-Parlamentarii se prostesc iar eu ma numar printre ei-

Cu ocazia zilei de 8 Martie, am invitat-o pe deputata liberala Mona Musca la o mica -barfa-. Se pare, insa, ca momentul nu a fost foarte bine ales: doamna Musca nu prea agreeaza traditia anuala de sarbatorire a femeii. In plus, a avut o zi ghinionista: soferul Camerei Deputatilor a abandonat-o, undeva, in centrul Capitalei, uitand sa o ia de la o intalnire, iar sotul nu i-a nimerit cadoul. Din vina soferului, Mona Musca intarzie aproape un ceas la intalnirea pe care o programasem in holul unuia dintre hotelurile Bucurestiului, vestit pentru numarul mare de parlamentari pe care ii adaposteste. Nu este si cazul deputatei PNL, care locuieste vizavi de cladirea mentionata. Intr-un tarziu, intra surazatoare pe usa rotativa a hotelului, surazatoare si cu doua garoafe roz in mana. Imi povesteste ca a fost oprita, pe strada, de o multime de posibili alegatori. O intreb ce i-au spus. -S-au plans, ce puteau sa spuna. Motivele de bucurie au ramas foarte putine. Se plang si ei cui pot-, imi povesteste.

Pe parcursul interviului, Mona Musca nu se eschiveaza de la nici o intrebare, abordand si subiectul -Eterna si fascinanta coruptie-, dar si problema barbatilor care au obiceiul de a trimite femeile -la cratita-. Vorbeste, revoltata, despre -una dintre cele mai mari porcarii ale vremurilor noastre, cazul SOV- Banca Romana de Scont, unde este amestecat si presedintele Senatului-. Se mandreste cu momentele in care a reusit sa -ingenuncheze- PSD-ul, in Parlament, dar nu ezita sa-si laude unii colegi social-democrati. Bineinteles, pe cei -liberali- in gandire. Face apologia ascensiunii femeilor in Parlament, desi, datorita tinerelor care au -invadat- Legislativul in urma alegerilor din 2000, recunoaste ca se simte putin batrana. Se rafuieste cu cei care doresc mentinerea imunitatii parlamentare, pe care ea ar dori-o eliminata din Constitutie, precum si cu -traseismul politic-. Isi aminteste de vremea cand liberalii se aflau la guvernare si de cele trei oferte de portofolii ministeriale care i-au fost facute. Sustine ca fostei Puteri -i s-a tras- in 2000 de la -dezordinea browniana- care caracterizeaza o coalitie. Despre ea insasi, ca politician, Mona Musca spune: -Acum, ma simt ca o studenta. Probabil ca in legislatura urmatoare, daca voi mai fi in Parlament, o sa-mi dau si doctoratul-.

– Doamna deputat, cum este in opozitie?

– Ca la Plevna. Stiti povestea: -Un soldat ranit este intrebat la intoarcerea de pe front: Cum este la Plevna? La care el raspunde: Bine, ce sa zic?!-. Acesta este raspunsul banal al romanului, indiferent ca e greu, ca e rau… Asa si eu: ca la Plevna e in opozitie. Serios vorbind, e greu, e chiar foarte greu, dar trebuie sa recunosc ca acest statut este si o mare provocare. Eu am intrat in Parlament pe vremea cand Conventia Democrata, din care facea parte si PNL, era la putere, impreuna cu PD si UDMR. Acum, cand nu mai suntem la putere, imi dau seama cat de greu este in opozitie: ai mai putine cai de actiune, pentru ca mai ai doar cateva posturi in administratia publica locala si alte cateva in Parlament. Inainte, mai munceau si ministrii nostri, aveam mai multi oameni. Acum, dupa ce ne-a amendat electoratul (si el stie ce face, are deptate intotdeauna), mai avem doar 7% in Parlament, iar in rest mai nimic. In aceste conditii, mai poti sa castigi unele batalii, dar razboiul – mai greu. Totusi, exista si nu avantaj: este mult mai interesant sa poti castiga in situatia in care nu detii suprematia muschilor. Ca atare, pentru mine, care am fost sportiva de performanta si mi-a placut intotdeauna lupta acompaniata de fair-play, este incitant sa castig batalii. Oricum, am si avntajul anilor dinainte, care au fost un fel de liceu in ale politicii. Acum, ma simt ca o studenta. Probabil ca, in legislatura urmatoare, daca voi mai fi in Parlament, o sa-mi dau si doctoratul.

