Senatorul PD Petre Roman a pastrat, in ultimul an, o atitudine rezervata fata de avatarurile politicii dambovitene, preferand o activitate mai intensa in domeniul diplomatiei, in calitate de raportor special al NATO. Apropierea summit-ului de la Praga si suspansul aferent acestuia fac, insa, ca Petre Roman sa revina, cu arme si munitii, in arena politica romaneasca. El se declara, de la bun inceput, optimist in privinta sanselor ca Romania sa primeasca, in toamna, mult-dorita invitatie de aderare: -Cred ca avem in fata o posibilitate reala ca Romania sa fie invitata in NATO-. Perioada in care s-a retras departe de lumea politica dezlantuita nu i-a amortit, insa, reflexele, astfel incat senatorul PD se asteapta ca actuala Putere sa incerce sa traga pe -turta- sa eventualul succes de la Praga, cu toate ca se indoieste ca acest lucru ar putea furniza PSD un capital electoral decisiv pentru alegerile din 2004: -Sigur, Guvernul s-ar putea sa se impauneze cu intrarea Romaniei in NATO, dar ma indoiesc ca lucrul acesta ii va ajuta foarte mult la alegerile din 2004-.
Cu toate ca este parlamentar de Opozitie, Petre Roman se arata necrutator nu numai cu actuala Putere, ci si cu partidele perdante ale alegerilor din 2000: -Mie mi se pare ca Opozitia este intr-o precaritate. Este intr-o stare precara, acesta este cuvantul care mi se pare potrivit. Opozitia nu are un mesaj: ataca tot felul de tinte si uneori ataca tinte la care raspunsul Puterii este simplu: Dar voi ce-ati facut?-. De altfel, acest continuu duel intre guvernanti si Opozitie a avut ca efect, in opinia lui Roman, si compromiterea uneia dintre posibilitatile Romaniei de a-si demonstra coerenta si determinarea in procesul de armonizare legislativa cu statele din Vest, ceea ce ar fi putut constitui un semnal politic important pentru Praga, in speta, revizuirea Constitutiei: -Daca am fi lucrat numai la modificarile necesare pentru armonizarea cu legislatia europeana, lucrurile ar fi mers repede, Parlamentul ar fi votat repede si Romania ar fi dat un semnal extraordinar al vointei sale concrete de a se integra-.
In final, Petre Roman ii avertizeaza pe cei care considerau retragerea sa din politica interna drept irevocabila ca o reintoarcere este oricand posibila: -Mi-am pastrat gandul de a fi pregatit sa-mi sum un rol in politica oricand-.
– Domnule Petre Roman, comparativ cu 1997, care credeti ca sunt, acum, sansele Romaniei de a fi acceptata in NATO?
– Sunt cu mult mai mari. Totusi, trebuie spus ca aceasta stare favorabila este circumstantiala, tinand de contextul nascut dupa tragedia din 11 septembrie, pentru ca, o data cu lansarea marelui razboi impotriva terorismului, si desfasurarea unui plan de lupta antiterorista de catre Statele Unite, care considera ca se afla in razboi, flancul sudic are o importanta deosebita si directa. Astazi, Romania si Bulgaria se afla alaturi de Statele Unite si de NATO intr-o desfasurare militara concreta pe termen lung. In felul acesta, Romania si Bulgaria pot fi considerate tari pentru care Statele Unite si NATO manifesta un interes real si toate acumularile anterioare in favoarea celor doua tari pot fi, acum, concretizate. Cred ca avem in fata o posibilitate reala ca Romania sa fie invitata in NATO.
– Intre timp a aparut si ideea ca acest context in care Romania a reusit sa acumuleze sanse pentru a fi invitata in NATO este oarecum cinic si nu se bazeaza pe merite obiective ale tarii noastre…
– Nu este cinic. Cinici au fost cei care au facut acte de terorism. Bineinteles, insa, ca atunci cand se va trage linie, participarea Romaniei la misiunile din Kosovo si Afganistan vor conta. Atata vreme cat NATO este ceea ce este, adica o organizatie defensiva, bazata pe Tratatul de la Washington, si in particular pe articolul 5 al tratatului, care spune, mai pe romaneste, -Toti pentru unul si unul pentru toti-, capitolul este inchis: Romania devine membra a NATO si beneficiaza de aceasta exceptionala umbrela de securitate. De altfel, daca ar fi sa-i intrebam pe romani de ce vor sa intre in NATO, cred ca majoritatea vor spune ca statutul de membru al Aliantei ne fereste de amenintari.
