-Daca nu ar fi fost imaginile acelea teribile din 11 septembrie, ai spune ca aici nu e altceva decat un imens santier, iar oamenii ce lucreaza in zona sunt angajati sa construiasca un complex de locuinte, linii de metrou sau ceva de genul asta-, imi spune Aaron Gibbson si-mi arata cu mana uriasul perimetru ce se intinde pana in apropiere de raul Hudson. Un furnicar neintrerupt de muncitori cu casti albe de protectie si veste portocalii, fosforescente, de pompieri cu tricouri albastre cu sigla Deprtamentului sau de politisti de la Autoritatea Portuara trebaluiesc in zona acoperita de pietris, in timp ce macarale subtiri, excavatoare ce scurma pamantul si camioane pline de moloz se agita incoace si incolo intr-o galagie de nedescris.
Este miezul zilei in Manhattan, iar canicula ce a coborat peste oras a inghitit totul in ghearele ei. Oamenii ies din cladirile inalte si se reped sa intre cat mai repede in restaurantele racoroase ce impanzesc zona, vanzatorii de la tarabe isi indeasa mainile in galetile mari cu gheata in care pastreaza sticlele de Pepsi, iar politisii ce stau lipiti de gardul de metal de la Primarie si-au pus esarfe umede pe fruntile transpirate. Desi e ora la care, in fiecare zi, functionarii de la zeci de companii din Districtul Financiar iau pranzul, temperaturile de 35 de grade si umiditatea ridicata (aproape de 80-90%) fac ca strazile sa fie astazi aproape pustii. Doar la vest de Broadway, in spatiul urias de la World Trade Center, sute de oameni se lupta cu caldura si praful, intr-o cursa contracronometru de a finaliza operatiunile de curatire a -Punctului Zero- al tragediei americane.
Aaron Gibbson a venit in New York din indepartatul Jacksonville, intr-o excursie organizata de una din sutele de -tour-operators- ce aduc turisti din Florida. -Fusesem deja planificati sa ajungem aici in octombrie trecut, insa, dupa atentate, am decis sa ne amanam plecarea-, spune managerul de restaurant in varsta de 43 de ani, adaugand: -imi pare bine insa ca am ajuns aici in sfarsit-. Il intreb ce parere are despre felul in care arata acum World Trade Center, iar barbatul, cu entuziasmul specific americanilor, zambeste: -E nemaipomenit cum au putut sa curete totul in doar cateva luni! Nici nu mai recunosc locul asa cum l-am vazut de-atatea ori la televizor dupa 11
septembrie!-. Suntem cocotati pe platforma de lemn de pe strada Church, perpendicular pe WTC, iar in jurul nostru cateva zeci de turisti cu aparate de fotografiat si camere video se grabesc sa imortalizeze locul unde, cu doar sapte luni in urma, avioane deturnate au prefacut in ruine Turnurile Gemene din Districtul Financiar new-yorkez. -Eu am mai fost aici la sfarsitul anului trecut-, imi marturiseste Kelly Habermann, asistenta judiciara la o firma din Oakland, California. -Atunci inca mai erau gramezile acelea mari si orbile de ciment si sticla, iar aerul era insuportabil-, spune femeia si-mi arata niste poze cu atmosfera cenusie, de iarna, cu muncitori cu haine galbene, groase ce se chinuie sa ridice un stalp de otel, iar cizmele le sunt infundate in noroi. -Priveste acum cum arata!-, ma indeamna ea si-mi arunc ochii in jur, spre locul care este in acest moment o groapa imensa, aproape perfect curatata. Din partea de nord, de la strada Vesey si pana in sud, la hotelul Millenium, imbracat de sus pana in jos de o panza de protectie neagra, spatiul este complet schimbat si, daca n-ar fi inscriptiile atarnate de cladiri (vorbe de durere, dar si fraze de incurajare), nici n-ai spune ca in acest loc a avut loc cea mai mare tragedie din istoria Americii. Pe rampa de metal construita in apropiere de strada West, o coloana lunga de camioane asteapta sa duca molozul din zona, in timp ce cateva zeci de muncitori stau adunati gramada in fata rulotelor de metal pe care le-au ridicat aici si unde-si petrec putinul timp liber. -Uite, uite: trenul!-, se agita cineva langa noi si ne intoarcem privirea spre locul aratat cu degetul. In locul unde altadata exista statia de metrou de la World Trade Center (una dintre cele mai mari din oras), doua macarale se chinuie sa ridice in aer un vagon de tren argintiu, asa cum sunt cu sutele in New York. Printr-un miracol, vagonul a scapat intact, doar cateva geamuri sparte amintind de tragedia petrecuta.
Ma indrept incet spre partea de sud si pot sa vad cum, la parterul cladirii celor de la Brooks Brothers si Scotiabank, muncitori in maieuri murdare repara scarile ciobite. Inca mai sunt urme de parf pe geamurile mari, intunecate, insa, la fel ca intreaga zona, locul e complet diferit fata de ceea ce am vazut in dupa-amiaza zilei de 11 septembrie. Aceeasi activitate febrila se desfasoara si la One Liberty Plaza, cladirea despre care multe voci spuneau ca este sortita prabusirii, iar unde acum echipe de muncitori refac mozaicul negru din fata si vocifereaza tare in
canicula de-afara. Doar la Burger King-ul ce se afla pe colt la WTC (si unde in 13 septembrie am stat de vorba cu pompierii extenuati ce se pregateau sa reinceapa actiunile de cautare a supravietuitorilor),
totul pare incremenit la momentele teribile din septembrie, iar usile batute in cuie inca mai poarta pe ele inscriptia in rosu cu -Sediul temporar al NYPD-.
Conform datelor oferite de oficialii de la City Hall, operatiunile de curatire a locului de la World Trade Center sunt aproape pe sfarsite si doar cateva saptamani mai sunt necesare pana la finalizarea actiunii. In cele sapte luni trecute de la atentate, camioanele au transportat aproape 90% din cele 1.5 milioane de tone de moloz, in acest moment lucrarile concentrandu-se pe repararea labirintului de tevi de apa si gaz care au fost distruse in timpul prabusirii cladirilor. Importante lucrari se desfasoara si in ceea ce privesc statiile si tunelurile de metrou
afectate pe 11 septembrie, insa stricaciunile sunt asa de mari incat prognozele cele mai optimiste vorbesc despre primavara viitoare ca termenul cel mai probabil pentru repunerea lor in functiune. Pe de alta parte, mai marii Administratiei municipale afirma ca, vremea frumoasa si discount-urile oferite de oamenii de afaceri din Districtul Financiar, au facut ca zona de la sud de Cartierul Chinezesc sa fie invadata de
turisti in ultimele saptamani, doar la platforma de lemn ce domina WTC sa se inregistreze 7700 de turisti zilnic (la South Street Seaport Museum, la debarcaderul 16, peste 3000 de bilete au fost eliberate in cele 25 de minute pe care le-am petrecut acolo!). Un semn, afirma Primaria, ca orasul revine incet la starea de spirit de dinainte de 11
septembrie, cand milioane de turisti veneau in oras si se bucurau de spectacolele de pe Broadway, plimbarile la Statuia Libertatii sau privelistile impresionante de la restaurnatul -Windows of the World-, la etajul 106 al World Trade Center.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
