Mici si mari creatori isi duc zilele dupa bunul plac al inspiratiei. Cucoana mare, pana sa te viziteze se lasa uneori indelung implorata, invocata, asteptata si, nu in ultimul rand, blestemata. Alteori te scoate din minti cu usuratatea cu care isi risipeste farmecele cu te miri cine, numai cu tine nu. Inspiratia, bat-o vina, e un izvor incredibil de depresii si interminabile framantari metafizice, dar si de incantare si huzur.
Surasuri celebre, etichetele unei conserve cu mancare pentru pisica preferata, catedrale sau chiar design-ul unui prajitor de paine, nici una dintre ele nu ar fi putut fi dusa vreodata la capat fara lovitura de gratie a inspiratiei. De unde vine, nimeni nu stie. Te pocneste, tu faci minunea si ea pleaca. Nu stii daca mai dai vreodata nas in nas cu ea, dar macar te lasa o vreme fericit.
Asta in cazul in care nu te-a uitat si te numeri inca printre favoritii ei. Ce te faci insa cand vine la tine la fel de des cum iti bate reprezentantul Loteriei Nationale la usa sa-ti spuna ca ai castigat un milion de $?
Pentru toate acestea am cercetat si cativa publicitari, sa vedem ce fel de relatii intretin ei cu stapana lor, inspiratia, daca o pot suplini la nevoie cu sora ei mai nevoiasa, transpiratia, sau daca o pot momi cu ceva (un tricou norocos, pe care cand il porti ai cele mai miraculoase idei, etc.).
Donald Simionoiu art director la GMP Advertising deapana cateva amintiri despre afurisita de inspiratie:
-Stau si incerc sa-mi aduc aminte cum imi vin ideile. Nu-mi aduc aminte. Nu cred ca-mi voi putea deduce vreun sistem de generare grabnica a ideilor. Am incercat si invers, sa-mi construiesc un sistem din care sa curga valuri, valuri ideile. N-am avut nici un rezultat. Aici ar trebui sa intervina inspiratia.
Am fost lovit de cateva ori de ea, dar n-a contat absolut deloc in fata clientului. La mine inspiratia vine atunci cand ma astept mai putin. In timp ce se apropie dead-line-ul: atunci am cele mai mari sanse sa gasesc solutia. Am si o teorie in aceasta privinta: sansa sa gasesc Solutia creste proportional cu scaderea timpului ramas pana la dead line – cele mai bune solutii le-am gasit cand timp pentru executia lor nu mai era deloc.
Mai sunt plin de inspiratie privind la campanii ale colegilor intru publicitate: cu siguranta as pune mai mult verde sau as pune head-ul mai mic si-n dreapta. Nu mai spun de intregul concept- este gresit iar eu l-as fi facut mai bine, ba e chiar enervant cum lucruri simple nu-s evidente pentru toata lumea. Am avut un tricou caruia eu nu-i dadeam pre multe sanse. Celei careia i l-am dat ii aduce inspiratia necesara – cred ca nu stiam eu sa-l folosesc. Ori mi-era jena.-
Dragos Olteanu, creative director la Focus Publicis, e de cu totul alta parere. Da, pretuieste inspiratia, dar nu poate s-o uite pe sora buna a acesteia, transpiratia.
-Ideea este un foarte timid inceput al unei mari creatii publicitare. Cred ca Marin Preda cand a inceput Cel mai iubit dintre pamanteni nu a avut intr-o clipa revelatia a trei volume geniale. El a avut O IDEE, dar i-a luat apoi foarte mult s-o construiasca.
Munca in publicitate de abia acum incepe. Atunci cand te apuci sa te intrebi daca 1% e inspiratie si 99% transpiratie, 1% e frumusetea muncii inpublicitate, iar restul rutina, executia ideilor bune care ti-au venit, dar care trebuie sa ia si ochii clientului.- Nu poti sa provoci inspiratia cu nici un chip. Daca nu e, nu e.
-Esti sec atunci cand lucrezi sub presiune sau trebuie sa dai idei la comanda. De asta cateodata ii admir pe fostii poeti de curte ai lui Ceausescu care versificau la comanda. Nu-i deloc usor sa scrii la comanda. Cand esti constrans de timp, intri in panica si un om care intra in panica nu mai poate fi imaginativ. Atunci cand te alearga un caine sa te muste de fund, nu te apuci sa fii creativ, prima ta grija este sa scapi. Si atunci incepi sa vezi ce vezi pe toate gardurile, pentru ca probabil 90% din campanii au fost facute repede- spune tot Dragos Olteanu.
Vlad Damboviceanu, art director la ADDV, se declara mai inspirat, daca ii place subiectul la care lucreaza: -O, da, conteaza foarte mult daca imi place subiectul! Sau, ca sa fiu mai precis, daca imi place brief-ul. Din momentul asta incep discutiile. Cu clientul, cu colegii, cu mama sau cu oricine (ei, asta nu inseamna ca sunt indiscret sau incalc reguli de confidentialitate, pentru ca daca vorbesc cu cineva -din afara- nu spun niciodata despre ce marca e vorba!). Din discutii rezulta un fel de presentiment, ca sa zic asa. Care ma stapaneste in permanenta la un anumit nivel, indiferent ce fac. Uneori ramane doar un presentiment, alteori se concretizeaza intr-o idee. Ideea poate fi buna sau rea, dar asta nu-i un lucru care sa fie stabilit in primul moment. N-am cum sa o grabesc, n-am cum sa o provoc. Imi vine cand si cum vrea ea, de fapt. Si daca vrea, evident. Mi s-a intamplat o data sa am o idee pentru o campanie chiar in timp ce mi se prezenta brief-ul. Si mi-am notat-o atunci, iar dupa doua saptamani, facand bilantul, am considerat-o drept cea mai buna. Da, exista un moment in care ma apuc si revad ce am scris: de unele chestii rad, altele mi se par deplasate, iar una sau doua sa zicem ca stau in picioare. Pe astea le cizelez, le mai cantaresc si daca imi convin in continuare, le povestesc si altora. Intai colegilor, apoi clientului. Si culmea e ca inspiratia e cel putin la fel de necesara (ba poate chiar mai necesara!) atunci cand prezinti ideea.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
