Este imposibil sa tii pasul cu evenimentele de pe frontul israeliano-libanez. Stirile se succed cu o repeziciune fantastica, multe sunt contradictorii, altele sunt dezmintite, creand un haos informativ pe fondul unui razboi fara de sfarsit. Oricum, atacurile au continuat de ambele parti. S-au modificat si datele bilantului: ieri erau peste 164 de morti in Liban, printre care sapte canadieni, toti membri ai aceleiasi familii, inclusiv patru copii. Numarul ranitilor depasise 400 . In rest, poduri distruse, drumuri facute praf, blocuri transformate in maldare de moloz. Un tablou infricosator si dezolant. O racheta lansata de fortele miscarii Hezbollah a cazut ieri pe un bloc de trei etaje dintr-o localitate israeliana. Se presupune ca sub daramaturi sunt oameni. Morti, vii? Mai conteaza? Doar e razboi. Iar la razboi, ca la razboi, cu pagube mai mult sau mai putin colaterale. Durerea insa ramane. Mai mare printre cei direct implicati, mai mica printre privitorii la -razboiul in direct-. Se uita si nu le vine sa creada. Acolo insa, unde parca iadul a coborat pe pamant, creste ura. Dupa sase zile de razboi a inceput sa miste, la propriu, si comunitatea internationala. Ieri, premierul francez, Dominique de Villepin, a sosit la Beirut din ordinul presedintelui Jacques Chirac, care a calificat atacurile israeliene -absurde-, in timp ce, la insistentele premierului britanic, Tony Blair, ONU a decis trimiterea in zona de securitate dintre Israel si Liban trupe de mentinere a pacii.
Ideea fortelor internationale a fost sustinuta inclusiv de premierul italian, Romano Prodi, care a cerut trimiterea a 8.000 de soldati. Presedintele rus, Vladimir Putin, a vorbit doar de 2.000 de militari si nu a exclus o posibila participare a tarii sale. Tot Putin a atras atentia ca, daca lucrurile vor evolua tot asa, barilul de titei va trece de 80 de dolari. Ieri, cand se astepta un asemenea, salt, piata petrolului a fost calma, stagnand in jurul cifrei de 78 de dolari barilul, mai sus sau mai jos, in functie de bursa. Oricum, a pus Putin punctul pe -i-, -situatia din Liban nu a scapat inca de sub control-. Deocamdata, un cuvant foarte bine plasat.
Incursiune, nu ofensiva terestra
Pentru ca nu se stie ce va fi peste noapte. Ieri, mai multe surse de informare in masa au anuntat ca ofensiva israeliana a intrat intr-o noua faza, pentru prima data de la inceputul operatiunilor, la 12 iulie, fortele terestre ale Tsahal lansand o incursiune in sudul tarii pentru a ataca bazele Hezbollah. Erau citate afirmatiile purtatorului de cuvand al guvernului, Asaf Shariv. Razboi total, au strigat expertii, privind pierduti la ecranele televizoarelor. -Este vorba de o mica operatiune intr-o zona extrem de limitata-, a venit sa domoleasca spiritele un responsabil militar israelian. Adica nu s-a trecut la etapa terestra. Imediat insa, mass-media libaneze au anuntat doborarea unui bombardier israelian, un F-16. La scurt timp, a venit dezmintirea: armata nu a pierdut niciun aparat. Peste toata aceasta nebunie s-au derulat informatiile despre fuga strainilor. Cu sutele, cu miile. Unii – pe calea aerului, altii – cu autobuzele, altii – pe mare. Daca se pleaca, nu e bine. E semn ca lucrurile nu se vor opri curand.
-Mijloace coercitive-
Nici nu e de mirare, de altfel. Reuniti ieri la Bruxelles, ministrii de externe ai Celor 25 au cerut ambelor parti sa ajunga la o incetare a focului, dar nu imediat. Incetarea luptelor a fost ceruta si de liderii G8, dar cum, cand… Tacere. Ajuns tot la Beirut, emisarul ONU, Vijay Nambiar, a declarat, dupa intrevederea cu premierul libanez, Fouad Siniora, ca va transmite Israelului propuneri concrete in vederea unei stopari a ostilitatilor in Liban. De la Sankt-Petersburg, Chirac a estimat ca oprirea operatiunilor armate ar putea fi determinata de aplicarea integrala a Rezolutiei 1559 a ONU, ce prevede desfiintarea militiilor siite, inclusiv cu -mijloace coercitive-, daca este cazul. Solicitat de Italia sa-si asume un rol de mediator, ministrul iranian de externe, Manucher Mottaki, era ieri la Damasc, pentru convorbiri cu lideri sirieni. Sa nu uitam ca, potrivit parerii unanime, in spatele Hezbollah se afla Siria si Iran. Mottaki a cerut partilor sa ajunga la un armistitiu. Pe acest fundal, comandantul Garzilor revolutionare din Iran, una dintre cele mai apropiate grupari aliate miscarii siite, a afirmat ca Israel ar putea pune capat conflictului sau cu Hezbollah izbucnit in sudul Libanului prin acceptarea unui schimb de prizonieri. Niciun raspuns din partea Tel-Aviv, care a dat, totusi, de inteles ca ar putea sista atacurile aeriene in urmatoarele zile. In virtutea dreptului la replica, Hezbollah a anuntat ca nu va accepta o incetare neconditionata a focului. Intre timp, la Haifa, care a fost din nou tinta rachetelor Hezbollah, universitatea si-a inchis portile. Pana una-alta, razboiul continua.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
