Ion Iliescu – încremenit între „Măi animalule” și „Băi nu-ți e rușine?”

Bătrâna cotoroanță comunistă Ion Iliescu, trăiește, de un timp încoace, o nouă tinerețe care pare să-l fi întors înapoi în timp tocmai hăăăt, în Bucureștiul de la începutul anilor 90. Dar nu în acel București drag lui, în care hoardele fanatizate de proletari IMGB-iști scandau, la unison cu chiloțăresele isterice de la Apaca: „Iliescu te iubim/ că ca tine nu găsim”. Nu! Spre marea lui dezamăgire, acest salt în timp l-a întors în vremurile în care „Golanii” din Piața Universității aproape că preschimbaseră îndemnul „Jos Iliescu” într-un soi de imn național. ?ê?£i, parcă pentru a-i accentua gustul amar, și a-i pune sare pe rană, cei care l-au „sorcovit” ieri au fost chiar prietenii lui, revoluționarii. Adică exact cei împreună cu care, de două decenii încoace, se tot laudă că l-a dat jos pe Ceaușescu. Trezit cu noaptea în cap, fostul tovarăș Ion Ilici, pe care istoria ultimelor două decenii l-a preschimbat în „domnul” Iliescu, s-a dus ieri, dis de dimineață la sediul central al PSD din ?ê?£oseaua Kiseleff, unde urma să participe la ședința săptămânală de partid, deja programată pentru luni dimineață. Dar, văzând că în fața sediului se adunaseră câteva zeci de de re­voluționari deosebit de zgomotoși, Ilici a preferat să se strecoare prin ușa din dos a somptuoasei clădiri. ?ê?£i abia peste vreo zece minute și-a luat inima în dinți și s-a dus la grupul de protestatari. Care l-a și primit cu brațele deschise și cu gurile pline de vorbe de ocară dintre care cele mai drăgăstoase și pline de respect au fost „Jos Iliescu!” și „PSD fără Iliescu!”. În plus, grupul de revoluționari, dintre care unii aflați în greva foamei, au cerut ca la discuția cu ei să vină un reprezentant adevărat al conducerii partidului. Deosebit de zgomotoși, și după ce l-au huiduit pe Iliescu, protestatarii adunați acolo au cerut demiterea lui Sorin Meșter, actualul secretar de stat pentru problemele revoluționarilor, care n-ar fi fost în stare să le rezolve problemele. ?ê?£i pentru că tot l-au avut la îndemână pe Ion Iliescu și-au descărcat nervii pe el: „Nu se poate să vă bateți joc de noi! Ce suntem, câini? Am ajuns milogi!”. De fapt, ceea ce-și doreau ei era să-și recapete drepturile care le-ar fi fost luate abuziv. Obișnuit să arunce vina pe „greaua moștenire” și pe oricine altcineva în afară de cei apropiați lui, Iliescu le-a povestit că fostul premier Emil Boc este cel care le-a luat acele drepturi. Dar și că, „Acum Guvernul caută soluții, dar nu are prevederi bugetare pe acest an.” Dar același Ilici Iliescu nu a avut curaj să sufle vreo vorbă despre hoarda de falși  revoluționari, cei care au primit certificate „la apelul bocancilor” și care, ani la rând, au primit tot soiul de drepturi și favoruri pentru fapte de vitejie pe care nu le-au comis nici măcar în visele lor. Motiv pentru care protestatarii nu s-au arătata absolut deloc impresionați de problemele Guvernului. Ba i-au și spus-o, de la obraz: „Nu ne interesează pe noi, domnul președinte”. Drept care, fostul președinte a luat-o scurt, tovărășește: „Băi, vă interesează sau nu, este un calcul. Meșter caută soluții. Cine vă incită împotriva lui Meșter? Este singurul om care caută soluții cu corectitudine. El a început să discute cu asociațiile. Tu îmi spui mie? Eu discut cu el concret. Măi, asta e o porcărie ceea ce faceți voi”. Purtate pe acest ton arțăgos, discuțiile au aruncat, pro­babil fără voie participanților, o rază de lumină asupra protestelor de la sfârșitul anului trecut, proteste la care au participat și o serie de revoluționari care, acum, se dovedesc a fi fost manipulați: „Am stat la minus 22 de grade în decembrie, am strigat jos Boc. Ce ați făcut de când ați venit la guvernare? Pe 25 decembrie, după ce am pus bradul pe colțul CC, dumneavoastră ne-ați spus să mergem acasă că o să vă ocupați dumneavoastră să ne fie bine. Unde e binele României, că noi pentru asta am ieșit pe strada?”
Din toată această conversație rezultă că, acum, Iliescu îl ține în brațe pe Sorin Meșter. ?ê?£i îl laudă exact așa cum a făcut-o și cu ceilalți secretari de stat pentru pro­blemele revoluționarilor, de la celebrul „Bebe” Ivanovici până la Emilian Cutean. Iar faptul că majoritatea acestora au ajuns pe mâna justiției pare a fi pentru el doar un detaliu lipsit de importanță. Uitând probabil că Emilian Cutean este deja coleg de celulă cu fostul premier Adrian Năstase, Iliescu s-a trezit lăudându-l: „Emil Cutean a fost un om corect. El (Sorin Meșter – n.r ) i-a cerut lui Cutean să vină să descifreze niște lucruri”. Iar atunci când protestatarii i-au reamintit că Emil Cutean nu are ce să caute în acea discuție pentru că acum se află la pușcărie, Iliescu a întors-o ca la el, la Oltenița: „E vinovat, e deținut?”. După care a admis evidența că acela a fost închis după ce a fost găsit vinovat de instanță. „Este. A cerut o perioadă ca să lucreze pe documente”. Explicația lui, total deplasată, a adus un alt val de admonestări: „Ce să lucreze, ăla din pușcărie, de ce să lucreze?”. La care răspunsul lui Iliescu a venit, aproape tânguitor: „Ce aveți voi mă cu Cutean? Ce v-a făcut Cutean? Ce a făcut? Nu v-a făcut nimic rău Cutean. Mărieș l-a băgat la închisoare, ca să știți. Mărieș. Voi sunteți oamenii lui Mărieș? Atunci de ce preluați niște formule promovate de el?”. Probabil că, atins deja de o amnezie specifică vârstei Iliescu o fi uitat că „băiatul bun” Emilian Cutean, fost deputat PSD, a fost condamnat definitiv, de Curtea de Apel București, la cinci ani de detenție pentru fraudarea Guvernului cu peste 200 de mii de lei, comisă în perioada în care a condus Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluțio­narilor (SSPR).

