Deunazi, lumea il caina pe presedintele Romaniei ca e in corzi. Nu avea prea multe sanse la nominalizarea comisarului european, iar ministrul suspendat sosea amenintator cu NUP-ul in mana. Calin Popescu Tariceanu parea sa castige teren in fata adversarului direct si sortii suradeau unui prim-ministru care dovedise ca poti castiga si in defensiva. Orizontul de asteptare contura ideea unui contraatac, a unei lovituri de gratie date omului politic care urca tot mai sus in sondaje si in aprecierea electoratului. O piedica pusa pe gratarul de finis ar fi schimbat un pic lucrurile. Ramaneau amandoi presedinte si prim-ministru, nu se stie cat, se asezau in blocstarturi si reincepeau cursa. Premierul a preferat sa nu forteze nota. Discutiile s-au prelungit, alte necunoscute au intrat in calcul si brusc, lucrurile s-au precipitat dupa o discutie intre cei doi. Domnul Teodor Atanasiu si-a dat demisia si Varujan Vosganian a fost nominalizat pentru functia de comisar european. Ce a castigat Calin Popescu Tariceanu? Pai, nu era vorba ca il sustine pe ministru si ca e neconstitutional ce face presedintele? Nu era clar ca Europa astepta o propunere din partea sa, si nu a altcuiva? Pe de alta parte, primul om din stat a aratat ca merge pana la capat pentru a obtine ce vrea si, in plus, a mai luat un portofoliu pentru ca inelul informatiilor sa fie complet. Mie, unuia, nu mi se pare un schimb echitabil, cu toate permutarile si restructurarile care vor urma.
O analiza obiectiva a vectorilor de putere nu pare a avea rezultatul scontat, de a limpezi apele. Poate ar fi de preferat stilul impresionist pentru a vedea lucrurile clar. Cantonat in morga echidistanta a politicianului diplomat, premierul nu poate sa reactioneze dur si sa loveasca un adversar cazut la pamant. Posibilitatea ca acesta sa se prefaca si sa il atraga intr-o cursa e la fel de mare ca reactia negativa a spectatorilor la un gest neonorant. Atunci te prefaci ca negociezi pentru a pastra alura detasata si atotstiutoare si apari cu solutia perfecta la momentul oportun. Qui prodest? Domnul Basescu ar fi dispus sa ofere un raspuns verbal, dar prefera sa lase faptele sa vorbeasca pentru el. O face, de altfel, si opinia publica, valorizand pozitiv maniera de rezolvare a unei situatii, sa zicem delicata, in care se afla persoana sa. Bineinteles ca, in tot acest comentariu, trebuie sa tinem cont si de contextul politic, de Alianta DA, de viitoarele alegeri europene si posibilele anticipate. Gata, am tinut cont. Exista, mica-mica, si probabilitatea ca primii doi oameni ai Puterii sa nu fi vorbit nimic la intalnirea care, pasamite, a rezolvat criza. S-au privit atent, unul a mijit ochii, celalalt a tremurat din buza, un zambet firav, o miscare usoara a capului si, la sfarsit, o strangere de mana surprinsa de un fotograf ratacit.
Post hoc, ergo propter hoc. Asa obisnuiau sa ironizeze unii pe cei care faceau confuzie intre consecutivitate si cauzalitate. Faptul ca a existat o discutie intre Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu si ca, ulterior, au fost anuntate decizii mult-asteptate sau surprinzatoare nu a lasat loc la interpretari. Dupa aceasta, deci din cauza aceasta. Eu, unul, nu m-as grabi. Prefer sa ma mir peste o saptamana sau peste o luna, cand o noua stire-bomba va face deliciul presei. Si poate atunci se va vedea cine a negociat de fapt si care au fost elementele principale ale mecanismului declansat de cei doi.
Si totusi, ce se poate intampla dupa renuntarea lui Varujan Vosganian? Teoretic, premierul are posibilitatea sa-i intoarca lovitura presedintelui: o numeste pe Boagiu, contra desemnarii unui liberal la Integrare. Dar ce se face cu promisiunile catre liberalii europeni? Plus ca ideea ca reprezentantul Romaniei in Comisie e dna Boagiu nu e un motiv de mandrie nationala. Tot teoretic, Tariceanu il poate numi pe Vasile Puscas, dar de aici tot Basescu va castiga, iar liberalii europeni tot nemultumiti raman. Ar fi, deci, Mihai Razvan Ungureanu cel care ar impaca lupul (TB), capra (PNL) si varza (UE). Sau solutia finala: Tariceanu, comisar european si vacantarea postului de premier! Ghici pentru cine?
A mai aparut un sondaj. Nu ca ar fi o noutate, dar figura domnului presedinte se detaseaza maiestuos din toate cate au fost. Mergem pe mana dumneavoastra, domnule Traian Basescu? il mai intrebam si pe domnul Tariceanu?
Ciprian Saucan
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
