Armata română în revoluția din decembrie 1989

Peste aproximativ două luni vom omagia scurgerea a 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, iar multe mistere din acele zile rămân sub semnul incertitudinii, pe fondul dezinformării și al blocării arhivelor. La momentul 1989, starea de spirit a armatei române, după cum am mai scris în numerele trecute din „Curentul“, era, în analiza specialiștilor STASI, o chestiune delicată, pe fondul lipsurilor de tot felul, de la echipament la muniție, la discrepanța de orientare ideologică dintre ofițerii tineri și cei în vârstă – fideli Moscovei  -care, oricând, ar fi putut scăpa din mâna conducătorului suprem. În desfășurarea evenimentelor care au schimbat cursul istoriei României, armata a fost un element-cheie în constituirea represiunii împotriva celor care avuseseră teribilul curaj de a ieși în stradă să protesteze împotriva clanului Ceaușescu. În intervalul 17-22 decembrie, generalul-colonel Vasile Milea va aproba personal intervenția trupelor MApN în afara cazărmilor, ordonând comandanților de garnizoană să nu răspundă solicitărilor de tehnică de luptă și de efective venite din partea primilor secretari ai PCR de la județe. Potrivit cercetătorului Remus Macovei, ministrul apărării naționale a stabilit efectivele și tehnica de luptă angajate în acțiunile din Timișoara în perioada 16 decembrie, ora 21.30-17 decembrie, ora 17,45.

Constituirea organelor represiunii…

Ulterior, generalul-maior Ștefan Gușe va prelua această însărcinare la Timișoara, stabilind în fiecare noapte efectivele și tehnica de luptă implicate în ziua următoare. O situație mai deosebită în cadrul constituirii acțiunii de represiune de forțele MAPN-ului se va întâlni în ziua de 21 decembrie, când, din cauza complexității situației, generalul-colonel Vasile Milea va executa această activitate doar în București, iar în restul țării, această sarcină va cădea în sarcina comandanților de unități. Au fost însă și trei excepții care au aprobat doar intervenția unor subunități, după cum urmează: generalul-locotenent Ilie Ceaușescu a aprobat deplasarea militarilor din UM 01036 și UM 01741 de la Râmnicu-Vâlcea la Sibiu, generalul-colonel Ion Hortopan a aprobat intervenția militarilor UM 01191 Lipova la Arad și generalul-colonel Mircea Mocanu a dat ordinul de intervenție elevilor de la Școala de Ofițeri Activi de Artilerie și Radiolocație – în centrul municipiului Brașov. În acest context, derularea evenimentelor revoluționare pe tot parcursul țării a demonstrat sincopele apărute în constituirea detașamentelor ordonate de eșaloanele superioare pentru comandanții marilor unități. Astfel, lipsa efectivelor, precum și criteriile de selecționare impuse efectivelor – să nu fie maghiari și să nu aibă antecedente penale – au făcut ca la Armata a 2-a să fie imposibilă constituirea detașamentelor pe scheletul organic al subunităților. De pildă, Divizionul de Aruncătoare Proiectile cu Reacție din UM 01215 Florești avea în 1989 41 de militari prezenți în unitate, din care 25 de cadre și 16 militari în termen, dintr-un total de 300. Militarii proveneau de la mai multe subunități, iar la comanda detașamentelor erau numiți ofițeri care nu-i cunoșteau pe aceștia din punctul de vedere al vitezei de reacție în teatrul de luptă.

Deficiențele aparatului represiv…

De asemenea, constituirea echipelor de trăgători și de ochitori de pe TAB-uri s-a făcut aleatoriu, foarte puțini fiind cei care executaseră cel puțin o ședință de tragere cu armamentul tipic de pe aceste mașini de luptă.
La Timișoara, toate tancurile scoase în stradă aveau echipajele formate din cadre având încadrate doar funcțiile de comandant și mecanic conductor. „Cea mai mare parte a mașinilor din componența detașamentului lui Marcu (n.r. – comandantul UM 01380-Arad) erau rămase în pană, din doi în doi metri. Una era de dreapta, una era pe stânga“, arăta generalul Eugen Bădălan. De pildă, din cele 29 de TAB-uri (n.r. – transportoare auto-blindate) ale UM Buziaș, au ajuns în dispozitiv la Timișoara doar 24 în ziua de 18 decembrie. La Constanța, din cele 9 TAB-uri ale UM 01295 „Mihail Kogălniceanu“, doar patru ajung la destinație.
Va urma