Premierul mi-a propus prima oara functia de ministru la Congresul Vanatorilor

Ilie Sarbu, seful Agriculturii romanesti, este unul dintre ministrii-surpriza ai actualului Guvern. Teolog de formatie, Ilie Sarbu a devenit un prosper om de afaceri dupa Revolutie. Cariera sa politica -oficiala- se rezuma in cateva randuri: s-a inscris in fostul PDSR, la organizatia Timis, dupa cum spune el, din convingere; a devenit presedintele Consiliului Judetean; fost remarcat de Adrian Nastase si numit ministru. Ceea ce este mai putin cunoscut este ca Ilie Sarbu a ajuns la inima lui Adrian Nastase si datorita unei pasiuni comune: vanatoarea. De altfel, ministrul marturiseste ca i-a fost propusa aceasta functie intr-un cadru relaxat, la un Congres al Asociatiei Vanatorilor. -Nu am ambitii politice si nu mi-am dorit aceasta functie. Am acceptat-o din respect pentru premier-, tine sa precizeze Ilie Sarbu. Independent din punct de vedere pecuniar, o eventuala pierdere a functiei nu il sperie pe ministrul agriculturii, care declara ca nu a intrat in politica pentru a face bani. Vineri dupa-amiaza, l-am vizitat pe ministrul agriculturii la biroul sau din Bulevardul Carol. Politicos, mi-a oferit o cafea. El este bautor de ceai. Alcoolul nu il pasioneaza. Evita painea si dulciurile. Il ingrasa. Se lauda ca tocmai a reusit sa dea jos sapte kilograme. Trecem la discutii mai -serioase-. Imi povesteste momentele devenirii sale politice si planurile pe care le are la minister.

– Domnule ministru, numirea dumneavoastra in aceasta functie a parut, oarecum, neasteptata. Cu ce l-ati -castigat- pe Adrian Nastase?

– M-am inscris in PDSR, actualul PSD, imediat dupa infiintare. Aveam legitimatia cu numarul 46 in cadrul Organizatiei Judetene Timis. Am ramas membru pana in 1998, cand am ajuns vicepresedinte al Organizatiei Timis. In anul 2000, am fost desemnat sa candidez pentru functia de presedinte al Consiliului Judetean si am castigat alegerile. Era pentru prima data cand PDSR castiga in acest judet si cred ca asa am ajuns in atentia conducerii partidului. Dupa cum se stie, Timisul era fieful CDR. La Consiliul judetean am stat sase luni, dupa care mi s-a propus functia de ministru al agriculturii. Primele discutii pe aceasta tema le-am avut cu premierul Adrian Nastase la un Congres al Vanatorilor, nu la partid. Eu eram presedintele Asociatiei Judetene a Vanatorilor si Pescarilor, iar domnul Adrian Nastase era presedintele Asociatiei Nationale a Vanatorilor si Pescarilor. Atunci am avut primele discutii pe aceasta tema. Dupa aceea, bineinteles ca au urmat si altele.

– La momentul inscrierii in PDSR va gandeati la o ascensiune pe linie de partid? Aveti ambitii politice?

– Nu am ambitii politice si nu mi-am dorit aceasta functie. Am fost de acord sa fiu ministru din respect pentru premier, intrucat am convingerea ca nu e bine sa dezamagesti oamenii care iti acorda incredere. Am acceptat sa fac parte din aceasta echipa atat timp cat exista, dar fara ambitii de realizare in politica. Sunt dispus oricand sa las locul unuia mai bun, daca este nevoie. Eu am unde sa ma retrag si am ce sa fac. Am intrat in partid cand aveam o situatie materiala destul de solida si viata mea nu depinde de functia de ministru. Cred ca asta a fost si filosofia premierului atunci cand mi-a propus sa fac parte din Guvern. Nu dorea sa aiba o echipa formata din oameni flamanzi care stau la panda, ci mai degraba manageri. In plus, banatenii si ardelenii sunt oameni mult mai pragmatici. Cred ca misiunea pe care o am este aceea de a face ceva pentru agricultura, nu de a ma lupta pentru functii politice si a pierde din vedere faptul ca sunt oameni care asteapta de la mine nu numirea intr-o functie mai importanta, ci o schimbare in agricultura romaneasca. De acest lucru este intr-adevar nevoie.

