Cu cat ne apropiem de momentul intrarii in Uniunea Europeana, problemele agriculturii romanesti, dar si ale industriei alimentare, par sa se acutizeze. Cu toate ca a reusit sa obtina prin negociere cote pe produs destul de bune, de cele mai multe ori depasind productiile din anii buni, Romania poate avea o problema: neatingerea acestora in mai multi ani determina UE sa treaca la depunctari, redistribuind altor state ceea ce nu suntem noi in stare sa facem. In situatia in care si asa deficitul comercial pe segmentul agroalimentar devine, de la an la an, mai mare, eventualele pierderi de cote vor acutiza si mai mult aceasta boala grava a economiei.
Oricum, an de an, de la statutul de important furnizor agricol al Europei devenim piata de debuseu a comunitatii europene, in materie de alimente. Agricultura de subzistenta poate avea consecinte extrem de nefaste asupra economiei, fapt reliefat si de multiplele stegulete galbene si rosii primite de la raportorii europeni. Faramitarea proprietatii impiedica accesarea de fonduri comunitare. Forta de munca imbatranita si dotarea rudimentara demna de anii *60-70 sunt tot atatea impedimente in calea obtinerii performantelor. Si tot atatea motive care ne pot face sa credem ca obtinerea unor productii, asiguratoare pentru actualele cote stipulate in protocolul de aderare negociat, este aproape o imposibilitate. Mai mult, autoritatile de la minister nu ne ofera nici pe departe o strategie in masura sa ne faca sa vedem lumina de la capatrul tunelului.
Odata cu aderarea la UE, agricultura romaneasca va trebui sa respecte reguli noi, atat in ceea ce priveste productia realizata, cat si calitatea ei. Desi cotele obtinute sunt aproape de nivelul celor solicitate, Romania va trebui sa importe numeroase produse de baza, pentru ca productia interna nu face fata cererii.
Politica agricola comuna presupune o productie controlata care sa mentina sprijinul acordat de Uniune la un nivel cat mai redus. In cazul multor ramuri agricole, este mai ieftin sa se importe din SUA sau statele sud americane decat sa fie sustinuta productia interna. Statele care depasesc cotele alocate trebuie sa achite amenzi destul de mari. De curand, forurile UE au aplicat amenzi de 377,1 milioane de euro pentru depasirea cotelor de lapte mai multor state membre.
1,3 milioane de tone conforme
Cota totala de lapte alocata statelor membre se situeaza la 135,5 milioane tone, din care Romaniei ii revin 3,057 milioane tone: livrari pentru procesare (1,093 milioane tone) si vanzari directe (1,964 milioane tone). Insa, in Romania se proceseaza doar 1,3 milioane de litri de lapte conform cu standardele europene. Conform datelor Autoritatii Nationale Sanitar-Veterinare, din cele 553 de unitati de procesare a laptelui, doar 33 indeplinesc conditiile UE. Desi fermierii pot comercializa lapte si produse lactate doar pe baza cotei, acestia nu s-au prea ingramadit sa obtina aprobarile necesare. Iar baremele puse de statul roman vor trebui ajustate in sensul coborarii stachetei.
Fabricile de zahar, pe cale de disparitie
Pretul zaharului este de trei ori mai ridicat in UE decat pe piata mondiala. In urma negocierilor, Romania a primit o cota de 109.000 tone de zahar obtinut din prelucrarea sfeclei si 329.000 de tone pentru procesarea zaharului brut. Cota pentru izoglucoza este de 9.900 de tone. Ministerul agriculturii nu a alocat cotele, iar producatorii si procesatorii nu pot accesa fonduri europene si nici nu isi pot face planuri de dezvoltare. Mai mult, fabricile trebuie sa aloce si ele cultivatorilor cate o parte din cota . Capacitatea de prelucrare a celor noua fabrici din tara depaseste productia de zahar din sfecla pe care Romania are dreptul sa o realizeze, astfel ca multe unitati risca sa fie inchise, motiv pentru care s-a cerut renegocierea cotelor. Legislatia in vigoare permite unei fabrici – daca poate produce o cantitate de zahar mai mare decat cea alocata – sa achizitioneze cota de zahar de la alta unitate. De asemenea, a fost introdusa si o despagubire pentru restructurare, de circa 700 de euro pe tona de zahar rafinat fabricat. Insa statul membru pierde 90% din cota de zahar restructurata, iar restul de 10% se repartizeaza pentru celelalte fabrici de zahar care functioneaza pe teritoriul sau. In prezent, in Romania functioneaza noua fabrici de prelucrare a sfeclei si a zaharului brut. Consumul anual de zahar se ridica la aproximativ 550.000 de tone, provenite din productia interna si import. Zaharul brut importat pentru procesare interna acopera 85% din consumul intern.
