Doctorul viorilor

In spatele curtii care apartine de imobilul 50 de pe Nicolae Balcescu, o incapere mica adaposteste zeci de instrumente cu coarde, de suflat sau de percutie. Un batran lucreaza de zor. E adancit in munca lui. Mii de viori, piane, tamburine, fluiere, chitare, orgi si alte instrumente muzicale au trecut prin mana mesterului Arnulf Einschenk. Pe toate le-a oblojit cu mare grija, ca pe niste copii. Nu e instrument pe care sa nu-l repare. Munceste cat tine ziua. Are musterii din toate colturile tarii. E cunoscut si peste hotare pentru priceperea lui.

Bunicul a facut 45 de orgi

Are 62 de ani si este ultimul lutier din Brasov. Mestesugul l-a mostenit de la bunicul si tatal sau. Atelierul lui functioneaza de 106 ani. Se numeste chiar -Einschenk-. A fost infiintat in vara lui 1896, de bunicul Karl Einschenk. Acesta era lutier vestit. Lucra orgi. Cat a trait, a facut 45 de orgi. Unele sunt raspandite prin tara, altele au fost distruse in razboi. Prima orga a construit-o in 1897, iar pe ultima in 1939. Cea din urma mai exista si azi. Se afla in proprietatea Bisericii Blumana din Brasov, pe strada Bicazului. La Brasov, orgile lui Karl Einschenk au ajuns la Liceul Honterus, pe vremea cand functiona in locul unde azi este Maternitatea. Orga a fost distrusa de rusi, in razboi. Altele se mai gasesc si azi in lacasuri bisericesti sau de cult: la Cristian, Alba Iulia, la Biserica unitariana de pe Cuza Voda, la Palatul Culturii si Conservatorul de Muzica din Bucuresti, la o scoala gimnaziala din Sighisoara. Cateva au ajuns la Reci, Chichis, Vulcan, Ludus, Cisnadioara, Meresti, Reghin etc.

Ultimul lutier din Brasov

Karl Einschenk avea opt copii. Cinci baieti si restul fete. Pe vremea lui traditia era ca fiecare copil sa se specializeze pe cate un instrument muzical. Helmut, fiul lui Karl si tatal lui Arnulf, a invatat sa lucreze la pian. Impreuna cu fratele lui, Otto, mester in orgi, au mostenit mai tarziu atelierul lui Karl. Ceilalti frati au plecat care incotro dupa razboi. Doar ei au ramas la Brasov. Arnulf si-a facut ucenicia la tatal sau. In atelierul bunicului. Unde lucreaza si astazi. A ramas singurul in viata din familia Einschenk. De 47 de ani este -doctorul- instrumentelor muzicale.

Sotia, ajutor de nadejde

Are trei copii, o fata si doi baieti. Nici unul nu i-a pasit pe urme. N-au fost atrasi de mestesugul stravechi. Fiica e in Brasov, iar baietii au plecat in Germania.

Ajutorul lui de nadejde este sotia, Gundel. De cand s-a pensionat, a deprins si ea meseria de la Arnulf. Amandoi tin atelierul. E deschis de luni pana vineri, intre orele 11 si 15. Pentru ca e prea ocupat, e nevoit sa isi programeze clientii. Nu face fata la atatea cereri.

Fabrici straine isi trimit viorile la Brasov

Face si comert. Primeste instrumente muzicale de orice fel si accesorii de la fabrici de renume – Forster, Hoohner, Schneider, Chester – din Germania, Cehia sau Austria. Vinde si viori facute la Reghin. O data pe an sotii Einschenk merg la Viena. Cunosc acolo o fabrica de unde aduc viori foarte bune. -Este o piata foarte vasta. Concurenta in acest domeniu e dura. Noi incercam sa livram ce e mai bun si la pret mai ieftin. Reparam tot ce e vechi. Sau nou, unde e cazul. In atelierul meu gasesti orice: corn, tamburina, fluiere, viori, piane si pianine, chitari, corzi argintate si un soi intreg de alte maruntisuri complementare-, spune Arnulf Einschenk. Este singurul mester din Brasov priceput sa aline -chinurile- viorii.

Vioara de 3,5 milioane de dolari

Stradivarius sunt cele mai scumpe instrumente muzicale clasice. Se vand la preturi cuprinse intre unu si 3,5 milioane de dolari. Viori, mandoline, violine sau trompete care poarta aceasta marca sunt cele mai vechi din lume. O familie de lutieri din Cremona, Italia, a inceput fabricarea lor in anul 1500. O vioara Stradivarius a fost detinuta cu ani in urma de Amati, fostul rege al tiganilor. In Romania exista doua fabrici de viori si violine. O societate particulara, Gliga Companies SA, si una de stat, Hora SA. Ambele functioneaza la Reghin. 90% din productia obtinuta merge la export, in Germania, Spania, Austria sau Italia.

Viata atelierului, din 1896 pana azi

Iulie 1896 – pe Strada Lunga 120 ia fiinta firma -Karl Einschenk-. Domeniul activitatii cuprinde constructii noi si renovari de orgi, vanzari de instrumente muzicale.

1897 – Mutarea sediului pe Nicolae Balcescu nr. 50

1906 – Cumpararea casei.

1943 – Atelierul isi largeste domeniul de activitate, prin importul direct de instrumente muzicale de la firme renumite.

1950 – Firma e radiata din registrul firmelor mici. Otto si Helmut continua sa repare si sa acordeze instrumente, cu autorizatie de meserias.

1961 – Atelierul e preluat de cooperativa mestesugareasca Tehnica. Sef de sectie e numit Arnulf Einschenk.

1993 – Atelierul iese din cooperativa. Arnulf isi continua activitatea ca persoana fizica autorizata. Tot pe Nicolae Balcescu 50. Munceste cat tine ziua. Are musterii din toate colturile tarii.