era ruptă de lumea exterioară, Pif Gadget era pentru tinerii români singurul mod de evadare, singura posibilitate de a visa“, a afirmat autorul de benzi desenate Jean-Pierre Dirick, curatorul expoziției.
Când intră în expoziție, vizitatorii au impresia că pătrund în paginile revistei lor preferate, printre personaje precum Pif și Hercule, Placid și Muzo, fantoma Arthur, Rahan și alți eroi de BD.
La intrare, au fost afișate diverse texte scrise aparținând celor care l-au iubit pe Pif și care evocă cu nostalgie și umor amintiri despre prima întâlnire cu eroul preferat.
„Legendă“, „mit“, „magie“: polito­logul și europarlamentarul Cristian Preda, ilustratorul Mircea Arapu sau președintele Institutului Cultural Român, Horia Patapievici, vorbesc despre rolul simbolic pe care revistele Vaillant și Pif Gadget l-au jucat în timpul copilăriei lor și chiar mai târziu.
„Este emoționant pentru un creator să constate ce influență a avut munca sa“, arată ilustratorul Jacques Kamb, care consideră că succesul lui Pif în România, mai mare decât în alte țări din Europa de Est, se datorează puternicelor legături dintre cele două țări.
În timp ce în Ungaria sau în Polonia, revista era tradusă, în România se distribuia versiunea originală, ceea ce a făcut din Pif „un vector al francofoniei“, fiind o ocazie pentru mulți copii români să învețe franceza, potrivit directorului Institutului francez, Stanislas Pierret.
„Îmi amintesc mereu acea zi din ianuarie 1977 când poștașul mi-a adus o revistă învelită în plastic. Imediat după ce am închis ușa, am început să sar în sus de bucurie: era Pif Gadget“, povestește pentru AFP Dodo Niță, președintele asociației Bedefililor din România.
„Timp de cinci ani, Pif Gadget mi-a îmbogățit viața“, adaugă acesta, subli­niind că mult mai târziu și-a dat seama că era „un privilegiat al regimului comunist“ deoarece mulți copii ar fi vrut să fie abonați la Pif, dar nu puteau din cauza numărului limitat de exemplare importate.
Românii nu știau atunci că revista era publicată de Partidul Comunist Francez, ceea ce i-a deschis ușile spre România.
„Pif este partea simpatică a comunismului“, spunea scriitorul francez Michel Houellebecq, cu ocazia unei recente vizite la  București.
Pentru istoricul Adrian Cioroianu, fost ministru de externe, „Pif nu a fost un câine, nici o revistă, ci o fereastră deschisă spre cultura franceză“.
„Numai cei care nu au simțit niciodată mirosul occidental al revistelor Pif nu înțeleg valoarea afectivă și educativă reprezentată de aceste reviste pentru România socialistă a anilor 1960-80“, afirmă Ion Manolescu, autor al unui articol despre „istoria unei reviste inegalabile“.

Olga Dumitrescu