Radu Vasile invidiaza sansa lui Nastase

– -Rolul lui Isarescu la alegerile din 2000 a fost sa disperseze voturile celor care nu iubeau PDSR-

– -Nu cred ca e cazul ca Emil Constantinescu sa revina in politica-

Vinerea e zi de pauza pentru parlamentari. Senatul Romaniei este pustiu. Numai cativa sepepisti si vreo doua trei femei de serviciu mai bantuie prin cladire. Radu Vasile a venit cu o masina relativ noua, despre care imi spune ca a imprumutat-o.

-Mi-au luat si bodyguard-ul, si masina. Desi, legal, aveam dreptul. Uite, lui Petre Roman i le-au lasat-, imi spune fostul prim-ministru al Romaniei. Nu mai are nici birou. Mergem intr-o camaruta pe care colegii sai parlamentari i-o mai imprumuta din cand in cand pentru astfel de ocazii. In linistea Senatului, Radu Vasile imi povesteste despre cum a lucrat in *91 la -Cotidianul-, la Departamentul Economic, nebanuind ca va ajunge in cele mai inalte fotolii ale tarii. Apoi, a fost ajutat de Ion Ratiu sa preia conducerea ziarului -Dreptatea-. -Era greu, fiind totusi oficiosul partidului.-

In timpul liber, care e mult mai consistent acum, Radu Vasile s-a incapatanat sa-l tina in viata pe Radu Mischiu. -Chiar daca unii au luat in ras pasiunea mea pentru poezie, uite ca am sa revin cu un alt volum de poeme, mult mai bine gandit, intitulat – A treia pleoapa.- In plus, ex-premierul -ameninta- cu o lucrare mai mare despre 12 ani de politica si economie, numita -Ochiul Taifunului-.

– Cum vi s-a parut primul an de guvernare PSD?

– Printr-o privire de ansamblu a guvernarii din 2001 se pot reliefa cateva trasaturi distincte, care, intr-un fel, arata diferente relativ importante fata de guvernarile anterioare. Avem de-a face cu un Guvern foarte puternic (zambeste cu inteles) din multe puncte de vedere. Primul-ministru este, de asemenea, si seful partidului majoritar. Este singurul caz din perioada postdecembrista. Lucrul acesta ii confera o autoritate sporita si este un factor important de stabilitate, chiar primul factor de stabilitate. In al doilea rand, solutia aceasta de a avea un guvern minoritar, dar cu sprijin parlamentar UDMR nu este lipsita de interes. Sigur, din acest punct de vedere, alianta cu UDMR este importanta, dar ea ascunde si anumite efecte, sa le spunem -perverse-. In primul rand faptul ca, spre deosebire de guvernarile anterioare, UDMR nu mai este in Guvern ii confera acesteia o marja larga de actiune. Mai larga decat daca ar fi fost la guvernare direct.

– Paradoxal, acum, UDMR pare sa fi obtinut mult mai mult decat in trecut.

– Asta voiam sa spun prin flexibilitate. De data aceasta, solicitarile sau conditionarile lor sunt punctuale, legate de existenta minoritatii maghiare. Intr-un fel sau altul negociaza, ca e vorba de un protocol sau altceva, foarte concret ce vor obtine pentru sprijinul acordat in Parlament.

O a doua trasatura este legata de faptul ca pentru prima oara dupa *90 s-a produs neutralizarea sindicatelor. Ca sa nu spun mai mult. Eu, care in 1999 aveam de-a face la doua zile cu lideri ai confederatiilor sindicale pe diverse probleme, pot spune ca e o realizare importanta a domnului Nastase. Cum s-a produs acest lucru, se vede cu ochiul liber.

Se poate spune ca din acest punct de vedere nu este un castig pentru sindicate sau pentru societatea civila, dar este un castig pentru eficienta guvernamentala.

In fine, problematica socio-economica este aceeasi. Pentru ca, oricata influenta ar avea Guvernul asupra mass-media, in special asupra televiziunilor – unele dintre ele fiind gazete de perete ale Guvernului, cu rubricile -asa da si asa nu–, realitatea socio-economica se impune de la sine si din acest punct de vedere, cred eu, trebuie sa se actioneze foarte rapid pe directiile asumate prin aranjamentul cu Fondul Monetar International.

– Asadar, PSD, respectiv premierul Nastase, a avut si are cele mai puternice parghii posibile acum. Ce a facut cu ele?

– Nu poti sa afirmi, si manualele arata acelasi lucru, ca nu poti sa afirmi, oricine ai fi, ca ai solutii minune sau care dau un singur efect, si acesta pozitiv. Asa e cazul si aici. E Guvernul cu cele mai puternice parghii de conducere. Fiecare din ele ascunde insa si efecte nedorite. Spre exemplu, proiectia aceasta permanenta, prezenta permanenta la televiziuni, are efectul negativ de a banaliza, in ultima instanta, guvernarea insasi.