– Cat de consistenta credeti ca a fost contributia vechii guvernari si cea a actualei guvernari pentru faptul ca Romania a ajuns in aceasta faza a negocierilor?
– E un parcurs de mai bine de 12 ani. A inceput in iulie 1990, cand, ca prim- ministru, i-am trimis lui Manfred Woerner, pe atunci secretarul general al NATO, o scrisoare surprinzatoare pentru vremea aceea: Romania era membra a Tratatului de la Varsovia, iar eu i-am scris ca doresc ca Romania sa aiba o misiune diplomatica pe langa NATO. Dupa aceea, am fost prima tara care a semnat parteneriatul pentru pace. Poate ca cel mai important moment este, totusi, 1999, cand Romania s-a aflat alaturi de Alianta Nord-Atlantica in operatiunile din Iugoslavia. A fost o decizie politica grea, iar cei care astazi sunt la guvernare s-au exprimat net impotriva. Astazi, ei folosesc, si e foarte bine ca o fac, o expresie pe care am folosit-o eu in timpul dezbaterii din Parlament, si anume ca Romania se comporta ca un aliat de facto, fara sa fie membru propriu-zis al NATO. Trebuie sa spunem ca, daca s-a ajuns aici, guvernarile succesive au avut fiecare o contributie. Ce s-a intamplat din 2000 incoace, mai concret, a fost in planul reformei Armatei, care a fost una dintre cele mai dificile operatiuni. A fost inceputa, practic, in 1997-1998 si incet- incet s-au -copt- conditiile pentru ca aceasta reforma a Armatei sa devina o realitate, lucru care este foarte bine apreciat de catre Statele Unite si de catre aliatii NATO. Cred ca gradul de interoperabilitate al armatei romane cu armatele statelor NATO este deosebit de ridicat. In plus, s-au multiplicat relatiile dintre institutiile din tara noastra si cele NATO.
– Nu credeti ca, in conditiile in care Romania va fi invitata sa adere la NATO in timpul mandatului actualei guvernari, acest lucru va oferi PSD un capital electoral greu de depasit in 2004?
– Este, intr-adevar, foarte probabil ca PSD sa incerce sa-si atribuie aceasta victorie. Intr-un fel, acest lucru face parte din jocul politic. Totusi, nu acolo se joaca rezultatul electoral, ci in viata pe care o traiesc romanii zi cu zi, iar aici lucrurile sunt departe de a fi cumsecade. Vreau sa fiu foarte direct: iata, cresterile de tarife la energie si la gaze, care au sufocat populatia Romaniei. Sunt zeci de mii de familii in totala incapacitate de a le face fata. Sunt sute de mii de familii care sufera din greu si care nu mai au nici o sansa de a-si duce viata normal. S-ar putea spune ca aceste lucruri fac parte dintr-o reforma. Parerea mea este ca nu e asa si ca avem de-a face cu un fel de surogat al reformei. A mari tarifele, dupa care se relanseaza inflatia, este cea mai proasta solutie pentru a face fata presiunii costurilor energetice. Singura solutie veritabila este sa faci reforma in aceste institutii: in CONEL, in Romgaz si asa mai departe. Sunt probleme endemice: de coruptie, de management prost… Aici trebuie sa-si arate Guvernul capacitatea de a interveni hotarat si de a face ceva in asa fel ca la un moment dat sa poata spune: -Am scapat de problema asta-. Oricum, daca astfel de masuri ar fi fost lansate in ianuarie 2001, astazi nu mai vorbeam de asemenea scumpiri. Iata, suntem in continuare tara in care se spune ca reformele bat pasul pe loc. Sigur, Guvernul s-ar putea sa se impauneze cu intrarea Romaniei in NATO, dar ma indoiesc ca lucrul acesta ii va ajuta foarte mult la alegerile din 2004.
