Prestigiosul cotidian -International Herald Tribune- prezinta, in editia sa de ieri, un amplu material care prezinta destinul unui roman in varsta de 48 de ani, ajuns din patron al unei mici fabrici de cherestea, cersetor la metroul din Paris. Povestea, extrem de ampla si tulburatoare, insotita de 26 de fotografii, este in viziunea reporterilor cotidianului mentionat -subiect de roman-. Ironia sortii face ca Bojani sa apeleze la mila publica pentru a supravietui exact in piata unde a fost daramata inchisoarea Bastillia in timpul Revolutiei din 1789, care a avut ca principiu sloganul -Libertate-Egalitate-Fraternitate-.
Nu demult, romanul Ioan Bojani avea o firma cu 70 de angajati in Romania, o sotie, trei fete, un apartament cu trei camere si o masina – incep editorii de la IHT povestea romanului. Acum, spun acestia, barbatul sta pe treptele metroului, langa Opera Bastilia. Este cersetor la metrou, in Paris, si averea sa sunt un iepure alb, aflat intr-o cusca si un carucior de supermarket. Traieste intr-o rulota fara curent electric, abandonata in padurile din preajma Parisului, isi ia apa dintr-un izvor si isi face mancare in aer liber, la foc. Zilnic, castiga din cersit aproximativ 10-15 euro, iar in zilele bune chiar cate 13-19 euro. Intr-o zi obisnuita, Bojani este pe scarile metroului inca de la 9.00 dimineata. El are in fata o cutie de plastic pentru maruntis, isi ridica politicos palaria si zambeste cand primeste ceva. Iepurele, botezat Julieta, il tine pentru a capta mai usor atentia trecatorilor. -Povestea vietii mele e un roman-, a declarat Bojani reporterilor de la IHT.
-Dupa caderea lui Ceausescu, totul s-a schimbat-
La 48 de ani, Bojani a ajuns sa fie un imigrant ilegal, tolerat de autoritati. Nu face parte din categoria imigrantilor care au dat foc suburbiilor toamna trecuta si nici dintre studentii zgomotosi, din Paris, care au protestat in aceasta primavara, cerand garantii pentru locul de munca. El face parte din categoria gri de emigranti, cu drept la azil, care au ajuns in Paris si nu au din ce sa traiasca. Bojani a ajus in Paris in ianuarie 2006, venind din Spania de la cules masline. S-a nascut intr-o familie simpla, in Salaj. Tatal sau avea caruta cu cai, iar mama se ocupa de casa, de animale si de gradina. A plecat la 14 ani la Brasov sa invete strungaria. Dupa scoala, si-a urmat fratele mai mare in Arad, unde a lucrat in constructii si a facut, in paralel, facultatea de management si inginerie. S-a casatorit in 1980, la 22 de ani si a lucrat ca magaziner pana in 1989, cand a cazut comunismul. -Dupa caderea lui Ceausescu, totul s-a schimbat. Nu se mai gasea de lucru. Romanii nu stiau ce inseamna libertatea-, spune Bojani, explicand ca dupa revolutie s-a mutat impreuna cu sotia si cele trei fiice in satul aradean Vladimirescu, unde a lucrat la Distrigaz. A avansat in functie si a ajuns sa coordoneze 70 de oameni. Ulterior, in 2001, si-a facut propria firma de cherestea. Din nefericire pentru Bojani, cea mai mica dintre fetele sale, Nicoleta, a avut un accident la spate si a ramas paralizata. Trei luni mai tarziu, cea de-a doua fiica, Paula, a murit otravita cu monoxid de carbon emanat de un boiler defect. -Am mai muncit pentru o vreme, dar m-am oprit. Am cheltuit toti banii prin spitale, mi-am vandut cele doua masini si casa sa supravietuiesc-, povesteste barbatul, care spune ca uneori mai primea bani de la fiica mai mare, Bianca, care traia in Italia.
-Nu pot sa iert statul roman pentru ce mi-a facut-
La un moment dat insa, Bojani a ajuns in vizorul politiei economice. -M-au confundat cu cineva care avea scrisul asemanator cu al meu. Trebuiau sa gaseasca un vinovat-, acuza Bojani care spune ca, nevinovat fiind, a facut 18 luni de inchisoare pentru fals in acte si evaziune fiscala, el adaugand ca a fost nevoie ca fostul prim-ministru Adrian Nastase sa mearga la Arad sa repare greseala. -Am pierdut totul. Nimic nu mai e greu acum-, spune barbatul, care regreta ca nu s-a putut duce la inmormantarea fiicei sale, Nicoleta, care a murit in februarie anul acesta. -Nici nu m-am intors in Romania pentru inmormantare. Nu pot sa iert statul roman pentru ce mi-a facut. Daca m-as intoarce in tara, as fi arestat-, a mai spus Bojani. De atfel, el spune ca s-a adresat Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) pentru ce a indurat in Romania, iar purtatorul de cuvant al Curtii a confirmat existenta cazului pe rol. Traind pe strazi, mancand pe unde apuca, Bojani nu se plange insa de nimic. Isi face insa griji pentru sotia sa, care este intr-o stare psihica grava, dupa moartea celor doua fete, si spera ca la CEDO isi va gasi dreptatea.
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
