Pentru mine, si nu numai, este destul de clar ca guvernantii actuali trateaza cu insuficienta raspundere si competenta una dintre cele mai importante probleme ale cetatenilor care locuiesc in blocurile de apartamente construite inainte de 1989, aceea legata de incalzirea locuintelor. Tinand seama de preturile actuale ale energiei termice, raportate la salariile medii ale romanilor, precum si de numarul mare al celor care locuiesc la bloc, devine clar ca problema este extrem de importanta si prioritara pentru orice guvernare.
Fiind direct interesat (am 55 de ani, sunt inginer, lucrez in industria gaziera si locuiesc la bloc), m-am hotarat sa contribui in nume propriu la rezolvarea acestei probleme prin mesaje adresate Primariei, organizatiilor locale si centrale ale PSD, partidelor serioase din Opozitie, presei etc, prin urmatorul punct de vedere privind solutionarea problemelor legate de incalzirea apartamentelor din blocurile de locuinte.
Dupa parerea mea, solutionarea problemelor mentionate mai sus merge pe un drum gresit, pentru ca nu s-a inceput cu -inceputul- si voi argumenta in cele ce urmeaza acest punct de vedere.
Este cunoscut faptul ca locatarii care nu sunt racordati la sistemul centralizat de termoficare au posibilitatea sa-si incalzeasca in anotimpul rece doar spatiile locative pe care le considera necesare (de regula una-doua camere, tinand seama si de banii disponibili pentru aceasta categorie de cheltuieli), iar FACTURAREA energiei termice consumate in acest caz se bazeaza pe metode CERTE (se contorizeaza consumul de combustibil realizat, de obicei gaz metan, neexistand incertitudini legate de pierderi).
In cazul locatarilor din blocurile construite inainte de 1989, nu exista (in marea majoritate a cazurilor) aceasta posibilitate, locatarii fiind SILITI sa plateasca, la preturile pe care le stim, incalzirea intregului apartament, desi ar dori sa se poata limita si ei doar la una-doua camere sau sa renunte (eventual temporar) la incalzirea prin sistemul centralizat de termoficare (sa poata inchide chiar toti robinetii de la calorifere, ceea ce ar echivala cu o debransare), in vederea aplicarii altor solutii pentru incalzire sau, pur si simplu, pentru a economisi banii si a putea acoperi astfel alte nevoi, mai stringente, ale familiei. Pe un astfel de locatar nu-l opreste nimeni sa inchida cate calorifere doreste, dar consumul realizat nu poate fi facturat echitabil decat daca este contorizat fiecare calorifer in parte (asa cum se face in toata lumea civilizata, unde termoficarea se aplica pe scara larga, costul unui calorimetru corespunzator fiind destul de redus); un locuitor al unui apartament necontorizat nu are deci decat doua optiuni: plata risipei realizate prin incalzirea (nedorita) a tuturor camerelor sau debransarea, situatie in care, asa cum era firesc (si foarte previzibil !!), majoritea a ales debransarea din cauza preturilor exorbitante ale energiei termice (raportate la nivelul salariilor).
In cazul contorizarii individuale a caloriferelor, furnizorul de energie termica, oricare ar fi acesta, trebuie platit dupa consumul inregistrat de gigacalorimetrul de la intrarea agentului termic in bloc, iar consumul fiecarui apartament prin insumarea citirilor calorimetrelor de pe fiecare calorifer. Diferenta dintre citirea de la intrarea in bloc si suma citirilor din apartamente (pierderile din interiorul blocului, excluzand erorile de masurare) trebuie repartizata pe fiecare apartament, conform unei metodologii valabile in toata tara. Daca s-ar proceda asa, locatarii ar ramane racordati (de buna voie) la sistemul centralizat de termoficare sau ar putea aplica alte solutii, in functie de veniturile si dorintele fiecaruia (se stie ca solutia -microcentrala proprie- este, intr-adevar, cea mai confortabila, dar este si cea mai costisitoare, fiind un lux pe care majoritatea populatiei nu si-l poate permite in prezent).
Pentru a se aplica solutia propusa sunt necesare doar… hartii (reglementari unitare si metodologii de calcul), precum si cheltuieli minore, legate de procurarea contoarelor necesare care, obligatoriu, trebuie sa aiba -aprobare de model- de la BRML (pe piata din Romania exista deja suficinte oferte). De altfel, cred ca se poate aplica aceasta solutie chiar si la nivel de Consiliu local.
In concluzie, ESENTA problemei nu consta in randamentele mici si pierderile realizate in sistemul centralizat de termoficare (ele nu sunt totusi chiar atat de mari si pot fi estimate destul de exact, putandu-se astfel fundamenta deciziile ce trebuie luate, pentru fiecare centrala termica in parte), ci in imposibilitatea locatarilor de a-si gestiona energia termica livrata pentru incalzire in functie de dorinta fiecarui locatar, precum si de veniturile disponibile pentru aceasta categorie de cheltuieli (pentru apa calda menajera majoritatea populatiei are deja montate contoare -de apartament-). Deci, rezolvarea problemelor actuale ale termoficarii si modernizarea instalatiilor nu poate incepe decat cu contorizarea individuala a caloriferelor.
Pe de alta parte, daca locatarii ar avea posibilitatea sa-si ajusteze consumul de energie termica pentru incalzire dupa dorinta, ar fi echitabil ca rau-platnicii sa fie obligati, prin proprire asupra salariilor sau chiar prin sechestru pe bunuri, sa-si plateasca facturile si s-ar reduce foarte semnificativ numarul si valoarea datoriilor acumulate de furnizorii de agent termic, cu consecinte benefice asupra intretinerii corespunzatoare a instalatiilor, iar modernizarea sistemelor de incalzire si-ar urma cursul firesc al unei economii de piata functionale.
Medias, 8 octombrie 2002
Ing. I. Martinescu
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
