Omul nostru din Bruxelles: CV Tudor, între „Odă către tovarășa Elena Ceaușescu” și „Balada violatoarei de taximetriști”

?ê?£ef de partid, senator ba chiar și europarlamentar, funcție la care a ajuns  cocoțat pe cătușele lui „Jiji” Becali, Corneliu Vadim Tudor se tot laudă, de peste două decenii, că ar fi adevăratul „Tribun al neamului”. De fapt un farsor care, din păcate, n-a lipsit mult ca la intrarea în mileniul trei să-l avem chiriaș la Cotroceni.  Poate că acum am uitat dar, din cauza lui CV Tudor, Doina Cornea ne-a îndemnat, la alegerile prezidențiale din anul 2000, să votăm „răul cel mic”. Iar spre ghinionul nostru, al tuturor,  „răul cel mic” a fost, atunci, bătrâna cotoroanță bolșevică Ion Iliescu. Ei, dar asta a fost demult, în urmă cu 12 ani. Apoi, pe vremea când toată lumea credea că steaua lui Vadim a apus definitiv, prostia și indolența noastră politică i-a dat o gură de oxigen și l-a trimis în Parlamentul European.
Ce o face pe acolo, doar el și organismele internaționale știu cu precizie: singura lui mare contribuție despre care s-a aflat, din „surse independente”, este că, de la sfârșitul anului trecut, el a intrat în atenția Oficiului European de Luptă Antifraudă. Organism internațional care l-a acuzat că și-ar fi însușit 40.000 de euro din remunerațiile cuvenite lui Cezar Cătălin Marin, unul dintre consilierii săi. Ei, dar asta este un fleac, față de ceea ce face „Tribunul” aici, acasă. Unde, de la o zi la alta, se vede din ce în ce mai clar că a îmbătrânit și a început să dea în mintea copiilor. Motiv pentru care, veleitățile lui de mare poet al neamului îi joacă feste din ce în ce mai penibile. ?ê?£i asta tocmai lui, cel care pe vremea „Odiosului și Sinistrei”, ajunsese la un nivel greu de depășit în privința prestațiilor, hai să le zicem lingvistice. Ei, unde sunt vremurile de glorie când Vadim scria: „Elena Ceaușescu, omul ce întruchipează pe vecie/ Femeia acestei nații, atât de plină de virtuți,/ Mândrie, cinste, frumusețe și monument de hărnicie,/ Pentru acestea toate, iată, îti vine dreapta țării să săruți.”. S-au dus de mult! Iar acum, în lipsa „Coanei Leana” cea mult „nituită” cu plumbi la Târgoviște, „Tribunul neamului” trebuie să se mulțumească cu mult mai puțin.

De la Crăișor la Perijoc

Prezent la Complexul Istoric de la Țebea, la comemorarea a 140 de ani de la moartea lui Avram Iancu, Vadim a ținut unul dintre înflăcăratele lui discursuri la capătul căruia, prin vorbele „Avrame, no hai!” l-a chemat la luptă pe marele patriot român supranumit „Crăișorul munților”. Frumos, elegant, mobilizator am putea zice, dacă nu am ști că, în urmă cu doar câteva zile, „Tribunul Neamului”, cel care, de la un timp încoace se crede, probabil, vecin de palier cu Eminescu și pamfletar cel puțin egal cu maestrul său conul Jenică Barbu, a nimerit la Antenei 1, în cloaca numită „Un show păcătos”. Iar acolo, din vorbă în vorbă, distinsul nostru europarlamentar a ajuns să discute și despre celebra „violatoare de taximetriști”. Mai întâi și mai întâi, după cum îi șade bine oricărui „Tribun”,  a început prin a povesti că, în tinerețea lui, a trecut și el printr-o aventură similară. Am fost la un pas de a considera că prestația sa a fost spontană.  Dar, nu, Vadim a venit de acasă cu lecția învățată. Iar „lecția” lui a luat forma unei „Balade” închinate, omagial, ei bine, nu Elenei Ceaușescu, ci „violatoarei” Luminiței Perijog. Iar ceea ce a debitat, plin de aplomb, domnul europarlamentar, a fost o poezioară cu mult mai rudimentară, lipsită de logică și har poetic decât cele care pot fi auzite prin crâșmele de mahala. „Luminița Perijoc atrage bărbați în bloc după care le dă foc./ Le pune la gât satârul ca să le facă hatârul. Îi taie și la ureche de parcă e lovită streche.
Iată-l pe taximetrist, ziua vesel, noaptea trist!/Nimfomana, în capot, îi dă una peste bot!/Dacă nu o violează, ea se jură că-l castrează./Însă la așa măcel moare orice cocoșel.”. Bineînțeles că chestia asta cu „cocoșelul” e doar așa, de ornament poetic. Pentru că adevăratul mesaj al tribunului este unul cu adevărat politic: „Ah, ce muiere abrașă, ca o iapă nărăvașă,/ Are ochii lui Băsescu, gura lui Crin Antonescu, nasul lui Ceaușescu!/Luminița, fata tatii, nu vrei să dai în pramatii?Ai putea fi mai utilă ca societatea civilă!/Te trimit la Marko Bela să-i bagi în fund umbrela/?ê?£i o să deschizi încet până-l duci la Salvavet”. Iar pentru că, după cum bine știm, Vadim este și un mare patriot, interesat de soarta fraților noștri de peste Prut, el crede că „abrașa” Luminița Perjoc poate să fie cea mai eficientă „armă secretă” care va rezolva, odată pentru totdeauna, spinoasa problemă transnistreană: „Du-te tu și violează pe oricare altă loază,/Pe Smirnov și Mărăcuță, lasă-i neică fără puță!/Te ajut eu să-i castrezi ca pe câinii maidanezi.” În plus, dacă tot s-a apucat să dea „soluții finale”, el nu vede nici o problemă să rezolve atât „problema maghiară” cât și cursa mondială a înarmărilor: „Eu nu te-aș închide, fato, tu ești mai tare ca NATO./Tu ești bomba în bikini care sperie vecinii./Te trimit la Budapesta, să-i driblezi ca Iniesta./Când apari tu în furou, cad ungurii în popou./Când apari goală-n balcon, seacă lacul Balaton”. Iar pentru că Mitzura Arghezi a ieșit cam demult la pensie iar alte distinse doamne au dat, de mult timp, bir cu fugiții din partidul său, Vadim a găsit și rezolvarea problemei „de cadre” a PRM: „Lasă-l pe șofer, săracul, că era să dai de dracu./L-ai băgat în impotență ca Oltchim în insolvență!/Hai la mine în partid și te fac vedetă rapid./La intrarea în România anunț KGB și CIA!/Scris cu litere de foc: Nu vă puneți viața în joc, pericol de Perijoc./Luminița, nesătula, e nepoata lui Dracula.”. Ce să mai zice în fața unei asemenea producții poetice? Poate doar „Ia cu Diazepam, excelență!”. Ar fi simplu, dar pe vremurile astea de criză, probabil că a dispărut chiar și Diazepamul. O vorbă din bătrâni spune: „cu asemenea prieteni nu mai ai nevoie de dușmani”.Ei bine, nouă nu trebuie să ne vrea nimeni răul: cu un prezidențiabil precum Vodă Căcărău, un premier ca păcăliciul Victor Ponta și un europarlamentar precum Vadim, ne ștergem singuri de pe harta lumii civilizate.    

Vasile Surcel