– Totusi, in legatura cu scumpirile la energie, Guvernul incearca sa ofere imaginea conform careia nu are ce sa faca, pentru ca ele sunt cerute de catre FMI…
– Foarte rau e ca face lucrul acesta, fiindca a arunca tot timpul vina pe FMI pentru propria incapacitate de a face ceea ce altii au facut fara probleme este absolut gresit. In fond si la urma-urmei, sunt tari care au renuntat la FMI, pentru ca au facut reforme, le-au terminat si nu mai au nevoie de FMI: Ungaria, Cehia. Noi nu ne permitem, deocamdata, aceste lucruri pentru ca reformele de adancime nu s-au realizat.
– Cum explicati, acum, -la rece-, rezultatul alegerilor din 2000?
– Sunt doua aspecte care au condus la acel rezultat: pe de o parte, a fost multa incompetenta, chiar lipsa de raspundere, dublate de certurile din coalitie. Este un lucru cunoscut in toata lumea: alegatorii sunt foarte repede dezamagiti daca cei care capata putere se cearta intre ei. In afara de asta, s-au acumulat foarte multe momente in care pe buna dreptate mass-media si mai ales cetatenii au constatat, cum am mai spus, incompetenta si lipsa de responsabilitate. Pe de alta parte, a existat momentul 1999, cand, in ianuarie cele mai importante institutii internationale si vocile cele mai autorizate spuneau ca Romania va intra in incetare de plati. Anul 1999 a fost crucial, deoarece a trebuit sa fie platite pierderile din perioada 1995-1996, cand s-au facut cheltuieli uriase, aproape in stil comunist, adica productie de dragul productiei. Noi n-am avea nimic din ce avem acum daca n-am fi trecut peste momentul 1999. In final, Romania nu numai ca n-a intrat in incetare de plati, ci a terminat acel an cu rezerve valutare mai mari decat in ianuarie. Totusi, populatia nu putea sa perceapa aici decat ca a suferit enorme sacrificii. Pe de alta parte, daca reformele ar fi fost facute in profunzime, poate ca astazi Romania n-ar mai fi intrat in NATO datorita unei circumstante, ci ar fi intrat pe merit.
– Cum apreciati activitatea Opozitiei actuale?
– Mie mi se pare ca Opozitia este intr-o precaritate. Este intr-o stare precara, acesta este cuvantul care mi se pare potrivit. Opozitia nu are un mesaj: ataca tot felul de tinte si uneori ataca tinte la care raspunsul Puterii este simplu: Dar voi ce-ati facut? E normal sa fie asa. Mai mult, Opozitia ataca tinte in legatura cu care atat PD, cat si PNL au vulnerabilitati fata de ce a fost si mai ales au o vulnerabilitate legata de faptul ca nu propun si anumite modalitati de reforma, de actiune, astfel incat Guvernul sigur ca replica imediat, spunand: -Noi asta facem, iar voi nu ne spuneti ce avem de facut-. In plus, Opozitia nu reuseste sa-si stranga randurile, iar acest lucru este perfect simtit de catre votanti. Chiar daca astazi, fara indoiala, sunt cu mult mai multi aceia care nu mai simpatizeaza cu PSD, nu s-a maturizat nici o simpatie catre Opozitie, tocmai pentru ca, din pacate, avem de-a face cu dispersia modului in care aceasta actioneaza. Asta nu inseamna, totusi, ca Opozitia nu va reusi sa-si stranga randurile, in cele din urma. Mai sunt, totusi, peste doi ani si jumatate pana la viitoarele alegeri. In afara de asta, eu cred ca puteau fi foarte bine separate apele, adica Opozitia ar fi trebuit sa spuna: -Noi dorim o platforma de consens in privinta integrarii, fiindca voi, Puterea, va aparati, de multe ori, interese de clientela si personale (ceea ce se vede), dar noi suntem dispusi sa colaboram si sa facem sa avanseze tara mai repede. Pe de alta parte, in ceea ce priveste reformele, daca vreti sprijinul nostru, dovediti-ne ca sunteti sinceri si ca doriti sa le faceti – ceea ce, pana acum, nu se prea vede-.
– Cum percepeti situatia actuala din Republica Moldova?