In al doilea rand, toate aceste parghii nu rezolva problemele sociale si economice.

Imi aduc aminte ca atrageam atentia pe la inceputul lui 2001 ca target-ul de inflatie stabilit nu va putea fi atins si chiar dadusem cifra, calculata de mine, de 35-36%.

Replica a fost destul de sarcastica, dar as vrea sa spun ca in realitate cam asta a fost inflatia. Astfel, reiese ca aceste parghii de putere nu au efect asupra problematicii de fond.

– V-ati fi dorit puterea detinuta acum de Adrian Nastase?

– Uitandu-ma acum la actuala formula politica, trebuie sa recunosc ca-i invidiez. Atunci a lipsit cu adevarat un partid disciplinat. Chiar daca sunt probleme in interior, ele nu apar. Si pozitia primului-ministru e foarte consolidata. Atat in relatia cu partidul, cat si in relatia cu ceilalti factori de decizie in stat.

Cu acest prilej as atrage atentia ca perioada 1990-2000 a cunoscut totusi trei premieri. Eu am fost unul dintre ei, dar observ ca multe luari de pozitie sau chiar si multe -strambe- care apar si in mass-media se refera numai la perioada in care eu am fost prim-ministru. Asta, uitandu-se ca ministrii, in marea lor majoritate, au fost aceiasi, eu n-am venit cu alt Guvern. Orice observatie critica ce ar putea fi facuta despre mine este, din acest punct de vedere, absolut caduca.

In acelasi timp, eu am preluat guvernarea dupa o criza politica de proportii, care crescuse deficitul de imagine al Romaniei si o serie de indicatori macroeconomici erau de-a dreptul dramatici. S-a uitat ca in *99 a fost varful de plata al datoriei externe, care n-a fost facuta de mine si de Guvernul… (n.r. – se opreste o clipa si isi aminteste din nou ca ministrii nu se schimbasera) de mine, de fapt.

– Se vorbea ca Romania ar putea intra in incapacitate de plata. Deci, toate aceste probleme au fost rezolvate atunci.

– In plus, inflatia a scazut la aproape 50 si ceva la suta, deci, de trei ori intr-un an de zile, si deficitul bugetar a fost 2,7%, cel mai mic din perioada postdecembrista. In fapt, in trimestrul III al lui *99 a inceput procesul de crestere economica, ce s-a continuat in 2000.

– Dumneavoastra ati mostenit poate o situatie oarecum similara cu cea a premierului Nastase din perspectiva relatiilor Cotroceni-Palatul Victoria…

– Absolut. Din acest punct de vedere semanam. Nu stiu totusi astazi in ce relatii sunt, dar, in ceea ce ma priveste, recunosc ca a fost o asemenea situatie, care a contravenit de fapt intereselor, nu numai ale tarii, dar chiar ale persoanelor in cauza.

– Cum era. Primeati telefoane de la presedinte? Va certa pentru anumite decizii?

– Nu. Aici a fost o combinatie de mai multi factori, cel esential aflandu-se in cadrul PNTCD. Acolo, din motive care si azi imi scapa unele, exista o ura personala, chiar si fata de mine ca persoana. Altii stiu exact de ce au actionat asa.

Asadar, combinatia dintre aceasta situatie si atitudinea receptiva a presedintelui Constantinescu, care era dispus sa asculte mai mult ce spuneau ei decat sa vorbeasca cu mine, a dus la o formula in care relatiile dintre noi erau foarte reci. Comunicarea, aproape ca disparuse. Or, daca acest lucru dispare, e primul pas spre despartire. Nu s-a inteles niciodata nici la PNTCD si nici la Presedintie ca nu m-a interesat deloc perspectiva preluarii conducerii partidului.

– Au pus osul si celelalte partide la debarcarea dumneavoastra? De pilda, partidul in care ati ajuns ulterior.

– Daca nu era fundamentul pe care vi l-am povestit, nu se intampla nimic. In final, insa a existat o -coerenta- a acestei atitudini, atat din partea PD, dar si din partea PNL. Nu neaparat ca au decis ei, dar au consimtit. Pe scurt, cand taranistii ii induceau presedintelui anumite pareri, cineva din alt partid spunea imediat: -Da, domnule, asta a facut sau asta vrea el, PNTCD are dreptate-.

– Il mai vedeti pe Emil Constantinescu reintrat in politica?