– De ce ati ales PSD?

– La momentul respectiv, ca si acum de altfel, era partidul cu o structura foarte bine pusa la punct si am considerat ca aici este locul meu. Intrarea in politica a venit din dorinta de a face ceva pentru comunitatea in care traiam si cred ca intr-o buna masura am reusit.

– Daca vi s-ar mai propune un mandat de ministru, l-ati accepta?

– Nu. Nu as accepta sa mai fiu ministru decat daca propunerea ar veni tot din partea premierului Adrian Nastase.

– De cand sunteti ministru aveti alt ritm de viata…

– Viata mi s-a schimbat complet. Nu mai ai viata privata, nu mai apartii familiei. Trebuie sa te concentrezi numai la rezolvarea problemelor din domeniul de care raspunzi. In primele sase luni veneam in fiecare zi la ora 6.00 pentru a ma familiariza cu problemele. Mi-a luat destul timp pana sa inteleg exact cum stau lucrurile in fiecare sector si m-am izbit in primul rand de mentalitatea functionarilor. Cand am inteles cum stau lucrurile, am realizat ca se impun schimbari majore. Pe parcurs, am reusit sa realizez o mare parte din ele.

– Ati numit in functii importante oameni care ulterior v-au dezamagit?

– Foarte multi. Acesta a fost si motivul pentru care am facut multe schimbari. Am fost numit si omul care se joaca cu destinele oamenilor, dar nu este adevarat. De la inceputul mandatului meu, este singurul minister la care au fost schimbati aproape toti secretarii de stat, dar am inlocuit si multi directori generali de la directii si de la regiile din subordinea ministerului si de la Agentia Domeniilor Statului.

– In perioada urmatoare vor mai avea loc schimbari la Ministerul Agriculturii?

– Recent, a fost aprobata noua organigrama a ministerului, care va aduce de asemenea schimbari importante atat in structura ministerului, cat si in randul personalului. Multi functionari nu inteleg ca nu mai corspund si nu accepta ideea de a fi inlocuiti, dar schimbarea este necesara. Ministerul Agriculturii este primul care va functiona cu o organigrama similara celor din tarile europene avansate. Un element important consta in infiintarea unei Agentii de Plati, al carei rol va fi acela de a controla modul in care se cheltuieste fiecare leu. Biroului de Relatii cu Publicul i se acorda importanta pe care trebuie sa o aiba, si anume aceea de a-i trata pe cei care vin cu diverse probleme la minister in mod civilizat. Ministerul va avea si un Birou Unic, care va conduce la inlaturarea practicilor, care, din pacate, inca mai exista. Adica, vii la minister si convingi diversi functionari, prin interventii nu tocmai ortodoxe, sa-ti rezolve problema. La Biroul Unic vor fi depuse toate documentele care au nevoie de un aviz, iar solicitantul va primi un termen de solutionare. Va veni la data respectiva si va primi raspunsul.

– Cate dintre obiectivele pe care vi le-ati propus au fost si atinse?

– Cele mai importante sunt pe cale de a fi finalizate. Ce ma nemultumeste inca este ritmul de privatizarea a societatilor comerciale foste IAS-uri, care nu este cel pe care eu mi l-am dorit. Au fost privatizate mai multe societati, dar procesul trebuie finalizat cat mai repede. Cred ca aici trebuie sa mai impulsionez lucrurile. Mi-am mai propus ca producatorii agricoli sa poata beneficia de fondurile SAPARD, care sunt foarte importante si pot schimba radical viata in mediul rural. Nu este de neglijat nici faptul ca aceasta finantare va determina o crestere a numarului de investitori seriosi in domeniul agricol. Imi doresc foarte mult ca agentia SAPARD sa fi acreditata si ca, din toamna, beneficiarii sa poata utiliza fondurile. Am convingerea ca s-au facut progrese semnificative si ca acesti bani nu se vor pierde. Un alt obiectiv pe care mi l-am fixat priveste restructurarea ministerului, care, asa cum spuneam, este aproape finalizata. In cursul acestui an, este programata si privatizarea Societatii Nationale -Cai de Rasa-.

