Luni, 3 iulie a.c. – Miron Mitrea declara, intr-un interviu pentru o agentie de stiri, ca Mircea Geoana s-ar gandi la functia de premier, si nu la cea de presedinte.
Marti, 4 iulie a.c. – Parlamentarii PSD si PD din comisiile de aparare ale celor doua camere au facut front comun impotriva ministrului liberal al apararii, Teodor Atanasiu.
Miercuri, 5 iulie a.c. – Judecatorii de la Curtea Constitutionala, aceiasi pe care PD ii acuza de colaborare cu PSD, au decis ca Legea camerelor de comert si industrie din Romania (prin care Registrul Comertului ar fi trecut de la Ministerul Justitiei la Camera de Comert) este neconforma cu Legea fundamentala a tarii, dand astfel dreptate deputatilor democrati, care au depus o sesizare in acest sens; – Mircea Geoana declara la Suceava ca este pregatit sa devina premier si ca mizeaza pe o colaborare buna cu presedintele Traian Basescu.
Zilele acestea, departe de atentia presei ocupate sa contabilizeze ultimele replici din confruntarea intre palate, relatiile dintre PSD si PD au trecut de la faza tatonarilor la faza colaborarii propriu-zise, adica la definirea unui (unor) adversar(i) comun(i) si a unor tactici de atac. Ca si in 2004, avem aceleasi variabile principale in ecuatia politica: PNL, PD si PSD. Acum insa, PNL ia locul PSD, fiind nevoit sa lupte impotriva unei coalitii, chiar si una mascata. Care este tactica PSD si PD si in ce masura PNL are o strategie de raspuns?
Tactica aliantei PSD-PD: gherila politica.
Tactica de gherila presupune: controlul teatrului de operatiuni, camuflarea trupelor si eliminarea adversarului, prin hartuirea lui permanenta.
Teatrul de operatiuni are doua dimensiuni: una mediatica si una politica (lupta in interiorul unor institutii, in special in parlament). Sa ne reamintim reactia presei la anuntul lui Calin Popescu Tariceanu privind retragerea trupelor din Irak. Practic, premierul a fost desfiintat de o presa extrem de virulenta.
Atunci cand nu pot convinge presa, cele doua partide par sa aiba iscusinta sa o mentina pe piste false. Dupa interviul lui Miron Mitrea de luni, cea mai mare parte din presa a cazut in capcana intinsa si s-a grabit sa incadreze declaratia in tiparul binecunoscut: Mircea Geoana este lucrat din interior. Aruncandu-se asupra variantei de interpretare cea mai facila, presa nu a observat ca anuntul ii avantajeaza pe Mircea Geoana si pe democrati. Pentru Mircea Geoana, plasarea ca viitor prim-ministru ii asigura realegerea in functia de presedinte al partidului la urmatorul congres, din 2007, misiunea lui fiind de a coordona partidul in alegerile din 2008. Pentru PD, pozitionarea lui Mircea Geoana echivaleaza cu impunerea unei noi guri de foc impotriva premierului Calin Popescu Tariceanu.
Pe teatrul de lupta politica, parlamentarii PSD si ai PD sunt experti. Multi dintre ei se afla la al treilea sau chiar la al patrulea mandat si stiu toate subterfugiile si parghiile pentru a promova sau pica o lege. O mare parte din analistii politici au sustinut ca Traian Basescu nu are parghiile necesare, in planul actiunilor (nu doar cel al declaratiilor politice) pentru a lupta impotriva lui Calin Popescu Tariceanu. Acum pare sa le aiba.
Camuflarea trupelor presupune faptul ca alianta dintre PSD si PD nu va fi recunoscuta oficial. Cei atenti la viata politica vor putea descifra manevra, dar, pentru majoritatea romanilor, ea va ramane o necunoscuta. Efectele acesteia, adica atacurile la guvernul Tariceanu, vor fi vizibile insa pentru toti.
La reusita efectului de camuflare contribuie decisiv si faptul ca PD si PSD nu urmaresc eliminarea rapida a PNL, ci pot sa -astepte- o moarte lenta, in urma unei hartuiri permanente. PD si PSD nu au nevoie sa forteze miscari decisive. Spre exemplu, cele doua partide nu trebuie sa respinga din prima un proiect al PNL. Pot sa il amane, PD poate depune o obiectie/contestatie, care este apoi acceptata de parlament sau de alta institutie (cum este Curtea Constitutionala).
Strategia de raspuns a PNL
Specialistii in schimbarea organizationala folosesc o expresie care surprinde bine lipsa de strategie a PNL: spray and pray. Adica liberalii (contra)ataca si se roaga sa iasa bine. Aceasta lipsa de strategie a fost vizibila in ultimul conflict dintre palate. Calin Popescu Tariceanu a actionat in forta, anuntand ca Romania isi va retrage trupele din Irak, si l-a pus in dificultate pe Traian Basescu. Liberalii nu si-au pregatit insa resurse discursive si actionale prin care sa contracareze replica presedintelui. Acesta a raspuns prompt, in forta si prin mai multe voci, iar PNL a sfarsit prin a pierde mai mult decat a castigat in prima instanta.
Liberalii nu par a avea nici viziunea de ansamblu asupra scenei politice (ceea ce le-ar permite sa gandeasca, anticipativ, mai multe mutari), nici flexibilitatea necesare pentru a gasi strategia de raspuns. De pilda, era clar inca de acum mai bine de o luna ca Mircea Geoana negocia asiduu cu democratii. Un partid ca PD, aflat in pozitia liberalilor, ar fi actionat disciplinat pe toate caile posibile pentru ca negocierile sa esueze. In tabara liberalilor insa s-a petrecut un fapt neasteptat – Marius Oprea, un apropiat al lui Calin Popescu Tariceanu, l-a atacat pe Ion Iliescu; o actiune care este posibil sa fi adus anumite beneficii de imagine, dar care l-a slabit si mai mult pe singurul adversar mai periculos al lui Mircea Geoana din PSD.
Pentru niste politicieni care au mai avut exercitiu puterii, liberalii par neasteptat de inocenti si desprinsi de realitatile -balcanice- ale scenei politice romanesti. In aceste conditii, scenariul probabil de evolutie a PNL se aseamana izbitor de mult cu unul pe care il stim bine, de pe timpul in care -speranta de viata- a unui premier era de un an.
Bogdan Dospinescu
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