– Parerea mea este ca nu. Si nu stiu, eu n-am mai vorbit cu dansul de atunci, dar ii reamintesc cu acest prilej ca i-am spus la un moment dat: -Domnule presedinte, atat timp cat voi sta langa dumneavoastra, nu se va intampla nimic nici in PNTCD si nici cu dumneavoastra din punct de vedere al carierei sau al intereselor dumneavoastra viitoare-. Probabil ca a considerat-o asa un fel de fraza de protocol. Din pacate, lucrurile au aratat ca, dupa ce s-a intamplat, cariera politica a multora s-a oprit. Parerea mea, si, daca vrea sa tina seama de sfatul meu, este ca nu e cazul sa revina in politica si i-as aduce ca argument socrul electoral al lui Petre Roman, care, ramas singurul prezidentiabil legat de guvernare, scorul a fost care a fost. Daca ar fi fost in joc domnul Emil Constantinescu, concentrarea de nemultumire exprimata prin decizia de vot ar fi fost asupra lui Emil Constantinescu, nu asupra lui Petre Roman. Pentru ca liberalii il aveau pe domnul Stolojan, care are sau a avut o relatie relativ pozitiva, iar independentul Mugur Isarescu (n.r. – face o grimasa)… Independent a fost, independent a ramas.

Bine, rolul lui la prezidentiale a fost sa rupa o eventuala candidatura, concentrarea de voturi asupra unui singur partid din afara PDSR. Le-a impartit voturile celor care nu ar fi votat candidatul PDSR.

– Sa vorbim putin despre modificarea Constitutiei. Care este miza acestei megadezbateri?

– Miza jocului este, fara indoiala, puterea. Nu exista in politica alta miza decat puterea. Cine spune, facand politica, altceva decat ca nu-l intereseaza puterea… Ascultatorul ar trebui sa paraseasca imediat sala si sa-i spuna -mincinosule- sau -draga mincinosule- (n.r. – Probabil, fostul premier se gandea la celebra fraza -Mai… draga…-. Ironia sortii, la ora interviului la Palatul Cotroceni, Ion Iliescu si Adrian Nastase discutau, se pare, in contradictoriu despre modificarea Constitutiei).

Eu insumi m-am gandit la aceste aspecte si ca dovada sta un interviu din 1999 cand ceream modificarea Constitutiei in cateva puncte, cu gandul ca ideea ar fi putut fi preluata de taranisti. Dar ei erau ocupati cu altceva.

Trebuie spus ca un sistem constitutional trebuie sa tina seama de realitatea istorica, de cea a prezentului, dar si de mentalitatea si psihosocialul unei natiuni. Ce e valabil in Germania e foarte putin valabil in Franta si cu atat mai putin in Romania.

Dupa 50 de ani de comunism, romanul trebuie sa inteleaga ca este extrem de periculos, indiferent cat de valoroase sunt persoanele politice respective, ca puterea sa fie concentrata in mana unei singure persoane sau a unei institutii. Trebuie de fapt, prin modificari, eliminarea acestei posibilitati, asigurarea unei reale separari a puterilor in stat. Indiferent ca exista, asa cum s-a spus, anumite teorii in evolutia dreptului. ( n.r. – Adrian Nastase afirma recent ca principiul separatiei puterilor in stat este o formula depasita).

Constitutia trebuie sa garanteze ferm si clar proprietatea privata si drepturile omului.

– Republica parlamentara, presedinte mai puternic ales de popor sau situatia de azi, neschimbata?

– Nici modelul american, nici cel rus si nici cel francez cu mandat pe sapte ani nu sunt de dorit. In toate aceste situatii, cu exceptia SUA, care au avut o evolutie anume, s-ar simti nevoia sa existe o separare clara a institutiilor. Prerogativele presedintelui si cele ale primului-ministru ar trebui totusi sa fie delimitate mai bine. In privinta republicii parlamentare, nu cred ca romanilor le-ar placea o astfel de formula. Pe langa faptul ca nu ar mai fi participant direct la alegerea presedintelui, la acest show electoral, pentru romani, ideea de presedinte este perceputa ca ceva mai larg decat este in realitate. Formula actuala cu vot universal este cea mai valabila pentru mentalul romanesc.

– Cum vi se pare dezbaterea privind combaterea coruptiei?

– Din punctul meu de vedere, dupa demitere, eu am iesit foarte mult in afara intereselor de moment. Motivul principal este pur si simplu, asa cum declaram cand am plecat din Palatul Victoria, lehamitea de viata politica si de atitudinea unora, nu numai din politica, dar si din alte sectoare. Sigur ca stiu destule, poate nu stiu atat cat ar fi trebuit sa fi stiut. Pentru ca, din pacate, informatiile nu ajungeau la mine, ci in alta parte. Dupa ce am plecat, am aflat mai multe decat atunci cand am fost prim-ministru. Atunci eram preocupat de ideea mea, care mi-a fost si fatala, sa nu ma las atras de lucruri colaterale.

In legatura cu sistemul, parerea mea este ca mai avem o mare problema, ramasa inca de pe urma regimului sovietic. Arestul preventiv este o chestiune grava si ma mir ca un ministru liberal (trimiterea are adresa la numele Valeriu Stoica) a putut sa mentina acest tip de arest care exista numai in Romania si care trebuie sa fie modificat.

