O gluma serioasa despre un tigru cam plouat

Putea fi si mai rau – aceasta ar fi o prima observatie indusa de prezentarea raportului despre Romania al Comisiei Europene si in general de ambianta declaratiilor publice sau neoficiale ce s-au facut auzite miercuri la Bruxelles. In cercurile Puterii de la Bucuresti existau temeri ca la Bruxelles nu va fi nici macar pronuntat acel posibil termen de aderare, 2007, un carlig de care guvernantii romani s-au agatat cu disperare in ultimele saptamani. Chiar daca oficialii europeni au luat distanta fata de acest orizont, cotandu-l ca o data indicativa, avansata de Romania si de Bulgaria, reperul exista si ar putea fi pus in valoare cu prilejul intalnirii Consiliului European din decembrie de la Copenhaga.

Din perspectiva romaneasca, raportul Comisiei Europene poate fi considerat acceptabil. Bucurestiul putea eventual doar sa spere ca UE va fi ceva mai indulgenta in chestiunea acordului romano-american privind Curtea Penala Internationala, CPI. Observatiile din raport pe aceasta tema figureaza la capitolul intitulat -Politica externa si de securitate comuna- si nu lasa loc de echivocuri: -In mod regretabil, hotararea Romaniei de a semna acordul bilateral cu SUA a fost luata fara consultari prealabile cu UE si aceasta decizie nu se inscrie in linia principiilor de baza stabilite de ministrii de externe ai UE la 30 septembrie 2002-.

Asadar, Romaniei nu i se prea lasa loc de intors in aceasta problema, care ar putea fi stearsa totusi din memoria colectiva a comunitatii europene doar daca se va ajunge la un compromis, se pare accesibil, cu SUA. Indiscutabil insa, in noiembrie si decembrie, la Praga si, respectiv, Copenhaga, Bucurestiul va culege roadele pozitiei sale speciale in problema CPI. Referindu-se la rapoartele de tara date publicitatii la Bruxelles, Washingtonul a evitat intr-o prima luare de pozitie a Departamentului de Stat sa reinflameze acest litigiu, rezumandu-se doar sa deplanga faptul ca Turcia nu s-ar bucura de un tratament corect din partea UE.

Semnificativ este insa faptul ca singura lectura externa net incurajatoare a raportului despre Romania a venit din partea Marii Britanii, aliatul traditional al SUA in Europa, prin mesajele premierului Blair si ale ministrului de externe Strow. Verbalizand ceea ce Guvernul de la Bucuresti nu putea spune intr-o forma atat de explicita, primul-ministru britanic a afirmat ca -Bulgariei si Romaniei trebuie sa li se ofere cu ocazia Consiliului European de la Copenhaga o perspectiva clara pentru aderarea la UE, nu mai tarziu de 2007-.

Nici nu se uscase bine tusul pe rapoartele Comisiei Europene si ministrul de externe Geoana poposise deja la Copenhaga, lamurind strategia Guvernului pentru urmatoarele doua luni. Am intrat in faza politica, a spus Mircea Geoana, si vom juca jocul acesta foarte agresiv si ambitios pana la summit-ul de la Copenhaga. Seful diplomatiei romanesti a intarit asadar speranta Bucurestiului intr-o decizie politica la Copenhaga, una care sa introduca doi noi acrobati in, cum scria -Liberation-, marele salt in necunoscut al unei Uniuni cu 25 de membri. Ce sanse are Romania sa-si vada visul cu ochii la Copenhaga, dupa, probabil, povestea de succes de la Praga? Sansele sunt cam aceleasi pe care le avea si in momentul in care s-a lansat proiectul extinderii Uniunii. Liderul PSD, Nastase, a pus din nou placa grelei mosteniri si a incremenirii reformelor in perioada *97-*99. Dlui Nastase i s-ar putea aminti in context ca, in evaluarile UE de dinainte de *96, *97, nu exista nici macar o vaga asociere intre economia romaneasca si ideea de reforma in domeniu. S-ar mai putea, de asemenea, adauga ca, dincolo de numeroase stangacii si erori in actul guvernarii, executivele care s-au perindat intre *97 si *99 au avut totusi de achitat plati scadente ale datoriei externe de circa trei miliarde de dolari, adica acele imprumuturi angajate de FSN-urile domnilor Iliescu si Nastase.

Responsabilitatea slabiciunilor inventariate in proaspatul raport al Comisiei Europene, dar nu numai, apartine intregii clase politice care, la mai bine de 12 ani de la caderea comunismului, nu a vrut sau nu s-a priceput sa aduca economia romaneasca in stare de functionare ori care nu a reusit sa provoace macar iluzia ca, intr-un viitor rezonabil, in Romania s-ar putea vorbi despre o administratie publica iesita din captivitatea birocratiei si a coruptiei endemice. Contextul politic international este extrem de favorabil Romaniei. Aceasta oportunitate este, cum zice dl Geoana, jucata agresiv si ambitios de actuala Putere. Independent insa de verdictele primite in relatia cu NATO si UE, Romania va trebui sa-si legitimeze altfel noul loc atribuit, pe o harta ale carei frontiere nu sunt trasate doar de interese politice si conjuncturi favorabile.

James Rosapepe, fost ambasador al SUA la Bucuresti intre 1998 si 2001, a publicat in aceasta vara in cotidianul -Wall Street Journal Europe- un comentariu intitulat -Tigrul balcanic-. Tigrul in cauza, este drept cam plouat si cu apucaturi adesea straine felinelor de rasa, era o Romanie despre care dl Rosapepe scria cu toleranta si prietenie. La inceputul acestui comentariu, fostul ambasador american scria cum l-a intrebat dansul pe -unul dintre arhitectii extinderii NATO- ce ar trebui sa faca mai intai si mai intai Romania pentru a deveni un candidat credibil pentru aderare. Mai intai ar trebui sa faceti curatenie in Bucuresti, a venit raspunsul, si dl Rosapepe, un cunoscator al obiceiurilor locului, l-a considerat doar pe jumatate o gluma. Criticile aduse la Bruxelles Romaniei pentru serviciile proaste ale Politiei, pentru ingradirea libertatii de expresie sau pentru subordonarea politica a Justitiei tin strict de partea serioasa a acelei glume, care, ca mai tot ce se intampla in Romania, emana un intraductibil haz amar.

Radu Calin Cristea

(Comentariu pentru Radio -Europa Libera-)