– Oricum, ati reusit si ca opozanta sa incrieti cateva puncte in poarta Puterii…

– Intr-adevar, am avut cateva succese. Unul dintre proiectele mele este deja lege – Legea liberului acces la informatiile de interes public -, cu toate ca am dus o batalie dura cu Puterea. Pana la urma a castigat cetateanul, care detine acum instrumentele pentru a afla ce se intampla, cum ar fi modul in care institutiile publice utilizeaza banii ce provin din impozitele si taxele platite de noi toti. Prin urmare, chiar daca a curs mult -sange- in lupta pentru acest act normativ, cred ca a iesit, pana la urma, o lege buna. A mai fost si -Rompresul-, care a iesit cu voturi in unanimitate din Camera Deputatilor, tot dupa o lupta cumplita: numai in Comisia de cultura am consumat trei sedinte pentru a vota doar titlul legii. In plus, am depus chiar astazi, ca un cadou pentru Ziua Femeii, Legea pentru combaterea violemtei in familie, pentru care a semnat si presedintele PNL, Valeriu Stoica, alaturi de emil Boc, de la PD, si Ionel Olteanu, de la PSD.

– De ce credeti ca PNL a fost amendat de catre electorat in 2000?

– Electoratul, intotdeauna cand este nemultumit de felul cum ii sunt administrate treburile, te amendeaza imediat. Din nefericire, cred ca atunci cand e vorba de o coalitie, intervine un fel de dezordine browniana, care greu poate fi stapanita, iar aceasta teorie cred ca i se aplica si fostei guvernari. Stiti, intr-o coalitie e ca si cu trasul la caruta: trag doi- trei, se mai lasa unul pe tanjala si in felul acesta, combinate lucrurile si cu certuri in interior, nu apar rezultate foarte bune. Cred ca fosta guvernare, din care facea parte si PNL, a avut, totusi, intentii foarte bune plus ca a venit si pe un fond de entuziasm al electoratului, deci au fost si asteptarile foarte mari. A facut si treburi bune, cea mai elocventa dovada in acest sens fiind faptul ca a lasat tara pe o crestere economica, si nu in declin. Oricum, eu, ca politician, trag concluzia ca nu e prea fericita o guvernare formata din mai multe partide, ci cred ca e bine ca in Romania sa existe partide mari, care sa ofere trei, maximum patru optiuni politice electoratului: liberalism, social- democratie, crestin democratie.

– Pentru ce credeti ca va fi amendat PSD in 2004?

– In primul rand, pentru faptul ca doreste sa fie un partid-stat si pentru unele abuzuri impotriva democratiei. Totusi, haideti sa spunem ca asta e partea filosofica a lucrurilor. Cred ca celalalt aspect, care este mult mai grav, tine de nivelul de trai. Practic, in Romania, nivelul de trai nu s-a imbunatatit deloc, ba, din contra, daca tinem cont de faptul ca, la ora actuala, se platesc intretineri care depasesc cu mult pensiile sau chiar salariile oamenilor. Nici macar cu inflatia nu au putut sa tina pasul. In plus, va mai interveni si diferenta enorma intre afirmatii, intre campania aproape publicitara care si-o face PSD si realitatea care nu acopera nici pe departe declaratiile zilnice, nu numai promisiunile din campania electorala. De aici li se va trage scaderea procentelor.

– Ce influenta credeti ca va avea fenomenul de coruptie, semnalat adeseori de Opozitie, asupra sanselor electorale ale social-democratilor?