Cota mare, randament mic
Dar alocarea de cote, cu toate ca limiteaza productia interna a fiecarui stat membru, descurajeaza si practicarea unei agriculturi necompetitive. Chiar daca Romania a obtinut 87,7% din solicitarea initiala, iar producatorii si procesatorii doresc cresterea cotei, trebuie avut in vedere si faptul ca recolta pe hectar nu se ridica la nivelul celor din UE. Daca anul trecut, in Romania, randamentul la culturile de sfecla de zahar a fost de 33 de tone la hectar, in UE, media minima este de 50 de tone, datorita utilizarii unor soiuri mai productive in zone favorabile climatic, dar si a mecanizarii. Ajutorul financiar acordat de Uniune se va diminua de la 47 de euro, cat este in prezent, la 26,3 euro, in 2009. Din aceasta diferenta, rezultata ca din reducerea subventiilor, 60% vor fi compensate prin plata directa pentru un hectar cultivat. Astfel ca, pentru a nu da faliment, fermierii vor trebui sa scada costurile de productie. Totusi, cultivatorii din celelate state membre primesc un sprijin considerabil. Fermierii din Ungaria vor beneficia de o subventie de 630 de euro la hectar, iar cei din Portugalia de 900 de euro la hectar. Subventia acordata in Romania este de circa 400 de euro la hectar.
Tutun ales
La capitolul cereale, Romania a primit o cota totala de 7 milioane de tone pe an. Cantitatea de referinta negociata pentru culturile de grau este de 2,6 tone pe hectar, iar productia medie in Baragan este de 5-7 tone.
Cota ceruta pentru tutun a fost de 21.700 tone, din care au fost primite 12.312 tone. Producatorii romani de tutun au fost subventionati anul acesta cu 250 de miliarde de lei vechi. Daca recolta din 2007 va fi la nivelul cotei alocate, atat cantitativ, cat si calitativ, vor beneficia de un sprijin de 30 de milioane de euro. Ca si in celelate ramuri, acordarea subventiilor este conditionata de reducerea costurilor de productie prin asocierea in grupuri de fermieri. Din acest an, producatorii de tutun beneficiaza de o prima de productie care se va acorda si in functie de varietatea de tutun cultivata.
Un raport al Ministerului Agriculturii arata ca doar 20% dintre livezile din tara produc fructe ce pot concura pe piata europeana. Anul acesta s-au obtinut 15.000 de tone de piersici de pe 2.528 de hectare, dar din 2007 vom mai recolta aceste fructe doar de pe 450 de hectare.
Balanta comerciala
Valoarea totala a importurilor de produse agroalimentare in primele 8 luni a fost de 1.517 milioane de euro, in crestere cu circa 24% fata de aceeasi perioada a anului 2005, soldul fiind de 1078,8 milioane de euro. Exportul a cunoscut un avans de circa 9,9%. Productia interna nu a acorperit cererea de porci vii si carne de porc, flori, legume si fructe proaspete si conservate, zahar si tutun. Cu toate acestea, suprafetele cultivate cu multe dintre produsele care detin o pondere importanta in balanta comerciala vor fi reduse din 2007, ca urmare a cotelor negociate cu UE. Deja in multe cazuri, suprafetele cultivate s-au diminuat considerabil comparativ cu 2005, ceea ce a dus si la scaderea productiei la nivel de tara.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
