Un conflict greu de solutionat

Bilantul dintre Israel si Liban a ajuns la 150 de morti. Cifra neconfirmata oficial. Oricum, atacurile s-au inmultit si de o parte si de alta. Armata libaneza a lovit Haifa. Tsahal a distrus, practic, toate arterele de acces din si in Liban. La Beirut domneste panica. Magazinele au fost golite de produse de prima necesitate. Si nu exista cale de aprovizionare. Turnand gaz peste foc, iranianul Mahmoud Ahmadinejad a amenintat Israelul, in timp ce pretul petrolului depasea 78 de dolari barilul. Liban a cerut o incetare a focului, dar nimeni nu l-a auzit. SUA au blocat adoptarea, in Consiliul de securitate al ONU, a unei rezolutii de condamnare a ripostei -disproportionate- a Tel Avivului la rapirea de catre miscarea siita Hezbollah a doi militari israelieni, presedintele George Bush a chemat la retinere, iar omologul lui rus, Putin, a promis ca G8 va gasi o rezolvare. Oare? Este un conflict cu radacini mult prea adanci pentru o solutie pe hartie.

Extinderea crizei in Fasia Gaza, intr-o prima faza, si, ulterior, in Libanul de sud a demonstrat ca problema-cheie in cazul de fata are un caracter regional, nu local. Pentru Israel, intrat in razboi deschis cu Liban cu sopul lichidarii miscarii Hezbollah, problema aceasta nu are legatura doar cu Autoritatea Palestiniana si cu actiunile acesteia. Problema este mult mai ampla si vizeaza islamismul radical: este vorba de Hamas, de gruparile miscarii regionale -Fratii musulmani- si Iran, o serioasa forta zonala, cu mare putere de influenta asupra Siriei, Hezbollah, Jihadul islamic si aripa militara a Hamas. Sunt ca niste piese ale unui puzzle imposibil de rezolvat pentru neaveniti, pentru cei care ignora istoria acestei incercate regiuni.

Mesaj

Serviciile arabe de spionaj nutresc convingerea ca, prin intermediul Hezbollah, Iranul l-a ajutat pe liderul aripii politice a gruparii Hamas, invingatoare in alegerile palestiniene din ianuarie, Haled Mashal, in rapirea caporalului israelian Shalit. In opinia aceluiasi responsabil, citat de cotidianul -The New York Times-, si in cazul celor doi militari capturati ulterior de pe teritoriul Israelului, si in cazul lui Shalit, Iran a transmis, de fapt, un mesaj. -Daca vreti sa ne faceti rau, dispunem si de astfel de instrumente care pot fi folosite impotriva voastra-.

Trei conditii

Ieri, premierul israelian, Ehud Olmert, a declarat ca ofensiva Tsahal nu va inceta inainte de dezarmarea Hezbollah. De fapt, el a formulat trei conditii pentru incetarea focului in Liban. -Premierul este dispus sa puna capat operatiunilor noastre in Liban, daca Hezbollah ii elibereaza pe cei doi soldati, suspenda tirurile de racheta si daca guvernul de la Beirut decide sa aplice rezolutia 1.559 a Consiliului de Securitate al ONU-, de dezarmare a gruparii siite libaneze, a explicat Miri Eisin, purtatorul de cuvant al cabinetului de la Ierusalim.

Politica lui Sharon

Intre timp, observatorii occidentali se intrebau daca premierul Olmert este in stare sa faca fata situatiei create. Pentru ca, estimau ei, optiunea tactica de fermitate adoptata dupa capturarea soldatilor israelieni ar putea ameninta planul strategic de reglementare a conflictului cu palestinienii, elaborat de predecesorul sau, Ariel Sharon. Preluand stafeta de la Sharon, intrat pe neasteptate in coma, Olmert a castigat alegerile legislative promitand sa sporeasca gradul de securitate si sa aduca pace durabila in tara, de o maniera unilaterala si necesara. Dupa rapirea lui Shalit, Olmert a exclus orice schimb de prizonieri si a trimis armata in teritoriile palestiniene si in Liban, pentru operatiuni de represalii de o anvergura niciodata intalnita in ultimii ani. Olmert, remarca in acest sens analistul Shimon Shiffer, in paginile cotidianului -Yedioth Ahronoth-, -a modificat viziunea la care aderase Sharon, potrivit careia soldatii fortelor de aparare israeliana trebuie sa revina in cazarmi, chiar si cu pretul unui schimb de prizonieri-.

Fermitate

Pentru numerosi observatori, din cauza lipsei de experienta, premierul a facut un pariu riscant in planul politicii interne. -Este evident ca daca Olmert si ministrul sau al apararii, Amir Peretz, nu afiseaza in continuare aceeasi fermitate, soarta lor va fi scurta-, comenta Gerald Steinberg, de la Universitatea Bar-Ilan. Israelul, atragea, la randul lui, atentia cotidianul -Haaretz-, -nu trebuie sa se lase antrenat in acest conflict regional-. -A fost o mare greseala excluderea unui schimb. Uneori, este ultima sansa, ultima solutie, cand stii ca optiunea militara nu este foarte simplu de realizat-, crede, in alta ordine de idei, Danny Yatom, general in rezerva si deputat al partidului laburist, partener de coalitie cu formatiunea Kadima, a lui Olmert. In Orientul Mijlociu situatia se complica. Si nimeni nu stie daca exista solutii si cand se vor calma apele. Pentru ca orice solutie este, de fapt, o simpla pauza. Ranile trecutului sunt greu de vindecat.