„Nu-ți e rușine? Obrăznicii din astea …”

Bătrâna cotoroanță Iliescu a luat-o, cu adevărat, razna în momentul în care, după ce i-au reamintit participarea la protestele din iarna trecută, revoluționarii i-au reproșat că PSD n-a făcut nimic de când a venit la guvernare pentru a li se restabili drepturile. Bine­înțeles că marea lor pro­blemă a fost oprirea plății celebrelor indemnizații pentru revoluționari. „Este din partea voastră lipsă de respect elementar … dacă nici eu nu v-am luat apărarea.” Iar atunci când unul dintre cei de față l-au arătat cu degetul acuzându-l direct pentru „Mineriade”, Iliescu a sărit ca ars: „Vorbești prostii. Dacă ai fost acolo pe 13 iunie e o rușine”. Rușine despre care a vorbit și atunci când același protestatar i-a cerut să iasă din politică: „Nu-ți e rușine? Obrăznicii din astea …”. Probabil că oamenii adunați acolo știau ei ce știau, din moment ce pe una dintre lozincile cu care veniseră pregătiți scria, printre altele: „Iliescu, vrei să rămână revoluționari doar securiștii tăi?”. Tot ieri, Iliescu a ținut să demonstreze că, în ceea ce privește limbajul, el nu a evoluat decât de la neaoșul „măi” la ceva mai golănescul „băi”. Ne amintim că, pe la începutul anilor 90, una dintre replicile care i s-a agățat de chip, precum scaiul de coada oii, a fost „Măi animalule!”. Ieri, enervat de unul dintre protestatari, Iliescu s-a rățoit la el: „Băi nu-ți e rușine?”.

Pensia lui Iliescu

Tot ieri, fostul preșe­dinte a oferit răspuns la o întrebare care frământă pe multă lume. ?ê?£i anume cât câștigă, acum, Ion Iliescu cel „sărac dar cinstit”. Atunci când un  revoluționar i-a reproșat că are o suta de milioane pensie și o duce bine în timp ce unii dintre cei care au luptat la re­voluție au ajuns să se spânzure, Ilici i-a răspuns arțăgos: „Vorbești prostii, am șase mii de lei”. Aha!
În alte vremuri, pe care fostul preșe­dinte le-a trăit din plin, propaganda oficială ar fi spus că „Tovarășul Iliescu a avut o întâlnire protocolară în cursul căreia s-au purtat discuții fructuoase. Dar asta s-ar fi întâmplat cândva, altă dată. Acum, ceea ce putem consemna este că, la sfârșitul acelei întâlniri Ion Iliescu a spus: „E lipsă de respect elementar ce faceți voi. Dacă nici eu nu v-am ajutat…Vă las în pace. Dacă nu vreți să fiți rezonabili, vă las în pace. Adio!” Să fi fost acel „Adio” o promisiune? Să fi fost o premoniție? Om trăi și om vedea!

Vasile Surcel