Soarta celei de-a treia rezerve de petrol si gaze a lumii – dupa cea din Golful Persic si Siberia -, Marea Caspica, se afla zilele acestea in dezbaterea celor cinci state cu iesire la marea amintita: Rusia, Iran, Turkmenistan, Azerbaidjan si Kazahstan.
Capitala Turkmenistanului gazduieste summit-ul celor cinci, care incearca sa rezolve disputele din jurul modului in care sa imparta zacaminte de petrol si gaze din mare. Dezbaterile vor fi, probabil, extrem de dure, comenteaza publicatia online -The Russia Journal-, cu atat mai mult cu cat Occidentul si, in special, Statele Unite se arata si ele foarte interesate de soarta resurselor din Caspica.
Cele doua mari opinii divergente sunt reprezentate in special de Rusia si Iran. Summit-ul din Caspica se afla in pregatire de cinci ani, iar simpla reunire a oficialilor din cele cinci state reprezinta deja o reusita, cu atat mai mult, cu cat intrevederile pregatitoare nu prevesteau nimic bun. Granitele nationale de la Marea Caspica nu au fost inca retrasate dupa prabusirea Uniunii Sovietice, desi numarul tarilor cu litoral la Caspica s-a marit de la doua la cinci.
Iranul vrea mai mult
Iranul reprezinta, se pare, cel mai mare obstacol in calea ajungerii la un rezultat cat de cat acceptabil pentru partile implicate. Presedintele Khatami doreste ca Marea Caspica, impreuna cu resursele sale de hidrocarburi, sa fie tratata ca o proprietate comuna a celor cinci tari care o inconjoara si, in consecinta, sa fie impartita egal, fiecarei parti revenindu-i cate 20 de procente. Marea problema o reprezinta insa un acord prealabil prin care Rusia, Azerbaidjanul si Kazahstanul se pronunta pentru o impartire proportionala cu lungimea litoralului fiecarei tari. Dupa o astfel de impartire, Iranul ar primi doar 13%.
Bogatia Marii Caspice s-a transformat de mult intr-un veritabil subiect politic la Teheran. Pe de o parte, unii politicieni considera ca partea iraniana a Marii Caspice este o mostenire istorica la care nu trebuie renuntat. Pe de alta parte, altii sunt de parere ca Iranul ar trebui sa beneficieze de 50% din bogatiile Marii Caspice, in baza unor acorduri semnate cu Uniunea Sovietica in anii *20 si *40. Exista insa si o orientare iraniana moderata in ce priveste subiectul. Preocupati de faptul ca intransigenta in negocieri nu duce decat la blocarea resurselor si, cine stie, poate chiar la extinderea rolului american in zona, stiut fiind ca SUA are deja baze in Kazahstan si intentii serioase de a exercita influenta cat mai mare in zona, sunt politicieni care cer impartirea urgenta a resurselor intr-un mod relativ acceptabil pentru toate tarile implicate. In plus, exista puternice suspiciuni ca Washingtonul ar exercita presiuni asupra Rusiei si Azerbaidjanului, pentru a adopta pozitii ostile intereselor Iranului. Potrivit analistilor internationali, singurul sustinator al presedintelui Khatami este omologul sau turkmen, Saparmurat Niyazov. Acesta ar fi de acord cu impartirea bogatiilor Caspicii in cinci parti egale, ceea ce ar acorda Turkmenistanului dreptul de exploatare a unor bogate campuri petroliere revendicate in prezent de Azerbaidjan.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
