Ocolul lumii, intre fericire si disperare

-Franta, in pubela!-

Francezii si-au exprimat din plin dezamagirea provocata de -disparitia- prematura a echipei lor de la Mondialul 2002. La cateva minute dupa ultima infrangere, aceea suferita in fata danezilor, -internautii- au fost aceia care au dat tonul. -Suntem in avion, suntem in avion…-, a -fredonat- unul dintre ei un slagar la moda acum o vreme, iar un altul a replicat: -Sper ca se vor intoarce pe jos, asa vor avea macar timp ca sa se antreneze pentru meciurile viitoare…-. Aproape la fel de prompti, politicienii au reactionat cu mai multa diplomatie. Presedintele Republicii, Jacques Chirac, i-a urat capitanului -albastrilor-, Marcel Desailly, -sa surmonteze acest esec- si -sa traseze un nou parcurs, la inaltimea fotbalului francez, care trebuie sa ramana un reper mondial-. La randul sau, premierul Jean-Pierre Raffarin a fost de parere ca -nu trebuie sa ardem astazi ceea ce ieri am adorat-. Iar primarul Parisului, Bertrand Delanoe, a marturisit, de altfel, ca-i iubeste pe -albastri- la fel ca inainte.

Frumoase cuvinte, numai ca francezii de rand n-au fost la fel de indulgenti cu favoritii lor. La Marsilia -ex-suporterii- selectionatei au rabufnit dur: -Franta, in pubela!-, au scandat circa 300 de persoane. Dar Zinedine Zidane, originar din zona, a fost crutat: -Doar nu poate face o echipa de unul singur…-. Protestatarii au solicitat -sange proaspat- la nationala. Dugarry, supranumit dupa esec -Du gachis- (pampalaul), si selectionerul Roger Lemerre au colectat mania telespectatorilor. Acolo unde revolta nu s-a facut auzita zgomotos, lacrimile au scaldat din belsug obrajii. Totusi, n-au lipsit nici zambetele, micutii de la Scoala primara Chernovitz, de pilda, distrandu-se copios la vederea fesei ranite a portarului Fabien Barthez.

Camerun: durerea zarzavagioaicei

Doliul s-a facut simtit si la Yaounde, capitala cameruneza, marti, dupa fluierul final care a consfintit infrangerea leilor neinfricati in fata germanilor, semnalul parasirii competitiei. In ton cu rezultatul, pe strazile pustii o ploaie torentiala a pus capac tristetii generale. O multime de oameni impietriti au ramas pe scaunele din fata televizoarelor, minute in sir, fara sa le vina sa creada. Mai multe incaierari au izbucnit intre pariorii cei mai pasionati. Unii dintre dezamagiti si-au adaptat rapid filosofia de viata: -Daca nu mai putem sa bem pentru victorie, macar sa bem ca sa ne consolam…-. O batrana care vindea… legume in piata a strigat: -Nu voi mai urmari Cupa Mondiala, inima mea a incetat sa mai bata-, iar un barbat care s-a incumetat totusi sa discute despre meciul propriu-zis a apreciat ca daca Olembe ar fi marcat din ocazie clara, partida ar fi luat o cu totul alta turnura. Cat despre antrenorul Wienfried Schaefer, parerea generala a fost ca -el a tradat pentru a permite tarii sale sa castige-.

Irlanda: cand ai nostri inscriu, tara merge bine

Strazile Dublinului erau pustii, dar urletele fanilor se faceau auzite din pub-uri, dupa calificarea selectionatei irlandeze in optimile de finala ale Mondialului 2002. Inimile s-au oprit de mai multe ori in timpul celor 90 de minute ale unei partide palpitante, punctate de strigate de bucurie la fiecare dintre cele trei goluri inscrise sauditilor. Dupa fluierul final, masinile pline de suporteri si drapate in culorile nationale, verde-alb-portocaliu, au invadat orasul. Drapelele fluturau si la ferestrele caselor. -Este un mare succes, a declarat premierul Bertie Ahern. Ma bucur pentru echipa. A facut un joc excelent. Astept cu nerabdare urmatorul meci-. -E incredibil ce pot sa faca 11 oameni-, a exclamat Oliver Donoghue, purtator de cuvant al Congresului irlandez. -Ei pot determina alegerile politicienilor, sa creasca productivitatea si sa-i faca fericiti pe patroni. E fantastic pentru tara-.

Uruguay: un afront la adresa… poporului

-Senegalul a castigat, traiasca Franta!-, a spus presedintele tarii, Abdoulaye Wade, dupa calificarea selectionatei senegaleze. -Am fi vrut ca Franta sa fie alaturi de Senegal, caci a contribuit enorm la formarea fotbalistilor nostri, dar acesta este jocul…-

Uruguayenii au ramas paralizati de eliminarea echipei lor. -Ce oroare! Ii aveam pe adversari la degetul mic, mai trebuia un efort foarte mic. Cum a fost posibil asa ceva?-, se intrebau suporterii siderati. Iar ziarele au titrat dramatic: -Poporul nu merita una ca asta!-.

Dupa ce le-a mai trecut furia, sauditii au inceput sa-si bata joc de selectionata nationala: -Un record istoric al scumpului nostru Sami al-Jaber (atacantul echipei): a pus de opt ori mingea la centru-, se putea citi pe un site Internet pe care se exprima liber sauditii dezamagiti.