Fabrica de conservare a rezultatelor functioneaza ceas

Doua contre taioase, specialitatea casei, cu Vieri pe post de calau, au rezolvat partida inca de la jumatatea primei reprize. Din acel moment, italienii au facut ceea ce stiu cel mai bine, adoptand acel joc pentru conservarea rezultatului, stil pe care tind sa-l transforme in stiinta. Demn de consemnat ca, nici spre finalul reprizei secunde, cand, in delirul tribunelor, a decis sa-l arunce in teren si pe Del Piero, Trapattoni n-a riscat, alegand o schimbare -post pe post-, prin care l-a sacrificat pe Totti, desi putea incerca linistit o formula de -trident- ofensiv.

Asta cu atat mai mult cu cat ei au intalnit o echipa ce parea in stare sa joace cateva zile pentru a inscrie, Ecuadorul fiind una dintre putinele formatii fara vedete de la aceasta Cupa Mondiala. In conditiile in care Delgado, tunarul principal, a fost prins fara sansa in clestele fundasilor centrali italieni (de neinteles tinerea pe banca a lui Kaviedes, celalalt varf pur-sange al nationalei), iar sarjele laterale ale sud-americanilor au generat numai centrari nefolositoare, Buffon n-a avut griji, singura sa interventie cu adevarat salvatoare inregistrandu-se in minutul 90. De cealalta parte, -albastrii-, scapati devreme de obsesia desprinderii, au evoluat chiar cu un anume grad de relaxare, ratand ocazii clare de gol.

Desi testul contra Ecuadorului n-a fost concludent pentru a vedea cat de stranse sunt chingile clasicului -catenaccio-, celebra aparare in care presingul sufoca adversarul de indata ce acesta trece pragul in terenul italian, squadra lui Trap pare extrem de concentrata si stapana pe sine, gandindu-se probabil in fiecare minut ca de la ultimul titlu mondial au trecut, totusi, 20 de ani. Iar foamea de glorie s-ar putea sa fie o adevarata arma letala a lui Vieri&Co.