La momentul destrămării URSS-ului din 1991, serviciile secrete sovietice încheiau un ciclu de continuă transformare și de adaptare la problematicile războiului rece în ceea ce reprezentase statul monopartidist și politica externă sovietică. Pe de altă parte, venirea lui Elțîn la putere era pentru oficialii KGB-ului semnul că schimbările din sistem trebuiau făcute cu rapiditate, în timp ce competiția cu rivalul GRU începuse să-și pună amprenta. După cel de-al Doilea Război Mondial, NKVD-ul, respectiv MGB – părintele KGB-ului – ajutaseră cu succes la implementarea comunismului în țările-satelit prin distrugerea și captarea rețelelor și a agenților de informații din statele-satelit, pentru construcția stalinismului. Pentru înțelegerea mecanismelor de funcționare ale KGB-ului în ceea ce privește controlul social din întreg spațiul central și răsăritean, esențiale sunt notele lui Vasili Mitrohin, omul care o viață a studiat arhiva Direcțiilor interne din cadrul KGB-ului, oprindu-se la 1986, anul când a fost pensionat. Printre marile succese și inovații ale serviciilor sovietice au fost experimentele psihiatrice în scop punitiv împotriva subversiunii ideologice.
Succese și regrete…
În acest scop, KGB-ul a racolat o serie de psihiatri de la Institutul Serbski pentru psihiatrie judiciară și din alte instituții, care fuseseră instruiți să pună disidenților politici diagnosticul de „schizofrenie paranoidă“, ceea ce însemna internarea acestora în spitale psihiatrice pe termen nelimitat. Dincolo de această metodă, KGB-ul prefera intimidarea și supravegherea informativă a dușmanilor sistemului în ceea ce însemna controlul social. Metoda a fost îndelung promovată și dezvoltată de către Andropov, care, în octombrie 1956, în calitate de ambasador, se confruntase cu aceasta la Budapesta, la care se adăugase Primăvara de la Praga în primul său mandat la conducerea KGB-ului. În timpul războiului rece, niciun grup de disidenți n-a putut evita penetrarea informativă a milioanelor de agenți kaghebiști care încercau să stopeze astfel de fenomene. În pofida acestor succese, în epoca postrăzboi rece, KGB-ul a fost desființat în 1991 de către Boris Elțîn, în urma implicării serviciului în puciul eșuat de la Moscova, și timp de trei ani, până la crearea FSB-ului (n.r. – serviciul intern de informații) și a SVR-ului (n.r. – serviciul extern de informații) mii de agenți și rețele informative se destructurau. În parte, mulți dintre acești agenți controlau importante sectoare din economia rusă, în timp ce alții aleseseră sistemul privat. În această perioadă de transformări, cadravul KGB-ului era devorat de serviciile secrete occidentale, care racolau rețele informative și documente de arhivă. Un caz celebru al acestei perioade a fost ex- agentul KGB Vasili Mitrohin, care, împreună cu prețioasa sa arhivă, s-a predat M6-ului britanic. După destructurarea serviciului, eșaloanele inferioare au fost reorganizate în ceea ce a devenit FSB-ul și siloviki au preluat puterea în stat în defavoarea oligarhilor. Un exemplu în acest sens îl reprezintă poate cazul Vladimir Putin, fost agent KGB detașat la Dresda care, la începutul anilor 2000, devine succesorul oficial al lui Elțîn și promotorul spiritului „Noii Rusii“.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