– Din pacate nu este un domeniu de care sa ma fi ocupat eu si in legatura cu care sa am o expertiza. Incerc sa nu vorbesc daca nu am cercetat un anumit caz sau un anumit domeniu. Totusi, cred ca, in Romania, coruptia apartine tuturor. Nu este o chestiune care sa tina numai de PSD. E drept, PSD isi permite mult mai multe, pentru ca, avand o majoritate parlamentara care sa-l sustina, are o agresivitate mai mare in acest domeniu. In plus, datorita faptului ca detine toate posturile-cheie din administratie, incepand de la directiile descentralizate pana la Guvern, sigur ca ei sunt cei care au mai multe oportunitati pentru a se folosi de functiile pe care le au pentru a satisface anumite persoane sau grupuri de persoane, ceea ce este, de fapt, definitia cuvantului -coruptie-. Ziaristii publica in permanenta asemenea chestiuni. Sa nu uitam una dintre cele mai mari porcarii ale vremurilor noastre, cazul SOV-Banca Romana de Scont, unde este amestecat si presedintele Senatului. De asemenea, celalalt caz, reprezentat de afisele electorale si de celebra carte -Eterna si fascinanta Romanie-, care a fost, se pare, un titlu predestinat: -Eterna si fascinanta coruptie-.

– Spuneati ca fenomenul de coruptie apartine tuturor. Sa inteleg ca ati depistat astfel de cazuri si in PNL?

– Pana acum nu, dar nu poti sa stii niciodata. Oricum, n-am avut asemenea situatii. Din pacate, pot, totusi, sa spun ca si coruptia este una dintre racilele societatii romanesti si ne va restrictiona intrarea in NATO si nu numai. Se pare ca in Romania nu exista antidot pentru coruptie.

– Chiar asa?

– Da, pentru ca daca n-ar fi asa, n-am mai vorbi nici noi doua, acum, despre coruptie, n-ar mai vorbi nici guvernantii. Din nefericire, eu, care cred in afirmatii si in cuvantul dat, pot sa spun, in calitate de cetatean, de data aceasta, ca nu mai cred in nici un fel de promisiuni, de programe, de comisii. Cred doar in fapte. Or, pana acum, din acest punct de vedere, n-am vazut fapte.

– La urmatoarele alegeri, veti promite alegatorilor ca veti rezolva problema coruptiei?

– Eu, personal, nu m-am bazat niciodata, in campaniile mele, pe promisiuni. M-am bazat, intotdeauna, pe ceea ce am facut inainte. Am spus: asta am facut, vreu sa fac mai mult, sper sa pot face mai mult, dar judecati-ma dupa faptele mele si nu dupa promisiuni. In ceea ce priveste faptele mele, n-am fost niciodata modesta. Le-am expus fara jena si am spus: daca am putut face asta, precis voi putea face si mai mult. E adevarat, si au am facut campanie electorala. Am sustinut celebrul -Contract pe 200 de zile-, dar am crezut atunci in acel contract cu Romania, chiar daca, ulterior, unele promisiuni s-au indeplinit, dar cele mai multe nu.

– Daca PNL va ajunge la guvernare in 2004, v-ar tenta un post de ministru.

– Mi s-a mai oferit aceasta functie, de mai multe ori. In 1996, am primit aceasta propunere in doua randuri. O data a fost vorba de Ministerul Tineretului si al Sportului, si atunci, am zis -nu- din start. A doua oara era vorba de Ministerul Informatiilor Publice, pe care noi, ulterior, l-am transformat in departament si, ma rog, l-am redus la justa lui valoare, in timp ce acum este un minister-mamut. Mai tarziu, am amai avut inca o oferta, si anume un post in cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Cu toate acestea, nu am dorit niciodata sa fiu ministru. Nu credeam nici ca sunt pregatita pentru asa ceva, nici n-am avut vointa politica pentru a accepta un post de ministru. In viitor, nu stiu ce voi face. Nu promit ca o sa reactionez intr-un anume fel. E foarte greu sa stii de acum ce reactie vei avea la un moment dat. Totusi, in acest moment as putea sa va spun ca nu imi doresc deloc asa ceva.

