Stadion Incheon; spectatori:42.299.
Au marcat: Parks (*86) / Emre (*56).
COSTA RICA: Lonnis – Marin, Wright, G. Martinez – Wallace (Bryce *77), Solis, Centeno (Medford *67), W.Lopez (Parks *77), Castro – Wanchope, R. Gomez.
TURCIA: Rustu – Fatih, Umit Ozat, Emre Asik – Umit Davala, Tugay (Arif *88), Emre Belozoglu, Ergun – Basturk (Nihat *79) – Hakan Sukur (Ilhan *75), Hasan Sas.
A arbitrat: Codjia Coffi.
Cartonase galbene: Martinez, Castro / Emre Asik , Tugay, Emre Belozoglu.
Cel mai nebun sfert de ora al actualului Mondial, asa poate fi definit finalul acestui meci, care a salvat o partida irosita in cea mai mare parte a timpului in contre aspre la mijlocul terenului. Culmea este ca, in vreme ce toti asteptau o reconfirmare a valorii selectionatei turce, echipa care a impresionat a fost in mod cert cea costaricana care, dupa numarul ocaziilor ratate, se poate considera chiar nemultumita cu acest egal. Abordand ultimele 13 minute cand, o data cu intrarea varfurilor Parks si Bryce, a jucat cu cinci varfuri(!!!), pe principiul -norocul este de partea celor curajosi-, trupa lui Guimaraes s-a aruncat spre careul razboinicului portar Rustu cu o dezarmanta lipsa de complexe. Surprinsi de determinarea fotbalistilor din America Centrala, turcii si-au pierdut pe neasteptate siguranta cu care pareau sa administreze avantajul adus de golul lui Emre, dovedindu-se vulnerabili la fiecare sarja a batranului vulpoi Medford sau a vulcanicului Wanchope. Dealtfel, faza golului egalizator, cand trei dintre inaintasii trimisi in lupta de Alexandre Rodriguez au castigat duelurile cu fundasii adversi, iar un al patrulea a sosit prompt la finalizare, ilustreaza perfect starea de spirit superofensiva a trupei din Costa Rica.
Dupa evolutia apreciata din partida contra Braziliei, turcii au dezamagit, parand inexplicabil de obositi – daca nu fizic, in mod sigur mental, deoarece actiunile lor au fost dominate de neclaritate. Desi au avut iluzia ca pot conserva italieneste rezultatul, ei nu au fost in stare nici macar sa profite de hectarele libere lasate in ultimele minute de costaricani, cand jocul pe contre a ridicat efectiv tribunele in picioare. Desi au in continuare prima sansa la calificare, o victorie in ultimul meci cu China fiindu-le la indemana, apatia totala a lui Hakan Sukur, combinata cu gaurile care se casca in defensiva nu prevestesc nimic bun pentru formatia lui Senol Gunes.
OMUL MECIULUI: EMRE BELEZOGLU
-Piticul- de la mijlocul terenului si-a facut din nou datoria, dominand batalia surda de la mijlocul terenului, acolo unde s-a dovedit acelasi as al interceptiilor. Adaugand si abilitatea cu care a pastrat balonul la faza golului, intr-un spatiu in care era inconjurat de fundasi central-americani, Emre a fost singurul care a sclipit intr-o mare baltoaca de mediocritate. Jucator de tip -buldog-, capabil de o uriasa risipa de efort, el este unul dintre rarii jucatori care joaca la aceeasi intensitate pana in ultima secunda – calitate care, asa cum s-a dovedit si la acest meci, continua sa lipseasca formatiei sale.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
