Ca intr-un 8 Martie pe dos, un tanar student a expus, ieri, la Galeria Atas, modul in care a dat viata unei femei de varsta a treia. Intr-o lume a consumului, Istvan Laszlo demonstreaza ca din 25 de suluri de hartie igienica omul de consum se poate crea si poate interactiona cu ceilalti.
-Omagiu-, societatii de consum
In usa galeriei Atas, apartinand Academiei de Arte Plastice -Ion Andreescu- din Cluj, Istvan Laszlo ne intampina cu un aer de introversie artistica. Student in anul trei la Sculptura, Laszlo e in faza ultimelor detalii ale primei sale expozitii personale. Inauntru, de-a lungul peretilor, fotografii mici compun o lume egal de mica. O batranica haioasa e surprinsa in momente aleatorii ale unei zile banale: la cumparaturi, in troleu, intr-un magazin de electronice.
In coltul salii, sezand inert pe-un soclu de beton e insasi bunicuta. Priveste fix unul dintre pereti, concentrata parca pe o idee din tinerete. -Ideea a fost sa realizez ceva care sa mearga pe ideea actualei societati de consum. De-asta am tinut sa realizez o sculptura din cel mai la indemnana, cel mai uzual material: hartia igienica. M-am oprit asupra unei babute pe care am vazut-o candva pe strada si a carei imagine mi-a ramas in minte. Si uite ce-a iesit-, explica Istvan Laszlo aratand spre bunicuta din coltul salii.
Cocarjata toata, infofolita intr-un pardesiu mustar, cu -titonodrag- albastru pe sub sosete negre si pantofi de lac, bunicuta e expresia exemplara a unui anume mod de a fi in lume. E cat se poate de reala; un tic nervos i-ar mai lipsi ca sa fie adevarata.
Bunicuta de mucava
-Sculptura am realizat-o simplu, cu hartie umezita si un pic de aracet. Am folosit pe putin 25 de suluri de hartie. Mai apoi, am imbracat-o cu haine de-ale mele pe care nu le mai port si cu ce-a mai ramas din garderoba mamei-, povesteste Istvan Laszlo. -Miza nu a fost doar realizarea unui corp din hartie, ci si interactiunea dintre indivizi in societatea de consum, unde fiecare, indiferent de vairsta, ii este tributar, chiar si consumatorul de arta. Acesta este motivul pentru care am scos-o in lume-, spune Istvan, care marturiseste ca, pentru a fi completa lucrarea sa, ar trebui sa arda corpul de mucava si sa filmeze disparitia acestuia pentru a dovedi ca a fost -vie-.
Visul sau de a arde corpul -bunicutei- a fost insa risipit de catre secretariatul Academiei, care isi doreste ca bunicuta sa se intoarca in locul in care s-a odihnit pana acum. (Ciprian Rus, Emanuel Ciocu)
Babele
Fara nici o legatura cu zilele inceputului de martie, denumite popular -babele-, babuta lui Istvan i-a dat ceva batai de cap artistului in perioada peregrinarilor prin oras. Astfel, in momentul in care a incercat sa fotografieze lucrarea in troleibuz, o batranica care a vazut modul in care artistul isi ducea opera pe sus, fara a sesiza natura corpului, confunandu-l cu o fiinta umana, a inceput sa tipe ca din gura de sarpe -sa vina Politia-, fiind convinsa ca asista la o rapire. In rest, reactiile oamenilor la vederea unei batranici garbovite in fata galantarelor sau a televizoarelor au fot dintre cele mai variate: de la curiozitatea tampa la cea admirativa, de la ironia bulevardiera la admiratia si invidia amatorilor de arta.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
