Cele doua mari crize nucleare ale momentului – nord-coreeana si iraniana – nu ar fi atins niciodata acest paroxism daca nu ar fi fost alimentate de o gigantica retea de proliferare. Expertii cred ca aceasta organizatie terifianta este inca activa. E adevarat, doar partial. Si ca natura ei, aflata undeva la mijlocul drumului intre conducere de state si intreprindere privata, ofera o idee clara si ingrijoratoare despre ceea ce viitorul va oferi mai-marilor lumii in acest domeniu.
Porturile servesc, deseori, de decor pentru lansarea sau finalizarea unor mari aventuri. Cel de la Tarente, in Italia, scria cotidianul francez -Le Figaro-, va ramane cunoscut drept cea mai ampla retea de proliferare nucleara din istorie. -Suntem in octombrie 2003. De cateva luni, Libia incearca sa se scuture de statutul sau de stat-paria. Alaturandu-se luptei antiteroriste conduse de SUA-, nota ziarul citat. Si sacrificandu-si programul nuclear – acesta este pretul reabilitarii internationale. In acea zi, la Tarente, agentii CIA erau nelinistiti. Aici urma sa soseasca o noua incarcatura cu mii de componente care servesc la construirea de instalatii de centrifugare. Masini destinate imbogatirii uraniului. Urmau sa fie livrate Libiei. Afacerea, deconspirata, a precipitat decizia colonelului Kadhafi -de a-si scoate masca-. La 19 decembrie, Libia lua prin surprindere o lume intreaga, dezvaluind detaliile programului sau nuclear militar. Dar mai ales anuntand ca renunta la el.
Hoteluri de lux
Istoria retelei Khan, numele parintelui bombei pakistaneze, seamana cu un thriller geo-politico-nuclear, potrivit aceluiasi -Le Figaro-. Hotelurile de lux din Dubai sunt pline ochi de ingineri pakistanezi, de oameni dubiosi de afaceri din Europa sau de gardieni ai revolutiei iraniene. O mica lume interlopa, aparent inofensiva, dar datatoare de fiori cand intelegi ca aici este sursa celor doua mari crize nucleare ale momentului. Totul a inceput la 18 martie 1974, cand India a procedat la primul ei test atomic. Islamabadul a avut un soc. Aflat la Amsterdam, angajat ca inginer la un laborator de cercetari nucleare, Abdul Qadeer Khan i-a sris premierului pakistanez, Ali Bhutto, oferindu-si serviciile. Revine acasa si primeste, din partea mai-marilor tarii, -un cec in alb-. El infiinteaza un centru de cercetare si de productie. Angajeaza personal: germani, suedezi, britanici. Pentru a trata discret cu furnizorii de materii prime, el creeaza zeci de societati-paravan. In mai 1998, Pakistan procedeaza la sase teste nucleare.
Semnal de alarma
Dupa ce a importat, a inceput sa exporte. Cu trei directii principale – Emiratele Arabe, Malaisia si Africa de Sud, preciza cotidianul francez. Reteaua Khan incepe, treptat-treptat, sa devina o adevarata intreprindere multinationala, capabila sa furnizeze clientilor sai intreaga paleta de dispozitive necesare celor cu ambitii nucleare: produse finite, precum instalatii de centrifugare, utilaje de fabricare a componentelor, planuri si schite de lucru. Primul client va fi Iran. A fost apoi Coreea de Nord. Recent, Phenianul a procedat la un prim experiment nuclear subteran. A fost un nou soc pentru comunitatea internationala. Ieri, directorul Agentiei Internationale pentru Energie Atomica (AIEA), Mohamed ElBaradei, tragea un tanguitor semnal de alarma: este posibil ca aproximativ 30 de state sa dispuna de tehnologia necesara confectionarii armelor atomice, in afara celor noua puteri nucleare cunoscute.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
