Evaziune de zeci de miliarde in ograda statului

Companiile aflate inca in patrimoniul statului sau regiile de stat au constituit, in ultimii ani, adevarate -campuri de bataie- pentru diriguitorii societatilor particulare aflati intr-o continua cautare de tunuri financiare. Potrivit Garzii Financiare, intelegerile dintre patronii SRL si conducerile companiilor de stat duc inevitabil de fiecare data la transferarea de zeci de miliarde de lei pentru -diverse prestari de servicii- din patrimoniul statului in patrimoniul firmelor private. Potrivit rapoartelor Garzii Financiare, prin acest fenomen al -intelegerilor-, regiile si companiile statului majoreaza artificial costurile contractelor pe care le incheie cu srl-urile, astfel incat profitul acestora din urma sa fie indeajuns de multumitor pentru ambele parti. Indiciul evaziunii, dupa care autoritatile se ghideaza in identificarea manevrelor, este acela ca, in marea majoritate a cazurilor de acest gen, companiile de stat nu mai organizeaza licitatiile aferente pentru semnarea contractelor, ci recurg la asa-numitul procedeu de -incredintare directa-.

Unul dintre cazurile de acest gen este si cel din curtea RATB, care a incredintat activitatile de curatire interioara, spalare, dezinsectie si dezinfectie a troleibuzelor si tramvaielor firmei New York Baia Sprie din Baia Mare. Cele doua societati au incheiat un contract de prestari servicii pe o durata de cinci ani pentru Depoul Alexandriei fara a organiza licitatie, ulterior intelegerea fiind facuta si pentru depourile Colentina si Vatra Luminoasa. La putin timp, contractul este reinnoit si pentru toate depourile autobuzelor, noutatea intervenind in faptul ca de data aceasta tarifele au fost impuse de firma cu capital privat. Potrivit conducerii Garzii Financiare, -bunavointa conducerii RATB a fost observata si din faptul ca din prevederile contractuale firma-?çcapusa?ê putea folosi pe toata durata contractului spatii, utilaje si instalatii din proprietatea regiei. Cu alte cuvinte, firma nu venea cu nimic in aceasta afacere-. Pentru ca patronii New York Baia Sprie au cesionat succesiv firma, care a ajuns pana la urma in bratele irakianului Haider Abdul Ghani, comisarii nu au putut stabili exact prejudiciul adus statului prin aceasta afacere, in schimb estimarile au dus la concluzia ca acesta s-a ridicat la aproape 15 miliarde de lei. Cu alte cuvinte, firma a avut la sfarsitul anului 2000 un profit brut de 22,84 miliarde, adica o rentabilitate de 165%! Dupa cesionarea firmei, acelasi patron Tatarascu infiinteaza o alta firma, Filipetto, care trece la randul ei la treaba cu RATB. Si cu aceasta firma patronul a facut fel de fel de manevre, cea mai elocventa fiind inregistrarea in contabilitate a 107 facturi provenind de la furnizori-fantoma. De aici, alte prejudicii la bugetul statului de 1,5 miliarde. Astfel, in numai cativa ani de zile, Tatarascu a incasat cu concursul RATB venituri de peste 130 de miliarde, si asta in conditiile in care RATB nu sta nici in prezent pe roze din punct de vedere financiar. Cazul a ajuns in curtea institutiilor abilitate in cercetarea penala.

Tractorul, tras pe sfoara de -otomani-

Un alt caz tipic de jecmanire a unei companii a statului cu buna credinta a conducerii acesteia este cel al Tractorului din Brasov, care in 1997 a semnat un contract de export cu firma turceasca Traksan Traktor Sanayi Ve Tikaret AS, avand ca obiectiv livrarea de sasiuri cu motoare agricole. Valoarea contractului se ridica la nivelul a trei milioane de dolari. Contractul a fost incheiat pe o perioada de un an, cand compania brasoveana a mai si suportat toate cheltuielile pentru reclama si publicitate facute cu ocazia participarii firmei turcesti la targuri si expozitii intenationale. In toata aceasta perioada, Tractorul nu a reusit recuperarea creantelor de la turci, romanii vazandu-se nevoiti sa deschida actiune la Curtea de Arbitraj de pe langa Curtea de Comet International din Paris pentru rezolvarea problemei.

Acest lucru nu a contat cu absolut nimic. Pentru ca noua conducere a Tractorului, in iunie 1999, a reinnoit contractul extern cu aceeasi firma din Turcia pentru perioada 2000-2001, valoarea acestuia fiind de 1,2 milioane de dolari. Pana in prezent, societatea romaneasca a suportat TVA de un miliard de lei, care a atras majorari de intarziere de alte doua miliarde si, desi a obtinut castig de cauza la Paris, are de repatriat valuta aferenta contractelor de peste 3,2 milioane de dolari. Cazul este continuat pe partea de cercetare penala.

Petrom-ul tuturor ranitilor

In seria de controale facute de Garda Financiara in domeniul traficului cu petrol a intrat in vizorul ofiterilor si societatea PETROM Nadlac din Arad, al carui actionar majoritar cu 85% este SNP Petrom Bucuresti, restul de actiuni fiind detinut de Consiliul Local Nadlac (cu 10 procente) si Cornel Iardek (cu 5%). Controlul a reliefat faptul ca administratorul firmei, Mircea Maghici, s-a aprovizionat incepand cu 2001 de la o serie de firme-fantoma cu produse contrafacute, si nu de la firma-mama, Petrom, cum ar fi fost normal. Acest lucru a dus la achizitionarea produselor la preturi de doua-trei ori mai mari decat daca acestea ar fi fost luate direct de la compania -mama-. Valoarea aprovizionarilor pe care PETROM Nadlac le-a facut de la firmele-fantoma se ridica la peste 155 miliarde de lei, la aceasta suma nefiind calculata valoarea accizelor aferente. Comisarii au recalculat obligatiile fiscale fata de buget ale societatii aradene, suma care s-a ridicat la peste doua miliarde de lei. Dosarul a fost inaintat ofiterilor de Politie pentru continuarea cercetarilor.