Paiața repetentă se burzuluiește la Cârlanul plagiator

Istoria ne învață că, în vremurile dificile, cea mai bună soluție pentru depășirea unor probleme grave poate să fie împărțirea puterii decizionale  între câteva dintre personalitățile de vârf ale momentului. În Roma antică acest experiment politic, aplicat de două ori în ultimele decenii ale sec. I î.Chr, s-a numit „Triumviratul”, alianță conjuncturală încheiată între trei dintre cei mai remarcabili comandanți militari ai momentului. Din păcate noi nu ne prea omorâm cu studiul istoriei. Motiv pentru care nu observăm că, în ultima vreme, România a încăput pe mâna a ceva care seamănă cu un „Triumvirat”. Dar, spre deosebire de lumea antică, în care „Triumvirii” au fost cei mai capabili dintre generalii Romei aici, acasă la noi, cei care se dau peste cap să ne convingă că ar fi „Troica” noastră cea mai eficientă cu putință sunt niște nulități agresive care au de partea lor o singură armă: un val compact de minciuni aruncat cu nesimțire „pe piață”.

Cel care se visează a fi creierul ”Triumviratului” dâmbovițean, ajuns din întâmplare chiriaș interimar la Palatul Cotroceni este, bineînțeles Crin Laurențiu Antonescu. Un individ ciudat, cu siguranță fascinat de imaginea lui Hitler, pe care-l copiază prin discursul isteric și gesturile dezordonate, de paiață dezarticulată, pe care nu și le poate controla atunci când vorbește în public. În tinerețea lui, „Crinuțul” a fost doar un student submediocru, repetent prin vocație. Motiv pentru care acum nu vorbește nici o limbă străină și doar „morfolește” o franceză citită pe care o „parlește” cu accent „de baltă”. Se laudă că ar fi istoric, dar în toată viața lui nu a scris nici măcar un articol demn să fie publicat în gazeta de perete a Facultății. Alături de această paiață penibilă, cel de doilea membru al „Triumviratului” dâmbovițean este, guralivul Victor-Viorel Ponta, fostul „Cârlan” pe care actualul pușcăriaș Adrian Năstase l-a numit cândva „Micul Titulescu”. Cu ce s-a remarcat acest domn ajuns, tot printr-o perversiune a politichiei noastre, mare șef peste Palatul Victoria? Cu nimic în afară de cariera de jurist clădită pe ciordeală, prin teze și lucrări plagiate pe bandă rulantă. Dar abia acum, de când a ajuns să se împăunează cu rangul de Prim-ministru, a ieșit la iveală și mitomania lui, soră bună cu paranoia. Din păcate, în loc să ajungă pe fotoliul unui psihoterapeut, el s-a trezit, propulsat, brusc, și nu se știe cum, un moț penibil cocoțat pe fruntea Guvernului, precum păduchele în creștetul țiganului. Al treilea membru al Triumviratului nostru dâmbovițean este Daniel Constantin, un nimeni, un țâști-bâști scos de pe mânecă de Dan Voiculescu, turnătorul penal mult mai bine cunoscut ca „Felix”, numele lui de primadonă cu care a jucat cândva pe „scena” perversă a Securității.

Prima grijă a „Triumvirilor“

Dacă nu ar fi trecut prin Facultatea de Istorie precum gâsca prin apă, Crin Antonescu ar fi aflat că, în antichitatea romană, prima grijă și cea mai importantă realizare a „Triumvirilor” a fost să-și ia capul unul altuia. Sau poate că interimarul chiriaș de la Cotroceni știe totuși câte ceva despre acest adevăr al istoriei? În acest moment, o fi el Victor Ponta cel mai apropiat „tovarăș de arme”, dar viitorul lui nu „sună” deloc bine. Chestionat în legătură cu scandalurile privitoare la plagiat care-l au în centru pe Victor Ponta, Antonescu a refuzat să  intre în amănunte și a spus doar că refuză să discute pe aceasta temă până după referendumul de demitere a președintelui  suspendat. Totuși el nu s-a ferit să nuanțeze: „Sigur că mă deranjează, dar după 29 iulie putem să discutăm”. La o adică, nu este exclus ca, după referendum, odată scăpat de dominația „Masculului Alfa” și după plecarea lui Traian Băsescu, să-i reamintească lui Ponta că ar cam fi cazul să-și țină promisiunea că va demisiona, în cazul în care va fi dovedit ca plagiator. Acum, când relația lor pare a fi scăldată în lapte și miere, o asemenea cerere pare puțin probabilă. Situația se va schimba însă la alegerile toamnă când PNL și PSD vor avea proprii lor candidați. Momentan, „despărțirea apelor” pare încă îndepărtată. Dar Antonescu anunță că o are totuși în vedere. „ Cred că deocamdată nu avem o problemă cu stânga și dreapta, atâta vreme cât Ponta înțelege cât e nevoie de afaceri, de mișcare economică, și că în domeniul economiei reale nu se umblă cu lozinci, ci cu măsuri, cu bani”. Adică, exact după cum spune proverbul, prietene Ponta, „Om fi noi frați, dar și politica se face pe bani. Pe foarte mulți bani!”.

Vasile Surcel