Estimate la 200 miliarde barili de petrol pe zi si 600.000 miliarde metri cubi de gaze naturale, zacamintele caspice au atras in regiune cele mai marii companii din lume, fiind si acum subiect de disputa internationala si motiv de interventii militare si certuri diplomatice. La fel, controlul asupra rutelor caspice a condus la luarea unor decizii militare si diplomatice in Asia Caspica, dar si in Balcani, de multe ori inexplicabile la prima vedere, toate cu acelasi numitor comun: exploatarea la maximum a resurselor naturale. Cu alte cuvinte, castigarea razboiului petrolului, in momentul de fata inca cel mai cautat combustibil.
Impartite pe vremuri de URSS si Iran, disputate acum intre aceasta din urma si patru dintre urmasele colosului sovietic (Rusia, Azerbaidjan, Turkmenistan si Kazahstan), resursele caspice nu au inca un statut legal. O decizie finala in acest sens este asteptata la summit-ul tarilor riverane, programat sa se desfasoare in capitala turkmena Ashabad.
Cea mai recenta intrunire a reprezentantilor celor cinci state, desfasurata saptamana trecuta la Moscova, nu a dat nici un rezultat. Exista cateva modalitati de rezolvare a diferendului caspic. Prima dintre acestea presupune ca impartirea sa se faca in sectoare nationale direct proportionale cu lungimea litoralului fiecareia dintre cele cinci tari. In acest caz, Kazahstanul ar primi partea cea mai importanta din zacaminte, urmat de Rusia, Iran, Turkmenistan si Azerbaidjan. Solutia este respinsa de Turkmenistan si de Iran. Azerbaidjanul refuza sa o accepte, deoarece ar fi echivalenta cu pierderea zacamintelor petroliere din sudul Caspicei. Acesta este, de altfel, motivul pentru care autoritatile de la Baku nu pot ajunge la o intelegere cu importante companii internationale precum Exon sau Shevron, care nu vor sa inceapa lucrarile de cercetare si forare pentru ca apoi sa fie nevoite sa le intrerupa. La fel, este si motivul pentru care lucrarile la conducta petroliera Baku-Ceyhan (port turcesc la Mediterana) au fost intrerupte, urmand a fi reluate in vara aceasta si finalizate de-abia in 2005.
A doua solutie – impartirea platformei continentale in cinci parti egale, agreata de Iran si Turkmenistan – este respinsa de Rusia si Kazahstan, care apreciaza ca, in acest fel, le sunt atinse interesele economice nationale.
Ca de obicei, Statele Unite vor sa aiba si ele un cuvant de spus in gasirea unei solutii, motiv pentru care lucrurile devin si mai incurcate. Trimisul special al SUA in regiunea caspica, Steven Mann, care a supervizat lucrarile conferintei de la Moscova, a declarat ca zacamintele pot fi exploatate chiar in lipsa unui acord privind statutul Caspicei si a atras atentia asupra coruptiei din statele riverane care alunga investitorii occidentali. Pozitia sa este perfect explicabila: SUA sunt interesate in conducta Baku-Ceyhan si doresc finalizarea lucrarilor cat mai rapid cu putinta. De mentionat ca aceasta conducta traverseaza teritoriul Georgiei (in acest context, interventia militara americana impotriva teroristilor din Trecatoarea Pankisi din fosta republica sovietica capata si alte conotatii). La randul sau, Iranul s-a plans de agresivitatea investitorilor occidentali si a denuntat presiunile exercitate de acestia pentru inceperea lucrarilor. Toate acestea se reflecta negativ in principal asupra companiilor private dornice de profituri uriase. Neputandu-si permite si alte intarzieri, acestea au demarat actiuni de lobby intens pe lange guvernele nationale. Rezultatul: ciocnirea intereselor, nemultumirea fiecareia dintre parti si amanarea unei solutii probabil pentru un timp nedefinit.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
