„?ê?£oricelul” Diaconescu, un animal politic mai fioros decât Motanul „Felix”

Dan Voiculescu și Dan Diaconescu sunt cei doi „dani” care, de ani buni, încearcă să atragă atenția asupra lor. Indiferent dacă este vorba de Voiculescu ori de Diaconescu, ambii „dani” sunt măcinați de ambiții colosale. Iar puși față în față, amândoi par a se confrunta, pe viață și pe moarte, într-un concurs menit să decidă care este cel mai uriaș dintre pitici. Supranumit „Felix, Felix-motanul”, după numele său de cod sub care a turnat cândva la „Secu” primul, marcat de o infatuare plină de auto-suficiență, molfăie vorbele cu un accent rârâit, pe care el l-o fi  considerând, probabil, un semn de mare distincție. Posesor al unei averi socotite în cifre cu multe zerouri în coadă el s-a aflat la cârma unor afaceri despre care multă lume a tot spus că și-ar avea rădăcinile îngropate adânc, în conturile fostei Securități. În același timp el are sub fund un adevărat imperiu mediatic, alcătuit din posturi de televiziune dar și presă scrisă. ?ê?£i abia în al treilea rând, „motanul Felix” este, acum, și preșe­dintele fondator al Partidului Conservator. Deși foarte  pretențios și cu veleități istorice, acesta este doar un partiduleț de buzunar care, luat de unul singur, ar obține la alegeri doar „scoruri” care se înscriu în marja de eroare a statisticilor. Dar asta nu a contat niciodată: deservite de tot soiul de mercenari fideli, „flașnetele” mediatice patronate din umbră de „Felix” sunt o armă politică extrem de  eficientă, pe care partidele care se consideră importante pe eșicherul nostru politic, și-o doresc prezentă în tabăra proprie.
Celălalt „dan“, Diaconescu adică, este cu mult mai tânăr decât primul. Dăruit de la natură cu o înfățișare de șoricel , acesta vorbește „la foc automat“, iar nesfârșitele lui discursuri par mai curând un soi de chițăială incontinentă în care vorbele se amestecă claie peste grămadă. Dacă nu ar fi originar din Caracal „șoricelul“ Dănuț ar putea fi considerat un soi de ilustrare a „visului american“: băiat sărac dar isteț care, plecat de jos, a ajuns să se îmbogățească relativ rapid și aparent fără prea mari eforturi. Ziarist, nu lipsit de talent caracaleanul a ajuns până la urmă să-și împlinească visul oricărui oltean ambițios: a ajuns șef. ?ê?£i nu orice fel de șef ci patronul unui post de televiziune numit „OTV“. O ciudățenie mediatică bazat pe promovarea unei „armate“ întregi de ciudățenii, de la Tolea Ciumac și Magda a lui Tolea Ciumac până la nesfârșitul serial dedicat  Elodiei. Indiferent de opinii, este un post care, încet, încet, și-a câștigat un public deosebit de fidel. Pe față, atunci când vine vorba despre OTV toată lumea strâmbă, scârbită, din nas. Dar statistic vorbind, vizionarea acestui post pare a semăna cu perversiunile sexuale: 40 la sută le practică iar restul de 60 la sută nu vor să recunoască acest lucru. Acum, după ani lungi petrecuți prin propriile studiouri, Dan Diaconescu este și el un om bogat: vile, mașini de lux, un iaht, ba chiar și un elicopter. Poate să-l concureze lejer pe motanul Felix , al cărui angajat a fost la un moment dat, la începutul carierei sale.

