STASI, în preajma revoluției din decembrie 1989

Incertitudinile care planează asupra revoluției petrecute în decembrie 1989 sunt mai actuale ca oricând, în contextul în care documentele sunt încă încuiate în arhive, lăsând astfel o plajă largă speculațiilor de tot felul. Pe parcursul celor 20 de ani scurși de la acest eveniment, acuzațiile s-au derulat de la o instituție la alta, de la fostul DSS
(n.r.-Departamentul Securității Statului) la MApN, fără a se proba direct implicarea informativă a serviciilor occidentale și a celor din țările frățești din cadrul OTV-ului (n.r. – Organizația Pactului de la Varșovia) în provocarea evenimentelor care au dus la abolirea dictaturii lui Nicolae și a Elenei Ceaușescu. După cum am scris în numerele trecute din „Curentul“, STASI – serviciul secret al RDG-ului, a monitorizat atent starea de spirit a ofițerilor Securității și ai armatei după 1987, când revolta muncitorilor din Brașov a fost aspru înăbușită de organele represive, deși era un semnal clar că regimul dictatorial al lui Ceaușescu „avea zilele numărate“.
În sprijinul acestor afirmații stau două documente deosebit de importante din arhiva STASI, publicate de cercetătorii Stejărel Olaru și Georg Herbstritt în urmă cu câțiva ani (n.r. – „Stasi și Securitatea“, Editura Humanitas, București, 2005), din care rezultă deficiențele cu care se confrunta activul din conducerea MAI, pe fondul scurgerilor masive de informații către Occident.

Documentele și spaima „cârtițelor defectoare“…

Astfel, din documentul DDR-OCH-0248/88- 88.30219 din 8 februarie 1988 aflăm că la 12.01.1988, la MAI a avut loc o consfătuire a activului DSS-ului în prezența lui Ion Coman, secretar al CC – PCR, unde s-au adus serioase critici  ofițerilor de informații cu privire la lipsurile și deficiențele de care aceștia dăduseră dovadă după episodul Brașov – noiembrie 1987. Practic, cârtița STASI prezentă la întrunire a transmis Centrului de la Berlin această notă care puncta vulnerabilitățile DSS-ului, prins pe picior greșit a doua oară după defectarea lui Pacepa din iulie 1978. „Prelucrarea informativă a persoanelor și centrelor care pot întreprinde acțiuni dușmănoase, eforturi informative intense în cadrul marilor centre industriale, controale dese la ambasadele și centrele diplomatice, precum și controale repetate a organelor locale și de stat expuse pericolului activităților dușmănoase“, se arată în textul întrunirii din ianuarie 1988. Practic, serviciile „prietene“ reușiseră să penetreze informativ structurile de putere centrale atât în cadrul PCR-ului, cât și-n birourile DSS-ului. Pentru contracararea acestor operațiuni complexe, „conducerea Ministerului de Interne a stabilit îmbunătățirea dotării tehnice a unităților operative (n.r. – U.O.S.), mărirea cu până la 100% a numărului de lucrători ai Departamentului Securității Statului, delegați în întreprinderile industriale, precum și accelerarea educației ideologice în conformitate cu hotărârile Conferinței Naționale a PCR din decembrie“.

Numărătoarea inversă a regimului ceaușist

Din ce-a de-a doua notă redactată de STASI (n.r. – nr. 399/88), aflăm de starea precară a Armatei, confruntată cu lipsurile cotidiene și munca în construcțiile patriei, în care „poziția conducerii forțelor armate este apreciată ca fiind invariabil loială conducerii de partid și de stat“. În acest context, specialiștii STASI considerau că, „în cazul unor tulburări regionale spontane, Securitatea să fie capabilă să mențină controlul după un eventual deces al lui Ceaușescu“. Pe de altă parte, în cazul ofițerilor armatei se observă „că ofițerii mai tineri sunt mai deschiși față de evoluțiile din URSS și schimbărilor din propria țară – neavând influență asupra loialității față de Nicolae Ceaușescu, conducătorul statului“. Privind în timp, cârtițele STASI din structurile de putere ale RSR care au trădat în favoarea RDG-ului au oferit informații exacte, care s-au verificat în desfășurarea ulterioară a evenimentelor din decembrie 1989.