Stadion Jeonju; spectatori 31.000.
Au marcat: Pauleta (*13, *64 si *76), Rui Costa (*87).
PORTUGALIA: Vitor Baia – Frechaut (*63 Beto), Fernando Couto, Jorge Costa, Rui Jorge – Figo, Petit, Paulo Bento, S. Conceicao (*68 Capucho) – Joao Pinto (*59 Rui Costa), Pauleta.
POLONIA: Dudek – Kryszalowicz, Hajto, Waldoch, Kaluzny (*16 A. Bak) – Michal Zewlakow (*70 Rzasa), Krzynowek, Swierczewski, Kozminski – Olisadebe, Zurawski (*57 Marcin Zewlakow).
A arbitrat: Hugh Dallas (Scotia).
Cartonase galbene: Frechaut, Jorge Costa, Rui Jorge / Swierczewski, A. Bak.
Desi a castigat clar, Portugalia n-a reusit nici de aceasta data sa ne arate acea fata stralucitoare cu care a cucerit simpatia publicului in Franta *98 si la Euro 2000. Lusitanii par sa fi uitat traseele pe care mingea aluneca vrajita, prin combinatii dintr-o atingere, jucand mai degraba din amintiri. Ei s-au impus in primul rand datorita formei senzationale a lui Pauleta decat unui joc solid, iar in secundar pentru ca au intalnit echipa ce se dovedeste cea mai neplacuta surpriza a acestui Mondial. Polonezii evolueaza la fel de obositi ca si cum ar fi jucat in luna mai alte doua turnee finale: o defensiva in care marcajul este un banc in stilul umorului negru, o linie de mijloc ce seamana cu un individ mergand in sens invers pe o banda rulanta si un atac in care Olisadebe nu este altceva decat o umbra putin mai pronuntata a unuia dintre fundasii adversi. In fata acestei sume de defecte, formatia lui Antonio Oliveira n-a facut altceva decat sa astepte ca gaurile din sistemul de joc al polonezilor sa se caste singure si, Slava Domnului, n-au fost obligati sa rabde prea mult. In plus, sarcina lor a fost usurata de ploaia care a incurcat si mai tare constructia adversarilor, si-asa una extrem de greoaie si previzibila, angajarile rudimentare ale varfurilor fiind o prada usoara pentru un Fernando Couto care a jucat de aceasta data fara greseala. Cu moralul reechilibrat de acest succes facil si cu un golaveraj foarte bun, portughezii asteapta mai linistiti meciul decisiv contra Coreei de Sud, in care au nevoie doar de victorie (fiindca este aproape imposibil de crezut ca Polonia este in stare sa invinga SUA). Pentru a reusi acest lucru, s-ar putea sa fie nevoie mai mult decat de geniul lui Pauleta: si anume de trezirea lui Figo, supervedeta care, desi a avut doua-trei faze reusite in meciul de ieri, in comparatie cu nivelul evolutiilor sale, putem spune ca picoteste inca in teren.
Omul meciului: PAULETA
Varful lui Bordeaux a castigat meciul de unul singur, doua din golurile marcate de el fiind rezultatul unor rezolvari de senzatie in dueluri -unu la unu- cu jalnicii fundasi polonezi. Pauleta ar fi putut marca inca doua goluri pe final de meci, dar, obosit de cat a crosetat jaloanele adverse, n-a mai avut forta si precizia de a trimite mingea in plasa din pozitii excelente. Oricum, el a demonstrat o virtuozitate incredibila pe metru patrat, pironindu-si omul de marcaj prin schimbari de directie naucitoare si executandu-l pe Dudek prin suturi in care forta s-a imbinat perfect cu acuratetea loviturii.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