Eficiența politică și economică a  lui DD

Iar dacă tot a apucat să se îmbogățească, Dan Diaconescu a decis că a venit vremea să îmbine „plăcutul cu utilul“. Adică s-a apucat și el de politică. După câteva zile și nopți petrecute la pușcărie, arestat prin 2010 sub acuzația de comitere a unor infracțiuni, dintre care cea mai „lejeră“ a fost șantajul, el s-a reîntors în propriul studiou de unde nopți la rând și-a povestit „aventura“ penitenciară dar nu a uitat să se și prezinte ca fiind o victimă a „mafiei politice“ care l-a lovit tocmai pe el, cel mai brav reprezentant la „poporului“. ?ê?£i tot așa, „poporul în sus, poporul în jos“ după ce a considerat că are îndeajuns de mulți posibili susținători, „?ê?£oricelul“ și-a înființat, prin 2011, propria formațiune politică: „Partidul Poporului-Dan Diconescu“. Sau, pe scurt, PP-DD. Acela a fost și momentul în care el a lăsat-o în plata Domnului pe Elodia și s-a apucat, zicea el, să rezolve problemele „poporului“. Mai întâi a intrat într-un soi de război de gherilă contra primarului Oprescu și de mizeria în care acesta a scufundat Capitala. Zile la rând, Silviu Alupei, unul dintre oamenii lui de bază a bătut zonele centrale ale Capitalei unde a numărat toți rahații pe care i-a găsit dosiți prin colțurile mai ascunse. În altă zi ,Alupei s-a ocupat de inventarierea bălților de urină pe care el ni le-a arătat cu gesturi acuzatoare: „Ia uite, uree, uree și iar uree. Peste tot bălți de uree.“ Apoi, ușor, ușor, PP-DD a trecut la organizarea în teritoriu unde, prin  te miri ce coșmelie, s-au înființat „filiale locale“ de pe fața cărora ne salută figura zâmbăreață a „?ê?£oricelului“. Mai perseverent decât celebra „picătură chinezească“ „șoarecele“ Dan Diaconescu a început să pătrundă în mintea și în sufletul unui anume tip de electorat: oameni simpli, fără prea multă școală făcută la timpul ei, de obicei defavorizați ai soartei atât din provincie  cât și din patriarhalele orășele din Oltenia, Muntenia și Moldova. Adică al „poporului“ în numele căruia Diaconescu vorbește seară de seară și căruia îi promite marea cu sarea. Iar în ultimul timp sunt semne că că pălăvrăgeala lui a prins rădăcini în inima acestui tip de electorat. Ultimele sondaje indică o intenție de vot favorabilă PP-DD într-un procent situat între 12 și 15 la sută. Iar asta nu este deloc puțin într-o situație politică deosebit de fluidă precum cea din acest an. După cum spuneam, „pușculița“ care la îmbogățit pe „șoricel“ asigurându-i apoi și „rampa“ de lansare în viața politică a fost postul de televiziune OTV. Un post despre care se tot spune că este făcut „pe genunchi“, că nu ar nici un fel de valoare profesională dar care, în ciuda tuturor acestor critici are un succes de public de-a dreptul ieșit din comun. Un post pentru care principala armă de atac a pieței media a fost tocmai simplitatea și costurile de producție de-a dreptul modice. Conform datelor oferite de Ministerul finanțelor Publice, OTV are doar 28 de salariați. Salariați care realizează, totuși, o cifră netă de afaceri de aproape 760 milioane lei. Iar în ceea ce privește pierderile, acestea se cifrează la 680.923 lei. De fapt, datele contabile sunt ceva mai complexe, dar în esență, aceasta este imaginea lor cea mai clară. Iar aceste cifre fac ca „șoricelul“ Dan Diaconescu să fie un om de afaceri deosebit de eficient. Oricum, cu mult mai eficient decât Dan Voiculescu. În ceea ce privește imperiul mediatic al acestuia din urmă cifrele oferite de același Minister al Finanțelor Publice, par să demonstreze că, în ceea ce privește eficiența  financiară, „?ê?£oricelul“ Dănuț îl snopește pe „Motanul Felix“. Acesta din urmă și-a împărțit „imperiul“ în două  „regate“ distincte: „Antena TV Group“ SA care are în componență Antena 1, Antena 2, Euforia TV și GSP TV și „Antena 3“ SA. Având în subordine postul peste care tronează marele  Mihai Gâdea. „Antena TV GROUP“ SA are 520de salariați care realizează o cifră netă de afaceri de 222.617.199 lei dar și  cheltuieli cifrate la 242.622.776 lei. Iar la „Antena3“ SA, cei 456 de salariați realizează o cifră de afaceri de 5.496.763 lei dar și pierderi de 4.201.825 lei. Trebuie să recunoaștem că, în privința „scorului“ financiar „?ê?£oricelul“ în caftește copios pe „Motan“. O cafteală care, după cum deja am mai spus, o completează pe cea politică. Iar asta în condițiile în care, repetăm, sondajele creditează PP-DD cu un scor electoral care, dacă va fi și confirmat la urne, îi va asigura rolul de arbitru al viitorului eșicher politic din România. În contrapartidă ,PC-ul motanului „Felix“ nu a reușit să pătrundă în Parlament decât atârnat de „coada“ unor aliați politici conjuncturali, care nu o singură dată i-au asigurat doar rangul de  „soluție imorală“.