– Republica Moldova, dupa parerea mea, traverseaza, in continuare, chinurile facerii. Spun asta pentru ca, formal, in august 1991, Republica Moldova s-a nascut ca stat independent si suveran. De la bun inceput, insa, aceasta misiune era foarte complicata si foarte grea. Sa nu uitam ca imediat s-a declansat razboiul civil din Transnistria – puterea de tip bolsevic de acolo nu numai ca nu a slabit, dar s-a intins si in restul Republicii Moldova. Rezultatul ultimelor alegeri arata ca la Chisinau a venit la putere o grupare a unor oameni care au ramas pe deplin atasati sistemului sovietic, pentru care nu exista decat solutii anacronice. Aceasta grupare nu poate rezolva problemele Republicii Moldova, nici macar in planul statalitatii. De altfel, faptul ca acolo functioneaza vechile reflexe a fost dovedit de acuzatiile de amestec in treburile interne aduse Romaniei. Pentru ca nu aveau dovezi, au fabricat una, expulzandu-l pe atasatul militar al Romaniei la Chisinau, actiuni tipice puterii de tip sovietic. In definitiv, eu ma intreb cu ce strategie au venit, alta in afara de a cere Rusiei sa le dea tot.
– Care credeti ca este solutia pentru rezolvarea acestei crize?
– Problemele nu se vor rezolva decat printr-o -reocupare- a Republicii Moldova, de aceasta data folosindu-se metode mai moderne, in consonanta cu ceea ce se intampla in lume si in Europa. Oricum, pozitia Romaniei fata de ceea ce se intampla acolo trebuie sa fie foarte prudenta, pentru ca tema relatiilor cu vecinii este o piatra de incercare in felul cum se gandeste, astazi, diplomatia internationala. De aceea, oricat ne-ar fi noua de greu, avand in vedere identitatea comuna, in acest moment trebuie sa ne pastram o distanta fata de ce se intampla la Chisinau.
– Care credeti ca este si care credeti ca ar trebui sa fie miza modificarii Constitutiei?
– Parerea mea este ca s-a pornit gresit. Daca am fi lucrat numai la modificarile necesare pentru armonizarea cu legislatia europeana, lucrurile ar fi mers repede, Parlamentul ar fi votat repede si Romania ar fi dat un semnal extraordinar al vointei sale concrete de a se integra. Faptul ca acest plan s-a amestecat cu cel al modificarilor interne, care sunt controversate, a facut ca primul plan sa fie amenintat. Trebuia sa fie despartite apele. Partea care priveste revizuirea din motive strict interne trebuie lasata deoparte si tratata ca atare. Amestecul celor doua planuri a blocat o initiativa care putea sa fie splendida pentru Romania.
Un actor politic la cabina de machiaj
Odinioara in plina lumina a reflectoarelor de pe scena politica, Petre Roman s-a retras intr-un con de umbra, dupa ce, in mai 2001, a fost inlocuit de Traian Basescu in fruntea PD. Roman recunoaste ca solitudinea sa de acum este rezultatul unui act deliberat: -In tara nu am fost prezent in linia intai a bataliei politice, pentru ca am ales sa parcurg o perioada de reflectie: sa ma gandesc, sa judec cum au fost lucrurile, unde au fost slabiciunile mele, care mi-au fost greselile, cine m-a tradat si cine mi-au fost prietenii adevarati-. Pe de alta parte, infrangerile pe care le-a suferit in politica damboviteana au avut, pentru Petre Roman, si o parte buna, oferindu-i posibilitatea de a-si exersa talentul diplomatic in calitate de raportor special al NATO. A primit aceasta numire ca pe un compliment: -Am avut bucuria ca, imediat ce am iesit din Executiv, la prima sesiune a Adunarii Parlamentare a NATO din 2001, sa fiu ales de parlamentarii occidentali ca raportor special, iar aceasta calitate imi ofera un anumit camp de lucru pentru aderarea Romaniei la NATO-. Totusi, Petre Roman nu a dat uitarii recitalurile pe care le sustinea, altadata, pe scena politicii interne, pastrandu-si hotararea de a reveni la rampa: -Aceasta perioada m-a intarit, m-a calit, prin acumularea de experienta, prin intelegerea mai clara a vietii politice, a aliantelor cateodata ciudate si a complicitatilor cateodata neasteptate. Mi-am pastrat, insa, gandul de a fi pregatit sa-mi asum un rol in politica oricand-.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