Nimeni nu se gandeste ca multi sunt afectati de acest tip de arestari. Deci, pe oamenii care se afla la prima arestare ii afecteaza psihic si chiar definitiv, iar ceilalti, care sunt recidivisti, spun chiar -mersi- ca au fost dusi acolo. Deci, efectul este zero.

– Ati avut un mandat bogat din perspectiva vedetelor politice pe care le-ati adus la Bucuresti sau pe care le-ati vizitat. Au fost ele succese de substanta? Ce am castigat noi?

– Da, si aici sunt cateva lucruri care iar sunt uitate si trecute cu vederea si le bagatelizeaza. Eu nu cred ca se poate bagateliza aducerea Papei in Romania. Aici am contribuit 80%, la care s-a adaugat sprijinul Bisericii Ortodoxe Romane. Or, un Papa, in Romania, nu cred ca va mai veni in urmatorul mileniu.

Impactul a fost extrem de pozitiv in diverse cercuri, diplomatice, dar si de alta natura. S-a uitat vizita premierului Angliei. Nici in cazul acesta nu cred ca va mai veni vreun prim-ministru al Angliei in Romania.

Nu as vrea sa se uite nici vizita mea la presedintele Rusiei, Vladimir Putin. De curand, un ziarist numea aceasta vizita drept -anecdotica-, adica o povestire hazlie. Intr-un fel a fost, mai ales din perspectiva a ceea ce s-a intamplat dupa. Vizita aceasta a fost ultima si, dupa informatiile mele, a avut un anume efect in decizia luata la 13 decembrie.

Dar faptul ca am stat cu Putin aproape trei ore tete-a-tete, inclusiv in biroul lui oficial, nu mi se pare ca tine de anecdota. O astfel de expresie loveste mai mult in Rusia, decat in mine .

– Ce ati vorbit cu Putin?

– Mi-e greu sa spun acum. Deocamdata, mai pastrez rezerve in privinta continutului discutiei, dar sunt chestiuni pe care le vad astfel evoluand.

Pot spune ca am abordat si subiectul Republica Moldova. El nu era atunci foarte interesat de evolutiile interne din R. Moldova. Din contra, era dispus sa ia in discutie retragerea Armatei a 14-a din Transnistria .

– Ati vazut insa ca Duma de Stat este acum destul de violenta…

– Trebuie inteles ca, acolo, Duma este altceva. Majoritatea deputatilor sunt comunisti si au un anume tip de atitudine, care nu e favorabila Romaniei. Eu am avut o intalnire foarte importanta cu seful Camerei Federative. O intalnire extrem de buna. Imi amintesc ca se plangeau ca nu mai veneau marfurile romanesti, cu care rusii erau atat de obisnuiti. Atat mobila, cat si incaltamintea sau vinurile. Presedintele Camerei Federative isi amintea ca, de cate ori lua un examen la facultate, se ducea nu stiu unde si bea vin romanesc.

Pot spune ca am abordat cu presedintele Putin si chestiunea intrarii Romaniei in NATO si nu erau probleme speciale. Altele erau problemele.

– Am ajuns si la activitatea dumneavoastra in PD. Nu prea ati -atentat- la scaunele din fata. Nu v-am vazut foarte mult in prima linie.

– Am optat vara trecuta pentru PD si datorita relatiilor de prietenie in care cred ca le am cu presedintele Traian Basescu. Spun -cred-, pentru ca impresia aceasta exista doar in mintea mea. Atunci am discutat de prezenta Partidului Popular in PD, partid creat de mine in aprilie 2000, deci prea tarziu pentru a participa la alegerile parlamentare pe liste separate. Totusi, numai dupa o luna de existenta, fara nici un sprijin financiar, la alegerile locale am obtinut un scor datator (partial) de sperante, oricum mai mult decat alte partide la fel de minuscule, dar cu existenta de doi-trei ani.

Revenind la Partidul Democrat, din motive care tin de anumite atitudini -modelatoare- nu s-a luat in consideratie prea mult. Pe de alta parte, manat de un bun-simt elementar, consider ca -scaunele din fata-, dupa cum spuneti dvs., apartin celor aflati in acest partid de mult timp, uneori, chiar de foarte mult timp. Chiar daca in ani calendaristici nu este exact asa.

Am considerat deci necesar sa am o atitudine prudenta, desi, totusi, continua sa ma mire (stare de spirit profund novatoare!) ca nu a existat nici un semnal de interes in ceea ce priveste -nivelul superior- al partidului.

Insa, nu pot sa nu ma felicit si pe aceasta cale, de faptul ca am gasit in Arges niste oameni deosebiti, din multe puncte de vedere.