Prietenia dintre „?ê?£oarece“ și „Motan“

Cu toate că acum „?ê?£oarecele“ pare a-l face de râs pe „Motan“, atât în ceea ce privește performanțele politice cât și economice, Dan Voiculescu și Dan Diaconescu au și o istorie comună. Istorie pe care, mult mai târziu,  Diaconescu a relatat-o plin de umor. Într-un interviu fluviu acordat unui cotidian central, el a vorbit despre anii de început ai carierei sale jurnalistice, ani în care el a și lucrat sub „comanda“ lui Dan Voiculescu. Aste se întâmpla pe la începutul anilor 90, când banii se făceau ușor, iar averile se strângeau la fel de lejer. Povestește Dan Diaconescu: „În timpul relației cu Dan Voiculescu, 1991-1995, împreună am petrecut câteva zile de naștere, el vreo trei, iar eu vreo patru. În fine, el e născut în 25 septembrie, eu pe 9 decembrie. ?ê?£i de fiecare dată, evident, eu făceam cadouri, eu îi dădeam domniei sale câte o cravată sau o sticlă de whiskey, el îmi dădea cadouri de genul: prima oară un video, a doua oară o mașină și a treia oară un apartament“. Dar asta se petrecea în vremurile bune. Căci povestește tot Diaconescu: „Nu trebuia să întrebăm pe nimeni, banii erau la noi, nu erau bani, cum se zice negri, nu trebuia să dăm chitanță la nimeni. Obținusem și un discount și nu știu câte de mii am scos în loc de 25.000. Apoi, tot apartamentul a fost amenajat de un designer angajat de însuși Dan Voiculescu“. Dar asta nu a mers o veșnicie: „Când am plecat de la Voiculescu, am primit evident o somație: predați apartamentul! A doua zi primesc totuși o hârtie în care mi se spune că predarea apartamentului nu este legala fiindcă din setul de bucătărie lipsesc două furculițe, o linguriță. Într-adevăr, el decorase casa, cum am spus, cu mobila și toate astea. Doamne, nu m-am așteptat la așa ceva. Ce facem cu lingurița, cu furculița, ne bagă, ne arestează, nu știu ce. Trimitem până la urmă furculițe și lingurițe și iarăși primim o somație în care ni se spune ca din nou nu e în regulă fiindcă capacul de WC are o arsură de la o țigară și… fusese o petrecere, multi invitați, într-adevăr capacul de la WC era puțin ciupit și, de asemenea, o perdea era ciupită într-un colț de o țigară. ?ê?£i atunci avocații mi-au spus, domnule, e periculoasă, deja culpa poate să devină penală, hai să trimitem și capacul de WC și schimbăm perdelele. Bine, dom'le, hai s-o facem și p-asta“. ?ê?£i astfel, ceea ce începuse ca o frumoasă prietenie s-a sfârșit brusc , strivită sub un capac de WC!

Vasile Surcel