– Agricultura este unul dintre capitolele unde Romania sta cel mai prost in negocierile cu Uniunea Europeana. Sunteti constient de acest lucru…

– Cred ca de acum este prioritar sa-i convingem pe producatorii agricoli sa se asocieze pentru a beneficia de sprijin din partea statului, dar si pentru a obtine rezultate mai bune. Nu ne mai putem juca de-a agricultura, pentru ca vom plati scump. Daca vrem sa ne integram in Uniunea Europeana, trebuie sa stim exact ce vrem, iar producatorii agricoli trebuie sa constientizeze faptul ca, daca nu sunt bine organizati, nu isi vor putea apara drepturile asa cum fac cei din tarile membre ale Uniunii. Dupa cum am vazut, in domeniul agricol este o competitie acerba intre tari, iar cei slabi pierd intotdeauna. Fiecare vrea sa castige piete, care inseamna si locuri de munca. Noi, daca nu vom fi competitivi, vom asigura locuri de munca pentru cetatenii din alte tari care isi vor desface produsele pe piata noastra. Lucrurile nu sunt deloc simple, iar schimbarile nu se produc peste noapte. Modificarea sistemului de acordare a subventiilor incepand de anul acesta cred ca va contribui substantial la crearea unor noi structuri in agricultura romaneasca. Nu vom mai permite nici perturbari pe piata unor produse la care pana acum s-au inregistrat crize artificiale. Aceste situatii pot fi evitate printr-un dialog atat cu producatorii, cat si cu procesatorii. Numai ca aceste organizatii profesionale trebuie sa fie foarte bine organizate, sa aiba structuri in toata tara, pentru a fi parteneri seriosi de discutie si pentru a reprezenta interesele cat mai multor oameni.

– Ce sanse credeti ca are agricultura romaneasca sa intre in competitie cu tari dezvoltate cum sunt cele din UE?

– Daca vom aborda aceasta problema in modul cel mai serios, trebuie sa reusim. Multi ne invidiaza pentru potentialul natural pe care il avem in acest domeniu si pe care ar trebui sa stim sa-l punem mai bine in valoare si sa ne folosim de el. Constituirea exploatatiilor agricole de tip comercial este un test important pe care trebuie sa-l trecem si se pare ca oamenii au inceput sa inteleaga acest lucru, chiar daca la inceput erau si voci care contestau aceste forme de asociere. Si tarile mai avansate decat noi au probleme cu fermierii lor, care se simt amenintati de concurenta si solicita guvernelor masuri de protectie. Acestea pot fi insa instituite numai in limite permise de acordurile internationale. Daca vrem sa ne integram in structurile europene, trebuie sa acceptam sa cream si structuri similare cu cele ale tarilor membre si sa ne adaptam politicile la cele comunitare. Masurile pe care le-am luat pana acum, prin instituirea unor restrictii calitative la importul unor produse cum sunt ouale, carnea, fructele si legumele, nu reprezinta altceva decat o aliniere la politicile Uniunii Europene. Lucrurile nu se opresc insa aici. Se fac eforturi deosebite pentru a ne pune la punct cu legislatia UE.

– Ati pus pe picioare afaceri care v-au adus venituri substantiale. Unde credeti ca gresesc cei care nu reusesc in afaceri?

– Conditia de baza ca un om sa reuseasca in afaceri si in viata este seriozitatea. Restul detaliilor se invata pe parcurs. Multi dintre cei care initiaza o afacere si apoi dau faliment vad mai intai partea a doua a lucrurilor: casa, masina si tot ce inseamna lux. Or, nu poti sa pui carul inaintea boilor. Cei mai multi asa isi rup gatul. Astfel de lucruri ti le poti permite abia dupa ce obtii profit mare si afacerea se dezvolta. De cele mai multe ori, cand vedeam un om de afaceri ca vine la mine cu aere de bogatas, ma giandeam cat mai dureaza pana da faliment. Aceasta categorie de oameni de afaceri dau faliment in cel mult doi ani. Formarea oamenilor cu care lucrezi si angajarea de specialisti valorosi joaca un rol important in reusita in afaceri.