– Ati reusit sa identificati -liberali- in sanul PSD?

– Da. Sunt unii oameni cu care, desi am o relatie foarte dura, pana la urma sunt sensibili la argumente. Aceastia sunt, in general, oameni inteligenti, care primesc informatiile cu bratele deschise, iar atunci devin liberali. Un exemplu este domnul Mihai Malaimare, colegul meu in Comisia de cultura, care, desi a fost un dur si l-am denuntat ca atare in permanenta, totusi, atunci cand au fost argumente solide, a putut sa fie un liberal in gandire, adica liber in gandire.

– Ce parere aveti despre prezenta a cinci doamne ministru in Cabinetul Nastase?

– O parere foarte buna. Desi femeile sunt majoritare in Romania si in lume, cand e vorba de locurile in care se decide ceva, de posturi de conducere, acolo suntem intotdeauna in minoritate. Sigur ca aici nu sunt de vina numai barbatii, e de vina si mentalitatea femeilor, care trebuie sa lupte pentru a se impune in societate si pentru a ajunge in centrele de decizie ale cetatii. Pentru a reusi acest lucru, cred ca este suficient sa vrea, pentru ca sunt foarte responsabile, lucru pe care l-au invatat de-a lungul miilor de ani.

– Dumneavostra nu vi s-a recomandat niciodata -sa ramaneti la cratita-?

– (Izbucneste intr-un ras copios) Nu. Nu am patit acest lucru. Am patit, insa, altceva. Pentru prima data in activitatea mea politica s-a intamplat ca un domn sa dea dovada de asa putina educatie, incat, de la microfonul Camerei, a strigat- -Te rog sa taci din gura!-. E vorba de domnul Grigore Zanc, senator PSD. Totusi, avand in vedere ca majoritatea este, intotdeauna, mai agresiva si se crede stapana eterna si ca, in plus, tot din randul PSD a venit si faimoasa replica -Ciocul mic!-, rostita tot de la microfonul Camerei, nu ma mira atunci ca domnul Zanc a facut acest lucru. Eu inteleg ca sunt, uneori, scapari, ca cedeaza nervii si atunci unii isi pierd controlul, dar eu imediat am mers la microfon si am pretins scuze. Ceea ce m-a uimit a fost ca nici atunci, dupa ce, probabil, i-a trecut furia, domnia-sa nu si-a cerut scuze, ceea ma duce cu gandul la concluzia ca nu era vorba de pierderea controlului, ci de un fel de a fi.

– Cum apreciati activitatea colegelor dumneavoastra de Camera?

– S-au schimbat lucrurile foarte mult fata de legislatura trecuta. In primul rand, sunt mai multe femei, ceea ce ma bucura foarte mult. In plus, spre deosebire de legislatura trecuta, cand nu prea erau femei tinere, acum ma simt batrana in Parlament, pentru ca sunt foarte multe tinere dragute si active, cum este Olguta Vasilescu, de la PRM, precum si o domnisoara Moldovan, care este jurnalista. Este foarte bine ca ajung jurnalisti in Parlament, pentru ca el, ziaristul, este un tip de om care cerceteaza si care are si agresivitatea necesara pentru a-si impune punctul de vedere. La Senat, este colega mea de partid, doamna Norica Nicolai, o persoana voluntara, cu multa personalitate, si care este o luptatoare si face o figura foarte buna in Parlament, avand si experienta obtinuta in perioada cand facea parte din Executiv.

– Cum vedeti dumneavoastra problema revizuirii Constitutiei?

