Gigi cel ascuns

Daca scandalul fabricat in jurul lui Adrian Nastase a imbracat toate hainele politicii dambovitene, de la delatiune si tradare la interpretari exhaustive in presa, cazul Zabrautilor ramasi fara curent a generat pentru analistii politici de la noi doar impresia demagogiei lui Gigi Becali.

Gestul lui Gigi a fost, fara indoiala, unul electoral, dar cine a plasmuit efectiv gestul? Daca Gigi, un tip in aparenta sangvin, a facut gestul din proprie initiativa putem merge pe directia intuitiei si pragmatismului (speculativ), care l-au adus in postura de al treilea roman in topul averii. Daca cel care a planuit este un consilier bine platit, atunci gestul se transforma intr-unul calculat, capabil sa coaguleze in jurul sau imaginea politica a lui Gigi Becali. Tind sa cred ca a doua varianta este mai aproape de adevar din mai multe motive. 1) Prin acest gest, mai ales prin exprimarea specific electorala, un efect major este mediatizarea consistenta a personajului, chiar si pe latura demagogiei, o latura care nu este perceputa ca atare de patura joasa a populatiei. 2) Este un subiect care va suscita un interes ciclic, pornind de la un singur eveniment-carlig. Putem pune pariu ca despre Becali se va vorbi si atunci cand se va da drumul luminii in Ferentari si niciun analist politic nu va mai sari sa tipe ca e demagogie. 3) In fine, desi acuzat de demagogie si populism, Becali a stat linistit, fara sa reactioneze violent impotriva sistemului -securisto-comunist- sau impotriva presei rauvoitoare.

Asemenea pomeni electorale nu sunt rare. PSD-ul a fost acuzat ca a castigat prin baronii locali mai multe judetene, tocmai pentru micii si berile oferite de mai-marii de atunci. De altfel si Mircea Geoana a facut petreceri campenesti in tricouri rosii mulate pe piept in care dadea doi mici si-o bere, sub atenta supraveghere a cerberului de Bucuresti, l-am numit aici pe Marian Vanghelie. Pe langa asta, e stiut ca una din legile nescrise ale oricarui partid politic este de a se considera intr-o perpetua campanie electorala atunci cand se afla in opozitie pentru ca, neavand putere normativa, deci nefiind vinovat de nemultumirile sociale, capata credibilitatea contestatarului provenit din randul maselor. Partidul din opozitie poate sa promita oricat si oricum in perioada dintre ciclurile electorale. Traim in Romania si suntem constienti ca exista mecanisme discrete care produc miscari similare cu cele din campania electorala. Basescu n-ar fi castigat niciodata in 2004, fara sprijinul din 2003 al presei -talibane-. Aceste mecanisme, folosite bunaoara si de PD, sunt speculate acum de Gigi Becali.

O alta mutare a lui Gigi este aceea ca un om concret se substituie statului abstract prin rezolvarea pragmatica si rapida a unor cazuri care sunt blocate de birocratie sau, de ce nu, de bugetul care nu prevazuse respectivele cheltuieli. Din acest punct de vedere, Vanghelie este un infrant pentru ca, desi om instarit, nu a percutat la timp. Vanghelie nu a putut decat sa spuna lucruri bune despre Becali, la fel ca si Mioara Mantale. La nivelul reprezentarii mentale a intregului public, factorul politic, ales de cetateni, s-a dovedit neputincios in fata celui financiar.

Subliniem un fapt ignorat de majoritatea analistilor politici, anume ca Becali joaca mai multe roluri. Este un Ianus oier. Partidul sau fura din electoratul PRM, adica al unei pseudo-extreme drepte. Mai mult, PNG pluseaza in fata PRM prin sugestii de sorginte legionara. Pe de alta parte, PNG s-a -rebrenduit- fara zarva, adaugandu-si sufixul Crestin Democrat, pentru o apropiere de populari, cu alte cuvinte de dreapta moderata. Becali, prin discursul sau, felul sau de a fi si, de ce nu sau poate mai ales, prin echipa de fotbal, ataca electoralul de stanga al PSD si fura cel mai mult din aceasta zona. Se poate concluziona ca exista o antiteza profunda intre PNG-ul lui Gigi si PD-ul lui Basescu. Primul, asa cum aratam mai sus, are o -doctrina- integratoare, raspunde la toate intrebarile prin solutiile unui singur om, pe cand al doilea n-are nicio doctrina si liderul este plecat in exil la Cotroceni.

Gigi Becali mai are un avantaj major cand vine vorba de manipulare. Acesta este caracterul sau cameleonic, ascuns de declaratiile directe care inunda in valuri ecranul televizoarelor. In 2004, se gudura pe langa cel creditat cu foarte multe sanse de castig la alegeri, in speta Adrian Nastase, in 2006 face acelasi lucru fata de Basescu.

Concluzia: Becali incepe sa devina un personaj nociv pentru societatea romaneasca. Dupa visul -tunului- sau al castigului la loterie ca alternativa la munca onesta, romanii incep sa creada ca Becali este o solutie preferabila democratiei reale. Dar acum, Becali nu mai este doar produsul propriului for interior, amestec (hazliu, pana la un punct) de voluntarism, populism, incultura si labilitate psihica, ci si a unei echipe de consilieri inteligenti si bine platiti.

Tema pentru acasa pentru analistii politici romani: sa se gaseasca un om politic cu capacitati reale, sustinut si promovat de Gigi, in fruntea partidului deja creat! Cristian Calugaru