– Dumneavoastra cum ati intrat in afaceri?

– Cred ca dintotdeauna mi-am dorit acest lucru. In perioada *83-*84, cand eram consilier economic la Mitropolia Banatului, am mers la niste cursuri la Geneva. In fiecare zi ma uitam la cei care coborau din masini luxoase, imbracati in costum si cravata, cu camasile scrobite. Erau ceea ce se cheama oameni de afaceri. La vremea aceea, ma gandeam ca eu nu voi putea ajunge niciodata ceea ce erau ei. In acele vremuri, mi se parea imposibil. Dupa evenimentele din decembrie *89 nu am stat nici o clipa pe ganduri. Am inceput, ca majoritatea, sa fac comert. M-am orientat catre produsele electronice, intrucat atunci era cerere foarte mare pe piata. Afacerile mele au inceput intr-un birou de trei metri pe doi metri si timp de cinci ani am circulat cu o masina Dacia. Bineinteles ca, atunci cand am considerat ca imi permit, mi-am cumparat pe rand mai multe masini straine, pe care le-am mai si schimbat, si mi-am construit o casa. Activitatea de productie am inceput-o cu o ferma agricola. Imediat dupa inceperea afacerilor, am obtinut si profit.

-Arma trebuie ingrijita ca o femeie…-

– Va delectati cu pasiuni costisitoare. Iata, sunteti unul dintre impatimitii vanatorii…

– Pasiunea pentru vanatoare este mostenita din tata in fiu si, pentru ca am crescut intr-o zona de munte, s-a dezvoltat pe parcurs. Am noua arme de vanatoare, pe care le tin intr-un dulap special si din cand in cand le curat, le ingrijesc asa cum trebuie. Arma trebuie ingrijita la fel ca o femeie. Ma hranesc din cand in cand cu poezie, care este foarte aproape de sufletul meu. Cand sunt obosit, ma relaxez citind poezii, dar sunt si un mare iubitor de filosofie… Pot trece foarte usor de la lumea in care ma retrag, si este una foarte vasta, la lucruri foarte pragmatice. Este o lume din care simt ca ma intorc mai plin de energie. De asemenea, muzica banateana este una dintre partile mele cele mai sensibile. Cred ca oamenii care au trait ca mine la munte au o inclinatie speciala spre doine, spre muzica mai trista. Este interesanta aceasta antiteza ca, in momentele in care vrei sa te distrezi, sa-ti faca placere sa asculti muzica trista. Cred ca numai gugulanii pot avea aceste trairi.

– Sotia s-a impacat cu programul dumneavoastra?

– Cred ca in urma cu 27 de ani am facut o alegere buna. Cand sunt liber, vorbim foarte mult, pentru a mai recupera ce se poate din timpul pierdut.

– Aveti o fiica. V-ati fi dorit un baiat?

– Mi-am dorit un baiat, cu care as fi avut un alt gen de dialog. Cu fiica mea sunt foarte bun prieten, dar exista o zona in care lucrurile raman separate. Daca aveam un baiat, mi-as fi dorit sa faca Dreptul, ceea ce a facut si fiica mea, sa fie un bun magistrat, ceea ce este si fiica mea, si sa fie un bun vanator, ceea ce nu este fiica mea. Si ea trage cu arma, dar numai in poligon, nu impusca animale.

– Daca intr-o zi v-ar spune ca vrea sa se stabileasca in strainatate, cum ati reactiona?

– Cu tristete. Ar fi cea mai mare dezamagire pentru mine, dar, daca ar lua o astfel de hotarare, as purta si crucea aceasta. Nu as incuraja-o sa ia o asemenea decizie, dar as respecta-o, pentru ca suntem foarte buni prieteni si i-am lasat libertate deplina. Consider ca locul tinerilor este aici in tara, pentru ca este nevoie de ei.