– Din punctul meu de vedere, Constitutia trebuie modificata in trei privinte. In primul rand, garantarea proprietatii, care este un factor esential pentru prosperitate. Al doilea aspect priveste viata politica, iar aici am doua comentarii de facut. Mai intai, sunt pentru restrangerea imunitatii parlamentare. Credeti-ma ca nici pana acum nu am reusit sa-mi dau seama la ce Dumnezeu imi foloseste mie, ca parlamentar, imunitatea. Libertatea de exprimare, in Romania, este garantata. De ce eu am mai multa nevoie de imunitate decat dumneavoastra, de exemplu, sau decat Ionescu, Popescu, Florescu, n-am inteles. Prin urmare, eu cred nu numai ca imunitatea parlamentara trebuie sa se restranga, cum spun colegii mei liberali, doar la afirmatiile din Parlament, ci ar trebui sa se renunte de tot la ea. Povestea cu imunitatea mie mi se pare ca e ca si -tichia de margaritare- care lipseste chelului. Poate ca daca parlamentarii n-ar mai avea imunitate, s-ar mai reduce, macar in parte, coruptia. Sigur ca, in final, o sa am aceeasi pozitie oficiala ca si PNL. Al treilea aspect, in ceea ce priveste revizuirea Constitutiei, se refera la cele doua Camere, care trebuie sa aiba atributii diferite. In plus, cred ca ar mai trebui inclus un articol care sa specifice ca nu poti sa castigi mandatul cu un partid si, atunci cand vrei, te duci cu el la un alt partid. Daca vrei sa schimbi formatiunea politica din care faci parte, trebuie sa renunti si la mandat.

Parfum de femeie parlamentar

Ziua de 8 Martie i-a adus o dezamagire doamnei Musca: sotul i-a -gresit- cadoul: -Ca intotdeauna, habar n-are ce parfum folosesc-. Putin inciudata, liberala marturiseste ca se astepta din partea consortului ca acesta sa stie -pana la ora asta- ce parfum foloseste: -Mi-a luat un Nina Ricci, desi eu de ani de zile prefer Lancome-. -Asa sunt sotii-, conchide, resemnata, Mona Musca. Se consoleaza, totusi, cu gandul la florile cu care a mai fost -cadorisita- de Ziua Femeii. O mai linisteste un gand: -In schimb, sotul meu este foarte priceput cand este vorba de aparatura casnica. Bucataria noastra ar avea nevoie, acum, si de un tehnician electromecanic, care sa faca fata aparatelor-.

Talentul sotului deputatei PNL in ceea ce priveste ustensilele necesare bucataritului se pare ca a fost rasplatit cum se cuvine: – Imi place bucataria, imi place sa gatesc, sa mananc si sa beau-, recunoaste Mona Musca. Trecand, fara voie, in randul -discipolilor- lui Pastorel Teodoreanu, ea sustine ca – este multa cultura intr-un blid de mancare-. Se autodeclara, apoi, -maestra- in sarmalute si sosuri: -M-as putea lua la intrecere cu oricine-.

Daca la capitolul -bucatarie- sustine ca nu prea are restante, in schimb liberala admite ca a cam -iertat- caloriile in ultima vreme, desi, odinioara, era o voleibalista de exceptie. I-au ramas mostenire, din acea perioada a vietii, mersul rapid si miscarile energice: -De multe ori, cand merg undeva, cu sotul meu, trebuie sa ma intorc dupa el-. Singura activitate sportiva pe care o mai -presteaza- acum este ciclismul: -Am bicicleta de teren si sunt o mare amatoare a mersului pe bicicleta-. I-a ramas, inca, gandul la niste biciclete -superbe si geniale- pe care le-a vazut, odata, la New York . In opinia Monei Musca, -diferenta dintre bicicleta si automobil consta in gradul de libertate de miscare pe care ti-o ofera fiecare-.

Atunci cand vine vorba despre lectura, deputata sustine, deschis, ca -parlamentarii se prostesc, iar eu ma numar printre ei. Reusesc sa mai citesc – mai mare rusinea – in special in tren, pe drumul saptamanal de la Bucuresti la Resita. Este, totusi, o mare bucurie ca reusesc sa mai citesc, chiar in conditiile acestea-. Drumurile dese cu destinatia Caras-Severin i-au adus liberalei notorietate si in randul personalului CFR: -Ma cunosc absolut toti, si cei care dau cu ciocanul in rotile trenului, si navetistii, toata lumea…-.